Greu, Doamne, fără ei!

Categoria Divertisment, Magazin 1.283 afisari

(după George Coşbuc)

Aveau și dânșii trei baștani,
Dar au zburat toți trei deodată
Din scaune. Sărmana gloată
De pedeliști, vopsiți prin ani,
Se dă acum de ceasul morții,
Suspină după… bani.
Nici bine nu trecu o zi,
Şi-o vajnică dacoromâncă,
Simţind că limba o mănâncă,
În lume vestea împânzi
Că micul nostru Titulescu
Precis se bolânzi.
Scria depeșe că s-a dat
În țara noastră lovitura
De stat, ca să-i închidă gura
Lui, celui neînduplecat
În lupta cu mogulii care
Nu l-au încălecat.
Și MRU, deja plângând
De drag că are să-l revadă
La Cotroceni, ieșea în stradă,
Poze cu el pe piept purtând.
Dar se-ngrozea şi, dintr-o dată,
Gemea bătut de-un gând.
Nădejdea se topea, la soare,
Și-un gând dădea năvală, rece:
Dar dacă Ordonanța trece,
Căci Curtea este schimbătoare?
El pleacă-n Modrogan, în fugă,
Să afle ce îl doare.
Buldogul, chiar, îi iese-n cale.
– Ce face Nuţi? El înteabă,
De Nuţi-i este mai cu grabă,
Căci ea era cea cu parale.
– Lipseşte. E prin Franţa, cică.
Probează nişte ţoale.
Bietul de el! Cam bănuia
Că Nuţi dusă e prin lume,
Dar astăzi, când ştia anume,
El sta năuc şi nu credea.
Să-l lase Nuţi? Acest lucru
El nu-l înţelegea.
Asta e moda! N-ai ce face!
– Dar Alma noastră cum o duce?
– La rând, la mall, căci vrea s-apuce,
De la reduceri, trei abace.
– Dar Mircea Toader? – Nu-i nici Mircea!
Mai lasă-mă în pace!
El n-a mai zis niciun cuvânt
Din câte adunase-n jalbă,
Păcat şi de cămaşa albă,
Degeaba îşi luase-avânt,
Căci pedeliştii vor, se pare,
Să-i facă şi lui vânt.
Cu pasul slab, cu ochii miopi,
El a plecat, gemând, pe stradă
Şi, cât pe-aci, era să cadă,
Să-şi rupă gâtu-n vreo trei gropi
Şi îşi ştergea mereu, sărmanul,
Sudoarea, curgând stropi.
Nu se simţea de-i viu ori mort,
N-avea puteri să se simţească,
El trebuia să s-odihnească,
Nu-i trebuia niciun confort,
De-aceea intră şi s-aşează
Pe-o bancă, într-un cort.
Şi-a stat aşa, şi mut şi surd.
Era-n amiezi şi-n toiul verii,
Abia târziu, în faptul serii,
Când cortu-au strâns cei de la SMURD,
S-a ridicat şi, pentru sine,
A zis: Totu-i absurd!
Treceau bărbaţi, treceau femei,
Dar nimeni nu-l băga în seamă,
Nici să-i fi zis ceva de mamă
Sau să-l întrebe: „Tu ce vrei?”
Şi, scuturând din cap, el zise:
„Greu, Doamne, fără ei!”
Ilie Bâtcă

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5