Garda regimentului

Categoria Amintiri cazone, Despre Armata 1.788 afisari

La un moment dat, șeful de stat major al regimentului de infanterie a adunat toți comandanții de plutoane, care făceau serviciul de comandant al gării și și-a manifestat exasperarea că, ori de câte ori era garda regimentului inspectată de Garnizoană, prin faimosul ofițer de „rond”, se primeau cele mai proaste calificative. Ceva trebuia făcut.

Așa că m-a scos pe mine în față și mi-a ordonat să spun cum de am primit foarte bine la cele două controale ale „rondului” pe care le-am prins când eram comandant de gardă.

Nu mă pregătise pentru această expunere și mi s-a părut nepotrivit să le spun cum a fost cu cele două calificative de foarte bine, din tot atâtea „încercări” posibile. Așa că m-am apucat să zic ceva de respectarea regulamentului, de pregătirea schimburilor din gardă și alte banalități.

Pot acum să vă spun cum a fost, de-adevăratelea.

Prima dată, „rondul” a venit pe la 11 noaptea. De cum a intrat în unitate, am aflat că un colonel a venit în inspecție. După câteva minute, omul a ajuns în fața corpului de gardă, însoțit de ofițerul de serviciu pe unitate, un locotenent colonel din statul major al regimentului. M-am prezentat frumos și colonelul mi-a înmânat delegația ce îi dădea dreptul să îmi controleze serviciul de gardă.

– Dați-mi, vă rog frumos, și buletinul, i-am cerut eu.

– Pofitim legitimația militară, mi-a replicat tovarășul colonel.

– Nu îmi dați legitimația, ci buletinul de identitate, vă rog! Tonul meu era, în continuare, condescendent, ca de la locotenent la colonel plin.

– Dar legitimația este la fel de bună, insistă colonelul, și, în plus, confirmă că sunt ofițer.

– Îl cunosc eu pe tovarășul colonel, îi ia partea și ofițerul de serviciu pe unitate. Nu văd unde este problema, continuă să se bage el în discuție.

– Îmi pare nespus de rău, tovarășe colonel, dar pe delegația dumneavoastră scrie că „ofițerul se legitimează cu buletinul de identitate seria, numărul”, îi arăt eu pe hârtia lui. Dacă ar fi scris „legitimația de serviciu”, atunci nu aș fi avut nimic împotrivă. Dați-mi, vă rog, buletinul, că nici nu mă uit la adresă sau la ce alte date vreți să le țineți secrete.

– N-am buletinul la mine, mărturisește colonelul, cu glasul scăzut.

– Dar aveți mașină de serviciu. Mergeți acasă, luați-vă buletinul și veniți înapoi. Mă puteți controla la sânge, să dați cu mine de pământ, dacă vreți, dar eu nu vă las să intrați în corpul de gardă cu delegația asta și fără buletin. Că, pe urmă, veți zice că sunt neglijent.

– Asta este deja a treia gardă la care am mers și, până aici, nu mi-a zis nimeni nimic de buletin. Mai am încă două de făcut, iar eu locuiesc exact în capătul celălalt al orașului. Până mă duc după buletin, până mă întorc, mă apucă dimineața. Și mâine trebuie să merg la serviciu…, mi se confesează colonelul, ca unui prieten înțelegător.

– Ce pot face eu, este să vă dau Foaia de stare a gărzii.  Scrieți dumneavoastră acolo că ați venit, că eu nu v-am lăsat să inspectați și ce vreți dumneavoastră să mai scrieți. Eu atât pot să fac. Dar garda nu o vedeți fără buletin.

Colonelul ia Foaia de stare a gărzii și scrie. După care, mi-o dă înapoi și pleacă în treaba lui, însoțit de ofițerul de serviciu pe regiment. Când mă uit pe ce a scris, îmi sare în ochi calificativul de FOARTE BINE, ca un corolar al observațiilor că „rondul” a găsit garda regimentului la datorie, foarte bine pregătită și cu un comandant deosebit.

A doua oară când m-a „călcat rondul” a fost pe timpul zilei. Colonelul avea toate actele în ordine, inclusiv buletinul. Așa că a început controlul. Prima oprire a fost în camera comandantului gărzii. S-a uitat omul prin acte și a început să mă întrebe una-alta.

La un moment dat, a spus o prostie. De obicei, când cineva îmi făcea chestia asta, îl corectam instantaneu și cam obraznic, pe considerentul că, pe mine, comandant de grupă nu mă poate face, fiind pe craca cea mai de jos a ierarhiei ofițerești. De data asta, însă, nu am comentat nimic.

– Tovarășe colonel, vă rog să mă scuzați că nu mai pot sta de vorbă cu dumneavoastră acum. Chiar în momentul ăsta trebuie să ies pentru un minut, să rezolv ceva în corpul de gardă, îi spun colonelului, cu un ton ce nu permitea opinii contrare. Până vin, ca să nu vă plictisiți, poate vă uitați pe ce hârtii mai am eu pe aici, îi sugerez eu, deschizând regulamentul exact acolo unde scria cu totul altceva decât prostia spusă de colonelul nostru.

