Cojocaru, un nume, două profile

Categoria Actualitate

Alb şi negru, bine şi rău, apă şi foc, cer şi pământ,  înger şi demon, nu există una fără alta.

În ultimul timp Dumnezeu părea că a uitat de una din balanţe lăsând parcă către noi doar  întunericul. Dar după ce ne-a scos în cale faptele demonice, a adus asupra noastră şi un înger. Ambele într-un singur nume, dar în două persoane diferite

Cojocaru, un nume, două profile, două caractere total opuse, două firi două suflete făcute parcă pentru a arăta că îngerul şi demonul pot avea acelaşi nume.

Cojocaru Aspasia: O femeie care ar fi trebuit să fie înger dar a ales să fie demon. O judecătoare care ar fi trebuit să separe binele de rău să decanteze şi să decidă înspre binele celor care îi încredinţaseră soarta lor . Un caracter viciat din tinereţe care probabil toată viaţa a mers aşa cum a pornit, pentru că cine a pornit pe un drum iar după o viaţă merge în aceeaşi direcţie, nu a avut cum să treacă de partea cealaltă. O femeie judecător  a cărei meserie era să caute dreptatea şi să o scoată la suprafaţă cu orice risc, pentru că aşa îi cerea jurământul profesional. Pusă să aleagă între a respecta un adevăr în faţa jurământului şi a lui Dumnezeu( cu riscul de a fi apoi hărţuită sau a i se scoate trecutul murdar la suprafaţă) şi a se acoperi pe sine nenorocind pe alţii, a preferat să îngroape voinţa a 7,4 milioane de  români nevinovaţi pentru aşi salva pielea mâncată de lepra fărădelegilor  făptuite în tinereţe.

Cojocaru Aurelian, un om care a ales haina militară, pe care unii neştiutori o confundă cu haina războiului fără a şti că cei care doresc cel mai mult pacea sunt tocmai militarii, cei care sunt trimişi primii să moară. Un om care prin natura meseriei sale a dat mâna cu îngerii  la fiecare ridicare la cer. Probabil de acolo a învăţat să separe  binele de rău fără să facă o şcoală specială pentru asta. Un om, un suflet, o conştiinţă curată. Pus să aleagă între a-şi salva viaţa prin catapultare dar cu riscul de a distruge nişte vise sau vieţi  sau a muri salvând vieţile sau bunurile altora, a ales să moară el. A preferat să îşi lase propria familie fără sprijin decât să trăiască cu gândul că viaţa lui a fost salvată  prin nenorocirea altuia fie chiar a unei singure persoane, dar nevinovată.

Ce poţi spune în faţa acestor două cazuri pe care Dumnezeu ni le-a scos în cale în interval de câteva zile. Nu poţi spune decât că aici nu Dumnezeu decide, el îţi dă posibilitatea să alegi. Şi Aspasia şi Aurelian( ce coincidenţă, ambele nume încep cu A, dar ce diferenţă este între ele, ca de la A la Z) au avut de ales, la amândoi Dumnezeu le-a dat şansa de a se aşeza la masa lui. Fiecare a ales  calea pe care a mers toată viaţa. Unul calea dreaptă, mergând până la sacrificiul de sine, celălalt a ales să trăiască aşa cum a trăit şi până acum,  în mizerie. Dumnezeu să-l odihnească pe Aurelian. Pe Aspasia Dumnezeu nu are cu ce să o mai ajute, a ales calea pe care o trage Demonul.

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS