Din jurnalul cazon al tatalui meu: INSPECTIA

Categoria Amintiri cazone, Despre Armata

Izlaz: o localitate pe Dunăre între Corabia și Turnu Măgurele. Tocmai a dat Dumnezeu o ploaie bună venită de dincolo, de la bulgari și satul parcă râde pitit la umbră de salcii și plopi. Încolo…liniște și pace. Doar în pichetul de grăniceri din apropiere, multă mișcare: s-a anunțat pe cale semi-oficială o inspecție. Vine colonelul Slabu. „Ce dracu o mai căuta colonelul ăsta la noi?” se întreabă adjutantul Papuc, numit de curând comandantul pichetului. „Vine aici pentru doisprezece oameni! Halal!…”

Papuc îl știa bine pe colonel: avea el ce avea cu bucătăria; dacă acolo era curat ”să lingi sare”, totul era în regulă. ”Nu se poate sa nu-mi găsească lipsuri! gândea cu teamă adjutantul, împărțind nervos ordine în dreapta și în stânga. Voi miza însă pe o singură carte: bucătăria; poate reușesc sa-i iau ochii și nu se mai leagă de celelalte”. Către ora prânzului pică și colonelul. Roșu la față, transpirat, coboară cu greu din mașină, dând a lehamite din mână la o încercare timidă de raport a lui Papuc. Apoi, glonț la bucătărie.

„Mda, se vede ,adjutante, că ai talent de gospodar. Curat, imi place! Ce le dai soldatilor azi la felul doi?” „Fasole cu  ciolan, domnule colonel”, zice Papuc, scurtând pe cât posibil explicația. „Și în scripte tot așa este trecut?” „Tot așa, tovarase colonel. Pe controlate!” „Bravo! Pot să văd și eu și să gust fasolea asta a dumitale?” „Se poate, tovarase colonel, dumneavoastră le puteți pe  toate”, căută el s-o dea pe glumă. „Vezi cum vorbești , Papucule, ca nu-mi arde de șagă!” „’nțeles, să trăiți!”

„Bobe, scoate castronul cu fasole din cuptor și adu-l tovarasului colonel! Ia și tacâmuri!”. Pe o tavă de inox peste care așezase un șervet curat de bucătărie sergentul Bobe aduce castronul ca pe un trofeu prețios și-l depune smerit în fața colonelului  așezat la o masă la umbră. „Bine, mulțumesc, lasă-l aici! Apoi către adjutant: „Ei, ia zi, cum merge treaba?” „Cum să meargă, tovarase colonel? La noi e bine! N-avem evenimente, abateri, oamenii sunt disciplinați si eu, să trăiți, mă străduiesc…”„Hai, lasa-te de povești, zi mai bine ce-ați pus în fasolea asta că e foarte bună!” „Ce să punem, tovarase colonel…de toate, plus ciolan împănat bine, afumat și-am mai dres-o cu puțin usturoi, conform rețetarului.” „Un colț de pâine ai p-aci?” „ Și mai multă! Bobe, vino c-o juma de pâine!” Apoi, mieros către colonel: „Gustați, luați, tovarase colonel!”  „Da, da, lasă că iau…”

Papuc se scuză că are ceva de făcut. Colonelul aprobă plecarea. O bună bucată de vreme colonelul rămase singur. Când reveni Papuc, colonelul tocmai se ștergea la gură. „Ia să vedem și sala de mese!” „Da, tovarase colonel, aicia e”, zice Papuc deschizând ușa clădirii și lăsându-l pe colonel să intre.

