Studenta

Categoria Social 1.572 afisari

Vă prezint un alt material primit pe mail. Regret că nu ştiu cine este autorul, dar povestea are tâlcul ei şi merită popularizată.

 „În prima zi de şcoală, profesorul ni s-a prezentat şi ne-a dat drept sarcină să facem cunoştinţă cu cineva necunoscut. M-am ridicat să mă uit în jur şi atunci o mână fragilă îmi atinse umărul. Când m-am întors, am văzut o bătrânică măruntă, cu chipul brăzdat de riduri, care mă privea cu un zâmbet ce îi lumina întreaga fiinţă.
Spuse: – Bună, frumosule. Mă numesc Roşe. Am 86 de ani. Pot să te îmbrăţişez? Am izbucnit în râs şi, după acceptul meu, mă strânse în braţe cu putere.
– Ce cauţi la universitate la vârsta asta fragedă şi inocenţă? am întrebat.
– Vreau să găsesc un bărbat bogat, să mă căsătoresc, să mă stabilesc la casa mea, să fac nişte copii, răspunse ea zâmbind.
– Hai să lăsăm glumă, am reluat. Eram foarte curios să aflu ce o motivase să abordeze acest gen de provocare la vârsta ei.
– Din totdeauna mi-am dorit să merg la universitate şi acuma mi se îndeplineşte visul, îmi spuse.
După curs ne-am dus la bufetul studenţesc şi am băut un milkshake de Ciocolată. Ne-am împrietenit pe loc.
Timp de trei luni, zilnic, după ore, plecăm împreună şi stăteam de vorbă necontenit Eram de-a dreptul fascinat să îi ascult acestei „maşinării a timpului” confesiunile atât de bogate în înţelepciune şi experienţă.
De-a lungul anului, Roşe a devenit „mascota” campusului şi se împrietenea cu uşurinţa cu toată lumea, oriunde s-ar fi dus. Îi plăcea să se pună la patru ace şi să se lăfăie în atenţia pe care i-o acorda toată lumea în jur. Şi se bucura de fiecare clipă. La sfârşitul semestrului am invitat-o pe Roşe să ţină un discurs la banchetul fotbaliştilor. Îmi vor rămâne mereu în minte învăţăturile ei. A fost prezentată şi a pornit spre tribună. Când a început discursul ei pregătit de acasă, scapa trei dintre cele cinci cartonaşe pe care îşi notase ce voia să spună. Deranjată şi stânjenită, se aplecă spre microfon şi spuse pur şi simplu:
– Îmi pare rău că sunt atât de neindemantica. Am renunţat la bere în favoarea whiskey-ului şi marca asta, Lent, mă baga în mormânt. N-am să reuşesc să mai pun în ordine cartonaşele astea, aşa că am să vă spun ceea ce ştiu. Noi am râs şi ea tuşi ca să-şi dreagă glasul.
Continuă:
– Nu încetăm să ne jucăm pentru că îmbătrânim. Îmbătrânim pentru că încetăm să ne jucăm. Există numai patru secrete pentru a te menţine tânăr, a fi fericit şi a deveni un om de succes. Trebuie să râzi şi să guşti umorul fiecărei zile. Trebuie să ai un vis. Atunci când rămâi fără vise, mori. Suntem înconjuraţi de oameni morţi şi nici nu ne dăm seama.
E o mare diferenţă între a îmbătrâni şi a evolua. Dacă ai 19 ani şi stai în pat inert timp de un an, fără să faci un lucru productiv, vei împlini 20 de ani. Dacă am 87 de ani şi zac în pat timp de un an fără să fac nimic voi împlini 88. Toată lumea îmbătrâneşte. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e să evoluezi, identificând mereu oportunităţile care se ascund în inima schimbării. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja bătrâni nu regreta ceea ce au făcut, ci mai degrabă ceea ce nu au făcut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Şi-a încheiat discursul cântând cu avânt „Trandafirul”.
Ne-a încurajat să îi studiem versurile şi să le punem în practică în viaţa cotidiană.
Roşe şi-a luat diploma pe care o dorise atâţia ani. La o săptămână după absolvire, Roşe s-a stins pe tăcute în somn.
Peste 2000 de studenţi au fost alături de cea care le-a demonstrat că nu e niciodată prea târziu să fii ceea ce vrei să fii.
După ce terminaţi de citit, trimiteţi aceste rânduri tuturor prietenilor şi membrilor familiei voastre, le va prinde bine.
Au fost compuse în memoria lui Roşe.

ŞI NU UITAŢI: NU POŢI ALEGE SĂ ÎMBĂTRÂNEŞTI SAU NU; DAR POŢI ALEGE SĂ EVOLUEZI”

Material primit pe internet.

Şi în final, pentru delectare un caz .. asemănător. În 1992, la 35 de ani, mai mult împins de la spate de un prieten  decât din proprie dorinţă, m-am înscris la facultate. Eram ofiţer, aveam serviciu, am luat totul în joacă, mai mult ca să-i fac pe plac prietenului. Vă daţi seama că nu aveam nici un fel de emoţii, veneam la examen cu un ziar în mână ca să nu mă plictisesc până veneau profesorii. La primul examen, degajat, cu ziarul în mână am dat să intru în sală să îmi aleg locul , să las ziarul pe bancă şi să ies la o ţigare. Când doream să intru în sală o fată, candidată şi ea, iese din sală şi mă abordează:

-Nu vă supăraţi, pot să merg până la toaletă?

Am rămas blocat pe moment, nu înţelegeam ce treabă am eu cu treaba ei, apoi am realizat că din cauza vârstei mele m-a confundat cu profesorul examinator. Mi-am abţinut râsul şi i-am răspuns că poate să facă ce vrea, eu nu am de gând să o împiedic.

Am rămas prieteni, am fost colegi de facultate şi de câte ori voiam să o tachinez, îi aduceam aminte că de câte ori merge la toaletă trebuie să îmi ceară voie. Am trăit personal sentimentul omului mai în vârstă cu colegi mai tineri deci ştiu pe propria piele ce înseamnă să simţi că oamenii sunt cei care fac şi desfac legăturile,iar vârsta nu are nici o legătură cu asta.

 

 

 

 

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

5 Raspunsuri la Studenta

  1. ONOFRIEVICI

    Intr-o zi, stateam de vorba cu un cuplu foarte tanar despre perspectiva, despre antreprenoriat, puterea asocierii, dezvoltare personala si citeam in ochii tinerilor din fata mea entuziasmul de a face ceva diferit fata de ceea ce le oferise viata pana atunci.
    Cu ochii sclipind fata din fata mea ma intreaba: „Ce varsta aveti domnule…, semanati atat de mult cu tatal meu!” Atunci am realizat ca aveam dublu varstei ei si chiar aveam mai „multe amintiri” decat tatal sau. Si n-a venit vremea sa cedez.

  2. Ursu Valentin

    La 35 de ani m-am dus şi eu la facultate. Atunci am avut voie. Colegii mai tineri îmi spuneau tataia. După 10 ani de la absolvire m-au ieşit la pensie.

  3. neacsum

    Varsta este inselatoare. Am intalnit tineri de 20-22 de ani, ani blazati,fara orizont , fara perspective, fara dorinta de a face ceva,”satui” de viata pentru ca incepusera totul de foarte devreme si traisera foarte „intens”. Am intalnit oameni in varsta cu stele in priviri, care, ca si prietenul Onofrievici nu se vedeau in oglinda, nu realizau ce varsta au si se simteu la inceputul vietii. Varsta adevarata a omului nu este cea data de anii traiti ci dea pe care o simti in suflet.

  4. ANDRONIC MARIA

    Ce să mai zic eu…care am 55 ani!Dar, ca şi bătrânica, toată viaţa am regretat că nu am urmat o facultate. Niciodată nu m-am gândit la mine.Alte probleme erau pa locul I. Acum mi-a venit şi mie rândul şi sunt extrem de fericită!

  5. Felicitari! Aratat-le copiilor ce inseamna sa iti urmnezi visul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5