Băsiști

Categoria Opinii 1.172 afisari

Trebuie să recunosc, de la început, că mie nu mi-ar place să îmi spună cineva că sunt băsist. Și asta nu pentru că nu sunt de acord cu existența domnului Băsescu Traian în scaunul de președinte al României, sau, măcar, în viața publică, deși am motive obiective, întemeiate și profunde pentru aceasta, ci pentru că sună urât cuvântul „băsist”.

Chiar fără să știi că provine din familia de cuvinte cu rădăcina Băsescu și fără să știi cine este acest Băsescu și tot ți-ar suna ca o înjurătură, sau, măcar, ca un cuvânt puturos. Mie îmi sună foarte urât și scandările BĂ-SES-CU, BĂ-SES-CU! ale publicului favorabil și adorativ, pe timpul mitingurilor pro-Băsescu. Cum mi s-ar părea total indecent să beneficiez de un act oficial, semnat Băse, chiar dacă mi-ar fi favorabil.

Din păcate, sonoritatea cuvântului „băsist” sau „băsistă” este cel mai mic și mai nesemnificativ motiv să nu îmi placă acest termen. Mult mai supărătoare sunt elementele sale de conținut.

A fi băsist înseamnă a „ține” cu domnul Băsescu Traian și cu tot ceea ce reprezintă domnia sa. Însă, nimeni nu ar putea ține cu respectivul domn decât dacă are un avantaj de pe urma acestei țineri. Iar aceste avantaje pot fi, evident, materiale și spirituale.

În ceea ce privește avantajele materiale, ele sunt dintre cele mai diverse, de la o găleată de cinci lei, până la un contract cu statul, în valoare de cinci sute de milioane de euro. Desigur, și opozanții băsescului au lăsat să se înțeleagă, foarte clar, că și ei pot oferi avantaje materiale, dar se pare că domnul Băsescu îi surclasează cu mult în această licitație.

De exemplu, la referendumul de duminică, 29 iulie, când soarta Suspendatului este pusă în mâna cetățeanului, se spune că preferința pro-Băsescu ar putea fi cumpărată cu o sută de lei, sau douăzeci și ceva de euro. Asta, în timp ce anti-Băsescu nu se vinde nici pe departe cu asemenea sume.

Mai este posibil, bineînțeles, ca anti-Băsescu să nici nu se prețuiască pe piața celor ce își vând votul ca pe o varză furată de la marginea drumului. Pentru că îndepărtarea domnului Băsescu de la treburile Țării este mai mult o problemă de responsabilitate cetățenească, de patriotism și europenism, decât una de tranzacție comercială.

Asta ne aduce discuția noastră la subiectul avantajului moral pe care îl au băsiștii. Numai că acest subiect nu se referă deloc la retorica total lipsită de conținut despre cât de mare luptător anti-corupție este domnul Băsescu, la zbaterile domniei sale împotriva comuniștilor și minerilor dispăruți de decenii din viața publică ori la „reforma statului”, precum și la alte „teme majore” ale propagandei băsiste. Cei care „țin” cu domnul Băsescu pe considerente de avantaj moral sunt cei ce se simt bine că unul de al lor a ajuns acolo unde a ajuns el.

Așa incult, needucat, bădăran, misogin, bețiv și jegos cum se arată domnia sa, domnul Băsescu este arhietipul unei semnificative părți din populația masculină a României. Această parte, precum și multe dintre doamnele românce, admiratoare ale unui asemenea tip de „bărbat”, se consideră nu numai reprezentați de acesta, dar și răzbunați împotriva celor ce le-au tot spus, de-a lungul timpului, că ei nu au nici o șansă să ajungă în fruntea mesei, tocmai pentru că sunt așa cum sunt, iar acolo se ajunge numai prin muncă cinstită, educație, înțelepciune, politețe, respect și compasiune pentru semeni.

Acesta este motivul pentru care domnul Băsescu este întotdeauna foarte atent să se delimiteze de eticheta de politician, ce l-ar plasa într-o altă clasă socială, din care admiratorii și admiratoarele sale nu au cum să facă parte și pe care o urăsc, pe bună dreptate.

Acum, dacă știm ce este acela un băsist, mai rămâne să vedem câți dintre aceștia sunt printre noi.

Băsiștii cu avantaje materiale sunt relativ ușor de numărat. În eventualiatea că, în România și Republica Moldova, se află un număr suficient de mare de cetățeni dispuși să își vândă votul, atunci numărul celor care sunt plătiți efectiv de domnul Băsescu este determinat de câți bani, găleți, maieruri și șepcuțe are de dat acesta.

Presupunând că sumele de care dispune acum nu mai sunt cum erau, mai ales că perspectivele sunt destul de sumbre și este bine de pus deoaprte ceva bani și pentru zile mai negre, apreciez că nu mai mult de o jumătate de milion de voturi pot fi cumpărate direct de pe stradă. La acestea mai putem adăuga voturile celor spălați pe creier de propaganda băsistă, ce costă și asta ceva sume semnificative, dar, din nou, mult mai mici decât de obicei. Deci, cu bani direct în buzunare ori cu bani cheltuiți pe manipulare și dezinformare, tabăra Băsescu ar putea ajunge la vreo două milioane de votanți.

De partea celor cu avantaje morale, de tipul celor descrise mai sus, putem găsi nu mai puțin de un milion și nu mai mult de două milioane de români cu drept de vot.

Această sumă de trei sau patru miloane de băsiști este reflectată și în sondajele de opinie. Pentru referendum, aceste sondaje au spus că între nouă și zece milioane de români merg la vot și, dintre aceștia, vreo trei sau trei milioane și jumătate ar vota în favoarea domnului Băsescu. Am putea conveni că cealaltă jumătate de milion neacoperită de sondaje este cea care „ține” cu Băsescu, dar își exprimă această preferință prin absenteism.

Desigur, dacă tabăra Băsescu va da „ordin” să se „boicoteze” referendumul de duminică, toți acești băsiști vor sta acasă. Sau aproape toți, pentru că este de așteptat ca mulți dintre cei „cuceriți” de propaganda băsistă să nu înțeleagă instrucțiunile și să meargă totuși la vot. Ba, la cât de spălați pe creier sunt aceștia, ne putem aștepta că sunt în stare să voteze în favoarea demiterii, crezând că, de fapt, îl susțin pe idolul lor.

Nu la fel de simplă este matematica celor care nu sunt băsiști. În total, aceștia ar fi în jur de 13 – 14 milioane de români maturi. Dintre ei, doar vreo șase-șapte milioane au zis, în sondaje, că vor vota pentru demiterea domnului Băsescu la referendum. Adică, în România și teritoriile locuite de români cu drept de vot, sunt vreo șapte milioane de cetățeni ce stau acasă. Și ei fac aceasta de capul lor, nu pentru că așa au primit instrucțiuni de la domnul Băsescu.

Posibil, mulți dintre ei nu știu că referendumul are doar două opțiuni, cea de a fi de acord sau de a nu fi de acord cu subiectul acestuia. Nu există abținere sau opțiunea „nu știu”. De altfel, acesta este singurul argument rezonabil în susținerea gestului Curții Constituționale a României de a impune acel barem minim de participare, în vederea validării referendumului. Pentru că invalidarea lui este egală cu respingerea propunerii aduse în fața poporului.

Deci, toți cei care stau acasă duminică sunt, de facto, împotriva propunerii de demitere a domnului Băsescu Traian din funcția de președinte al României.

Aceștia ar trebui să fie întrebați, foarte simplu și direct: voi chiar sunteți băsiști, sau sunteți doar băsiști fără să vă dați seama?!?

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5