La două mese lunguiețe acoperite cu două cearșafuri albe pe post de fețe de masă, șapte militari încremeniți așteptau. Bucătarul le strânsese farfuriile de ciorbă și stătea și el stânjenit deoparte. La intrarea colonelului și la semnul discret a lui Papuc, soldații dau să se ridice. „Nu, nu, băieți, nu vă ridicați; de la masă n-are voie nimeni să va deranjeze. A fost bună mâncarea?” „Da, tovarase colonel, îndrăznește un bucureștean, felul înâi a fost foarte bun!” „Să vă arăt și magazia, tovarase colonel”, zice Papuc vrând să-l scoată pe ofițer din sala de mese, dar colonelul, parcă contrariat de ceva, nu pleacă ci i se adresează bucătarului: „Da, bine omule, nu le aduci și felul doi?” Fâstâcit acesta răspunde: „Ba le aducem, tovarase colonel! Imediat!” Dar felul doi întârzie. Colonelul nu pleacă nici el. ”Cât  mai așteaptă oamenii aștia, domnule?” „Bobe, sergent, de ce nu le aduci felul doi?” Pauză. Ezitare. Sergentul Bobe încearcă să se facă nevăzut. Colonelul îl trage de mânecă: „Unde este felul doi, leat?”

Cu glasul pierdut, sergentul răspunde cu o voce de parcă nu era a lui: „Să trăiți, tovarase colonel, nu mai este!” A venit rândul colonelului să fie mirat: „Cum „nu mai e”? Dar a fost? Ce-ați făcut cu el?”

Sergentul Bobe își pronunță singur sentința: „Vă rog să mă iertați, tovarase colonel, l-ați „gustat” dumneavoastră. Pe tot!…”

Povestita de Vasile Danciulescu

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

7 Raspunsuri la Din jurnalul cazon al tatalui meu: INSPECTIA

  1. Ilie Bâtcă

    Marine, nu ştiu ce se întâmplă! Voiam şi eu să spun pe fb că-mi place cum a decurs „INSPECŢIA”, dar calculatorul mă averizează că nu am „suficientă permisiune”. Rău am ajuns, dacă nici să spun că-mi place un material nu mi se mai permite…

  2. Nea ilie, nu stiu despre ce e vorba, sa verific. Dar vad ca ai cometat, care deci problema, unde nu ai putut scrie, de vreme ce tu esti trecut chiar ca autor , deci poti si sa publici

  3. Ilie Bâtcă

    Pe facebook am vrut să comentez, Marine, că acolo l-am văzut prima dată.

  4. Ok. Nu stiu, sper ca s-a rezolvat.

  5. Apropo Gabi, tatal meu era din Corabia. Acolo am neamurile lui Neacsu.

  6. Mai este nevoie sa-ti spun unde s-a nascut tata? In Danciulesti (Gj), normal!

  7. ilie

    Cam asa am patit si eu cind la Caracal,la reg de Tc.in iarna lui 1982,o vestita brigada stiintifica de pe la scinteia tineretului,condusa de unul cionof si din care facea parte si Lt.maj.Dogaru,in prezent pres.interimar al SCMD plus ceva ofiterime cu grade mari de pe la inf si parasutisti,ne-au tinut ceva o prelegere in clubul unitatii despre ceva istoria armatei si poporului roman,licruri pe care le invatasem cu virf si indesat;ptr mine a fost ceva inedit,cind am vazut un Lt.maj.cu camasa alba,netuns de deabia ii incapea o asa zisa sapca pe cap,dar surpriza a fost si mai mare cind la masa de prinz,la popota(PE BANII NOSTRII)vestitul benone,sef popota,in loc de friptura de pors la tava cu pireu de cartofi,la felul doi ne-a adm.o bine meritata tocanita de cartofi cu slanina,multi dintre noi l-am intrebat;BA,DE CE NU RESPECTI MENIUL AFISAT SI APROBAT;?si vine si rasp.mucalitului;DE UNDE BA SA-L RESPECT?VOI NU VAZURA-TI CA VENI BRIGADA-CE DRACULUI SA VA MAI DAU,DA LASA CA VA COMPENSEZ MIINE;e drept a doua zi am primit la prinz la felul doi cite doi pestisori congelati in loc de unul,ASA S-A SCRIS SI DIN PACATE INCA SE MAI SCRIE ISTORIA.