Iubiţelul

Categoria Amintiri cazone 3.202 afisari

Ionel Jipa zis Iubiţelul, şeful armei Infanterie La Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” Sibiu în anii 70-85 cred. Un colonel mic şi crăcănat, fost cavalerist, membru al echipei naţionale de Echitaţie alături de Felix Popescu tatăl  cunoscutului Cristian Ţopescu. Elevii din anul I  se temeau de ei, cei din anul 2 îl iubeau, cei din anul 3 îl venerau. Când intrai în şcoală primul lucru pe care îl învăţai era să fugi de ochii şefului şi de copita măgarului. Iar fuga era cu atât mai grabnică, cu cât gradul sau poziţia şefului era mai mare. Cum în ierarhia şcolii pe primele două poziţii erau comandantul şi secretarul de partid, pe locul 3 erau şefii de armă. Dintre toţi, pentru că erau multe specialităţi în şcoală  prin 76, printre care infanterie, geniu, grăniceri, intendenţă, finanţe, chimic,cel mai tare era cel al infanteriei pentru că avea elevi cât toate celelalte la un loc şi era specificul şcolii.  Printre cei mai temuţi erau Jipa şi Filcu, şeful armei intendenţă. Dacă Filcu îşi dădea mantaua jos şi lângă el ar fi stat Jipa, puteai trece de 10 ori pe lângă ei, ai fi notat decât un colonel şi o manta. Erau precum Jack şi uriaşul din vrejul de fasole. Filcu era şi cel mai în vârstă ofiţer din şcoală şi era respectat de toţi ofiţerii din şcoală. Noi elevii când voiam să facem mişto de cineva, îi spuneam că mai are până la liberare cam câţi ani are mantaua lui Filcu. Şi deşi erau temuţi, erau şi cei mai respectaţi. Erau temuţi pentru că la venire ţi se spunea clar să nu încerci să îi fentezi că ieşi pe locul doi dar şi pentru că era o lipsă de respect să încerci aşa ceva faţă de ei, doi oameni care la rândul lor respectau statutul tău.

Este  adevărat că Jipa avea nişte fixuri din care cel mai mare era că nu suporta mustaţa. De ce, de unde i se trăgea, nu ştiu. Cum venea câte o serie nouă de elevi, cum îi punea să îşi dea mustaţa jos pe cei care aveau. Dacă făceai greşeala să o dai jos şi nu apucai să faci pozele pentru carnetul de serviciu cu mustaţa la purtător puteai să îţi iei adio de la portul podoabei de sub nas 3 ani de zile. Cum te prindea prin şcoală şi te vedea cu mustaţă te chema la el şi te întreba „iubiţelule, ai mustaţă pe carnetul de serviciu? Da. Ia să vedem”. Şi dacă dădea cel de sus să nu ai, îţi luai adio de la carnetul de serviciu, de la mustaţă şi de la învoiri o perioadă. Dar fiindcă elevul e elev şi până nu încearcă se cheamă că nu se învaţă minte au fost şi din cei care şi-au desenat mustaţă cu creionul pe poza de pe carnet aşa că după un timp, Iubiţelul păcălit odată sau de două ori s-a învăţat minte şi umbla cu o gumiţă mică în buzunar. Cum avea dubii, cum dădea cu guma pe poză să fie el sigur că nu e minţit. Aşa se face cei care aveau mustaţa de drept pe poză i-au luat la omor pe cei care şi-o desenau. Motivul? Cei care apucaseră cu mustaţă pe poză originală, au fost nevoiţi să îţi dea mustaţa jos după un timp pentru că după atâtea verificări cu guma lui Jipa, a început să le dispară mustaţa de pe poză şi au intrat şi ei în categoria  celor fără mustaţă sau fără învoire. Dramă mare.

