CAZONE : UNMEE-2 PATRULA DE NOAPTE

Categoria Amintiri cazone 1.850 afisari

Sună frumos nu? misterios, înfricoşător, excitant. Aiurea, pierdere de timp. Şi eu care mă pregăteam să văd Africa noaptea, ceva deosebit, nu ştiu de fapt de ce îi spune patrulă,  e o staţionare în mijlocul sătucului, la o intersecţie, unde doi proşti stau  în maşină, de seara de la ora 19 până dimineaţa la ora 06.00, făcându-se că observă şi “monitorizează“ tot ce se întâmplă, supraveghind ca nu cumva să se deplaseze trupe prin zonă, de parcă cei care ar dori asta nu ar şti că stăm acolo ca doi popândăi, şi după 12 când ne ia somnul dormim duşi în maşină.

Acuma, maşina e impropriu spus,  e ceva care se vrea maşina, o maşină blindată (îi spune SCOUT), foarte curioasă, pe roţi, e adevărat, dar cu motorul de puterea unui tanc mai mititel, care se mişcă foarte greoi, are doar 3 viteze, încet, cel mai încet şi înapoi bineînţeles pentru o eventuală “retragere strategică”. Spuneam că de fapt nu ştiu de ce îi spune patrulă pentru că nu patrulează nimeni, doar stăm la punct fix o noapte întreagă  şi asta pentru că cele două ţări nu au aprobat patrularea pe timp de noapte. Aşa că patrulăm pe loc, mai mare râsul.  Mai sunt câteva anomalii mari în misiunea asta.

  1. Eritreea încă nu a semnat acordul de recunoaştere a graniţei cu Etiopia
  2.  nu există încă un regulament al misiunii (SOP )
  3. nu s-a semnat statutul forţelor în zonă (SOFA)

Practic, nu s-a semnat nici unul din cele 3 documente vitale pentru misiune , suntem aici numai cu mandatul misiunii aprobat de Consiliul de Securitate, în rest cam în afară legii. Când le-am spus asta la pregătirea pe care ne-au făcut-o, s-au uitat la mine ca la felul trei şi au ridicat din umeri. Te doare capul câta inconştientă pe cei ce conduc misiunea. În schimb  stabilesc şi dau misiuni fără cap şi fără logică, cum ar fi  patrularea pe loc. Să mori de râs nu alta.

    Hai să revin la ea, la patrulare . Spuneam că noaptea noi stăm în cuşca noastră, nu ieşim pe străzi, nu umblăm brambura,  nu de frică, pentru că populaţia e paşnică, ci pentru că nu avem ce face. Aşa am crezut până la patrulăâa de noapte. Înainte de a adăsta la punct fix, colegul cu care eram în patrulă,un chinez drăguţ şi isteţ, a făcut un tur al oraşului, să mă familiarizez cu atmosfera şi locurile şi uite aşa am aflat cu surprindere că au  o stradă cu felinar roşu. Greu de crezut, dar ar fi fost culmea că cea mai veche meserie din lume să nu aibă reprezentante şi aici. Pe strada Aia sunt 3 “hoteluri “,cel puţin aşa le spune. Se pare că aici orice clădire cu mai mult de două camere se numeşte hotel. Şi într-adevăr, erau becuri cu lumina roşie la intrare.  LIU -chinezul, mi-a spus că acolo se găsesc fete, de parcă nu erau şi pe străzi,dar  am înţeles la ce se referea. Am rămas prostit, zic” ia uite domne ce civilizaţi sunt, la noi nici acuma nu s-a hotărât dacă avem sau nu bordele şi ei au 3 pe aceeaşi stradă” şi e normal, într-o ţară în care bărbaţii „duc greul” e normal să aibă şi locuri de recreere. E incredibil cât de puturoşi sunt. Umblând prin sat, nu am văzut un bărbat făcând ceva care să semene a muncă. Copii se ocupă cu păscutul vitelor- şi asta de la 2 ani, 2 ani jumătate- femeile şi fetele cu restul treburilor, iar bărbaţii  ziua stau la umbra, beau cafele şi mănâncă ingera, iar seara, stau de vorbă şi beau bere, probabil obosiţi de extenuantă munca de pe timpul zilei. Iar acuma am aflat că se pot delecta şi în compania unei fetiţe de ? ani. Trăiască Africa patriarhala! Aici e de mine. Aşa că  uite aşa, vrând nevrând, patrula m-a luminat în plină noapte.

     Am stat cu Liu de vorba până pe la 11 noaptea, apoi extenuaţi – ca toţi bărbaţii de aici- am întins scaunele în maşină şi am dormit până dimineaţa,  la nici 200 de metri de păturile noastre. Adevărul e că puteam face acelaşi lucru şi în paturi, oricum nimeni nu poate controla, aici se ajunge cu elicopterul, o călătorie cu maşina de la Asmara( unde e comandamentul misiunii ) sau Barentu ( unde e comandamentul regional sau de sector) până aici ar fi o adevărată aventură. L-am întrebat pe Liu dacă vom fi chiar aşa de proşti să stăm acolo toată noaptea, făcând nimic, la doi paşi de casă, şi a spus că da. Şi am fost. Uite aşa în plină noapte africană m-am descoperit şi pe mine. Trăiască prostia şi cei care o susţin cu succes.

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5