Și am ieșit. Am fumat o țigară, am stat un pic de vorbă cu cine mai era la locul pentru fumat, după care m-am întors în camera mea.

Colonelul mă aștepta.

– Bine, zice el. Uite, nu are rost să mai continuăm. Este clar că  ai o gardă pregătită bine. Am și scris în Foaia de stare a gărzii. Serviciu ușor!

Și a plecat. La fel ca și data cealaltă, în rubrica de control trona un alt calificativ de FOARTE BINE.

Acum, spuneți și dumneavoastră, din întâmplările ăstea două, ce ar fi fost de împărtășit cu ceilalți comandanți de gardă, mai puțini norocoși decât mine?

 

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

7 Raspunsuri la Garda regimentului

  1. In primul rand bine ai revenit Hari. In al doilea rand, stii si tu ce puteai sa le spui. Dar la multi le-ai fi spus degeaba. Si spun asta cu atat mai convins cu cat acuma, la pensie, rezervist, am ocazia sa vad ce colegi sau sefi am avut pe functii de comanda sau pe pozitii de sefi cu scoala academica la care ma uitam cu oarece teama. Multumesc lui Dumnezeu ca nu am avut un razboi cat am fost militar activ. La revolutie mi-a trecut un glont pe la picior, iar un comandant de pluton a ajuns in carucior. bine ca nu a tinut mai mult. Te mai astept.

  2. Mulțumesc pentru urare! Nu știu dacă este vreo morală în povestirea asta. Mai mult este vorba de o întâmplare din trecutul îndepărtat și irepetabil. Deși ar fi fost încă tineri, comandantul și șeful de stat major de regiment de atunci sunt de multă vreme plecați dintre noi. Cât despre comandanții de pluton/gardă de atunci, habar nu am ce s-a ales de viața lor, cu câteva excepții, care nu sunt relevante.

  3. Hari, îţi spun şi eu, ca şi pietenul Marin, bine ai revenit
    „În cuiul cătării”!
    Mai deunăzi, când îmi spusei că nu ai fost niciodată OSU, m-am gândit că eşti orecum străin de „toroapă” (trupă) şi ne va fi mai greu să comunicăm sau să ne înţelegem în această privinţă. Cine a fost comandant de gardă, se poate considera „egal” cu OSU, cu ajutorul acestuia şi peste celelalte servicii din unitate, din punct de vedere al efortului, al responsabilităţii şi al „disconfortului” 🙂
    Iar dacă privim la serviciile de la eşaloanele mai înalte, ele devin floare la ureche.
    Eu sunt relativ tânăr, dar am foarte mulţi colegi care… nu mai sunt! Aceasta este adevărata tragedie a noastră, a militarilor, că ne ducem de tineri, fără să fi luptat măcar, iar din ceea ce ne-a fost drag, se alege praful.

  4. Ifim si Hari,
    Indiferent cum vor interpreta unii si altii hai sa ne depanam amintirile aici, macar atata lucru ramane dupa noi. Cine stie, dupa un timp cand o sa se adune mai multe poate strangem de o carte. Macar atata sa ramana dupa noi. Daca aveti prieteni, colegi care au povesti dar nu au si indemanarea de a pune pe hartie, ajutati-i sau preluati-le povestile si hai sa le punem aici. Poate chiar sunt si de ajutor, nu sunt numai simple amintiri sau anecdote.

  5. Marine, de acord, dar stabileşte o regulă când şi cum să le punem.
    (Într-o expimare actuală corectă ar suna „implementează o procedură standard de exprimare a amintirilor”) 🙂
    Slavă Domnului, amintiri avem destule, eu cel puţin, cu ale mele, nu trebuie să fac decât copy-paste, dar să evităm situaţia suprapunerilor (deci, belşug!). Gata, ai deja colaboratori, vino şi fă un pic de ordine!
    „Armata trebuie să fie Armată!”, spuse cineva 🙂

  6. Pai nu stiu cum sa spun eu sa facem sa fie bine . Ziceam sa nu ne incalecam si sa dam ocazia fiecarui articol sa fie vazut si citit. Fiecare si-l promoveaza cum poate mai bine, pe facebook sau alte bloguri cu trimitere aici. Sa nu fie mai mult de doua articole pe zi pe aceasta sectiune. Deci daca a mai postat unul din noi un articol azi, se mai poate posta in aceeasi zi doar inca unul de altcineva. Din cate stiu eu , se poate programa postarea.Asta este un avantaj, inainte de a poista fiecare verifica lista de postari in ciorna si isi pune materialul dupa ultimul articol ca programare.FIECARE ISI PROGRAMEAZA ARTICOLUL IN ZIUA IN CARE NU MAI ESTE PROGRAMAT DECAT UN ARTICOL, SAU NICI UNUL.

  7. 🙂 Asta înseamnă să preiei comanda! 🙂
    Lasă, ne descurcăm, aşa sper… 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5