Concluziile unei intervenții preș-edințiale(pseudofabulă)

Categoria Magazin, Stiri Interne 1.531 afisari

           L-am vizualizat pe președintele interimar într-o emisiune la una din Antene. Mă așteptam să vină cu explicații viabile, cu soluții, cu decizii concrete, mă așteptam să văd un interimar sătul de jocurile și loviturile lui Băsescu un președinte care să arate că își intră în funcție și nu se sperie de beau-beau. Am văzut însă un șoricel speriat care și acum, la două-trei săptămâni după ”lovitura de stat” continuă să se disculpe, care și acum la o lună de la suspendare continuă să se scuze că l-a suspendat, continuă să își ceară aproape scuze că Băsescu nu mai are voie să intre la Cotroceni.

 Să vii în fața națiunii și să spui că dacă nu îl suspendai pe Băsescu, în toamnă  ar fi avut loc acțiuni de stradă, este ca și cum ar recunoaște că de fapt motivele suspendării, cele trecute în cererea de suspendare nu sunt reale sau suficiente și simte nevoia să le întărești cu o nouă motivație, de fapt un posibil scenariu care nu poate fi dovedit, dar dovedește frica și nesiguranța lui Antonescu. Ce l-a apucat pe Antonescu să mai vorbească acum despre suspendare, când lumea așteaptă demiterea? Nu cumva începe să realizeze că demiterea este un pod prea îndepărtat și simte nevoia să se acopere cu scuze pentru suspendare? Întrebat dacă are cumva idee dacă lui Băsescu i se mai dau rapoarte de către șefii serviciilor secrete domnul Antonescu răspunde inconștient că nu știe, nu are cum să știe asta și nici nu îl interesează, dar nu ar fi corect să se întâmple așa. Acest răspuns demonstrează că de fapt nu este și nici nu a aflat că este președinte în funcție iar transmiterea de informații de către serviciilor secrete unei persoane private fie ea și președinte suspendat, nu este un act de indiscreție ci un act de trădare și o gravă încălcare sarcinilor de serviciu. Dacă nu îl interesează pe domnul Antonescu acest lucru, atunci ori nu este , ori nu se simte ori nu va fi niciodată un adevărat președinte. Ar fi timpul să facă o vizită pe la ferma de păsări a lui Năstase să să se apuce de numărat ouă.

 Mai spune domnul Antonescu că încă nu a intrat în biroul prezidențial și atât. De ce, nu a spus și nici nu a arătat că ar fi dispus să spună, subiectul l-a deranjat, s-a foit și a trecut la .. ”dar pe câmpie la Mohacz, au fost pierderi și mai grele ”.Păi eu tot nu înțeleg și nu știu cine poate explica dacă domnul Antonescu nu vrea, de ce nu se apucă de treabă de ce face încă anticameră în fața propriului birou? Cine îl oprește, sau ce lege sau articol din Constituție încalcă, dacă își intră în atribuțiuni? Îi e frică să nu îl supere pe Băsescu ? Prin toate aceste gesturi și fapte mie mi se pare că nu Antonescu, ci Băsescu este președinte.

Justiția și serviciile secrete sunt încă sub controlul lui Băsescu, iar Antonescu este doar jumătate președinte, adică doar preș, pentru că încă tremură și continuă să dea asigurări Europei că nu va schimba procurorii, și nu îl va supăra pe Băsescu, pentru că el este un băiat cuminte, discret. Nu îl interesează ce fac serviciile secrete, el nu este președinte ales, așa că nu se bagă, e treaba lor cui dau rapoarte sau pe cine urmăresc. Dar ne asigură, ca dacă află cumva, adică dacă vreunul va fi suficient de prost să îi spună”domnule Antonescu, domnul Băsescu a spus că aici lipsește o virgulă” atunci va studia fenomenul.

Domnul Antonescu nu a uitat să menționeze că domnia sa nu are de gând să schimbe pe nimeni, dar dacă ministrul de justiție îi va propune pe cineva va trebui să ia act de propunerea acestuia. Adică, ”eu nu vreau și sper ca domnul Corlățean să înțeleagă asta”. Dacă jumătatea de președinte Antonescu crede că va face ceva cu jumătăți de măsură,se înșeală. Îmi e teamă că va trebui să se mulțumească cu acest interimat și că niciodată românii nu vor uita prestația sa jalnică din acest interimat. Din păcate mulți români vor prefera un președinte jucător decât unul speriat de propria imagine și mă refer aici la cei care nu îl mai vor pe Băsescu, cei care l-ar fi acceptat pe el, dacă ar fi avut de ales. Sic transit gloria mundi.

Se mai afla în studio și domnul Bogdan Chireac,coleg de listă cu colonelul  Turcescu, prietenii știu de ce, care cu o nonșalanță demnă de o cauză mai bună, îl întreba pe domnul Antonescu ce părere are domnul Gitenstein despre situație și dacă i-a reproșat ceva. Două lucruri nu am înțeles aici, primul de ce ar conta așa de mult părerea celui care oricum și-o spune și unde trebuie și unde nu trebuie, fără a avea dreptul și al doilea, de ce îl întreba pe Antonescu și nu direct pe Gitenstein, pentru că este un apropiat și vizitator frecvent al locuinței domnului ambasador, deci întrebarea era ori tendențioasă, ori pusă aiurea, așa ca să se facă că lucrează  sau   ca să îi arate domnului ambasador că nu îl uită nici când se află departe de el.

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

Un Raspuns la Concluziile unei intervenții preș-edințiale(pseudofabulă)

  1. Pingback: Concluziile unei interventii pres-edintiale | Reviste Romania

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5