Ciorba de oase

Categoria Amintiri cazone, Despre Armata 1.552 afisari

Atmosfera era un pic tensionată, unitatea fiind în așteptarea comisiei de la eșalonul superior.
În afara santinelelor, nu vedeai niciun militar izolat sau umblând brambura. Subunităţile erau încolonate şi aliniate în faţa sălii de mese, iar militarii, unul câte unul, începuseră să intre la masă. Conform programului,  de la ora 14.30 era masa de prânz.

Eu, ca OSU nou, care abia am luat serviciul în primire, aşteptam sosirea comisiei de la eşalonul superior. Pentru că mi s-a ordonat s-o aştept urgent, fără să mi se precizeze nici timpul şi nici locul, am început să patrulez între capătul aleii principale, a celei din mijloc şi a intrării în cantină, cele trei puncte terminus ale drumurilor din unitate.

La un moment dat, la capătul aleii ce dădea spre cantină, apare un ARO care se opri la câţiva paşi de mine.
N-am apucat să-mi iau ţinuta regulamentară pentru raport, căci,  prin geamul deschis auzii o voce fermă şi hotărâtă:
- Căpitane, unde e comandantul?
- În sala de şedinţe, să trăiţi! Aşteaptă comisia…
- Bine. Ştiu unde este.
Giulan, coboară aici! Începem inspecţia cu sala de mese! Căpitane, nu te formaliza, îl cunosc pe comandant, dumneata însoţeşte-l pe maiorul Giulan.
- Am înţeles, să trăiţi!
Auzisem de maiorul Giulan: i se spunea UFO.
Din păcate, nu mă interesasem de ce i se spunea aşa.
Dintr-o dată, iată-mă faţă-n faţă cu UFO!
Întâlnire de gradul III pe nepusă masă!
- De ce trupele stau şi nu fac nimic?
- Care trupe? Sunt militarii întorşi de la instrucţie şi aşteaptă intrarea la masă…
- Lipsă de respect! Nimeni nu s-a întors şi n-a strigat „Atenţiune”! Scaunul ăsta de ce n-are spătar?
- E taburet…
- De ce e mizerie, de ce miroase urât, a ce miroase?
- A mâncare!?
- Da?! Ce mâncare aveţi astăzi?
- Ciorbă de oase, pilaf de orez…
- Încetează! Voi! – şi se adresă celor patru camarazi de la prima masă ocupată complet. Mâncaţi ciorbă?
– ?! Bieţilor soldaţi le rămăseseră lingurile în aer.
- Ciorbă de oase?!
- Da, să trăiţi!
- Înseamnă că trebuie să aveți oase în farfurie! Hai să văd dacă-i aşa…

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

9 Raspunsuri la Ciorba de oase

  1. Nea Ifime, ori am mai citit-o pe blogul tau, ori a intrat deja in folclor. Bacalbasa ar fi spus-o la fel. Da-i bice !

  2. Emil

    Mon colonel, nici „inspecţiile” lu’ ăla, (îmi scapă numele acum, sorry), care a fost mare şef prin Juvetia noastră prin anii două mii şi ceva, nu erau departe de UFO. Aş spune chiar că UFO juca la pitici…..

  3. Mon ami, asta dovedeste fara putinta de tagada ca in armata sunt „respectate” traditiile.

  4. Marine, ai citit-o la „ifim”, încă n-a fost timp necesar pentru a intra în folclor, dar… nici trecut! :)

  5. @Emil:
    Bănuiesc la cine te referi, pe cine-l ai „în cuiul cătării”, ca să zic aşa, dar pentru că nu-s sigur, nu-l nominalizez. Vor urma şi alte întâmplări şi aşa, cum păduchele iese în frunte, este posibil ca şi „eroul” la care ne referim să fi fost deja prins în colimator. :)

  6. Hari

    Simpatică povestire! Pentru mine, ca cititor, este la fel de inedită ca și când nu aș fi făcut niciodată armata. Pentru că, în 30 de ani de militărie cu jurământ, nu am apucat să fiu nici măcar odată „OSU”, nici cu inspecție, nici fără.

    Cred că ar fi interesant ca rubrica deschisă povestirilor ostășești, aici, În Cuiul Cătării, să fie accesibilă și altor povestitori. Poate găsim mai mulți care au ceva de povestit. Cu siguranță vor fi mulți cititori de asemenea istorioare.

  7. Hari, am lasnat invitatia de la prima povestire celor ce doresc sa posteye aici amintiri din catanie. O reamintesc , o reinnoiesc si astept pe adresa de mail sau in coment orice propunere de publicare. O fac cu placere, pentru asta am si creat aceasta rubrica.

  8. Marinica Pannduru

    Rondel … restructurat
    Sunt un disponibilizat
    Rămas după restructurare…
    În noul stat n-aveam chemare
    Iar pensie …n-am apucat.
    Cu banii ce i-am încasat
    O lună-ntreagă-am stat la mare –
    Eram disponibilizat
    Bogat după restructurare !
    Apoi un loc mi-am căutat
    Pe INTERNET, în lumea mare
    Si cu uimire am aflat
    Că nimeni azi – nevoie n-are
    De-un biet disponibilizat !

  9. @Marinică: După părerea mea, „În cuiul cătării” este făcut pentru noi toţi, chiar şi pentru cei care, la disponibilizare, am plecat la mare.
    Acum, sper să nu invoci timpul nepotrivnic. Depinde pe ce plajă ai stat.
    Iar în privinţa internetului, să n-ai încredere! :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Statistici T5