 

Mai avea Iubiţelul  obiceiul să verifice din când în când programul în special de sâmbăta şi duminica, plecările în permisie şi învoiri când cei care plecau erau verificaţi la ţinută, bărbierit, documente şi mustaţă. Foarte mulţi când auzeau că e Jipa la Inspecţie nici nu mai apăreau, şi veneau chiar dacă pierdeau legăturile, treburile, tocmai seara, după ce pleca Iubiţelul, pentru că îşi lăsaseră şi ei mustaţă cu două trei zile înainte de a pleca în permisie. Şi mai avea obiceiul să verifice sectoarele, adică dormitoarele şi grupurile sociale  după plecarea în învoire. Ferească Dumnezei să fi fost SSC(sergent de serviciu pe companie ) într-o astfel de zi şi să nu fie curat în companie. Făceai sectoarele în locul celor plecaţi şi poate luai şi ceva servicii peste rând.

Într-o astfel de zi, vine Iubiţelul să verifice sectorul unei companii. Ştiind unde să caute, se duce direct la spălător, ştiind că acolo mai rămâne câte o lamă de bărbierit, câte un capac de pastă de dinţi, câte o hârtie, orice. Dă să intre în spălător şi surpriză, închis. Nedumerit se uită în stânga, în dreapta, nimic. Mai încearcă odată uşa, nimic. La un moment dat  aude zgomote înăuntru. Lipeşte urechea de uşă şi distinge zgomot de zaruri pe ciment. Acum cred că nu e un secret pentru nimeni că acolo era o şcoală militară, nu un colegiu de măicuţe. Cei mai împătimiţi,mai încingeau un poker, o babaroasă, sau orice putea aduce sau pierde un bănuţ. Era şi cazul celor din spălător. Iubiţelul nu mai avea dubii, aşa că a bătut la uşă. Dintr-o dată, zgomotele au încetat. Se auzea o muscă patinând pe chiuveta pregătită pentru control. Iubiţelul bate din nou, dar nu spunea nici el nimic. Linişte de mormânt. Încearcă binecunoscutul şi universalul ciocănit  „ta ta tatata tatatata ta ta”  care deschidea pe vremuri orice uşă închisă conspirativ. Băieţii dinăuntru nu au căzut în plasă. Jiponul se face că pleacă, tropăind pe hol. Din spatele unei uşi îl privea ascuns SSC-ul cu ajutorul unei oglinzi rugându-se la toţi Zeii barbugiilor ca cei dinăuntru să nu cadă în plasă şi să nu fie împinşi de curiozitate să vadă cine a fost. Între timp Iubiţelul se întorsese tiptil lângă uşă, aşteptând victima, gata să pună piciorul în uşă dacă curiosul ar fi încercat să se închidă iarăşi înăuntru. Nimic. Ceilalţi nemaiauzind bătăi în uşă, nu au ieşit afară, dar au reînceput rostogolirea oaselor din genunchi de … broască. Probabil că unul din ei înjura printre dinţi pentru că îşi ieşise din mână. Se ştie că cei mai superstiţioşi oameni sunt cei care joacă la jocuri de noroc. Auzind din nou zgomotul infernal, Jiponul bate iarăşi la uşă. Acuma era clar şi pentru cei dinăuntru că cineva vrea cu tot dinadinsul, se ştia că sunt acolo deci era inutil să se facă că nu e nimeni. Nu vreau să îmi imaginez feţele celor de acolo şi semnele pe care şi le-or fi făcut, dar aşa cum au recunoscut mai târziu, şi-au strâns banii, i-au ascuns prin prin bazine, sau pe după ţevi, care cum a apucat, după care la următoarea bătaie, unul din ei enervat întreabă: „ care p… mă-tii eşti mă ?” După câteva secunde de tăcere, se aude răspunsul : „ sunt colonelul Jipa şi te bag şi eu în p… mătii”, după care Iubiţelul pleacă. Iubiţeii au mai stat în spălător cu inima cât un purice, şi nu au ieşit până nu a venit SSC-ul şi le-a spus să iasă că e ok. Toată lumea se aştepta ca a doua zi să fie anchetă, să îl cheme pe SSC,să se scoată untul până îl găsesc pe cel care l-a înjurat pe Jipa. Nimic din toate astea. Oricât de tipicar era, oricât ţinea el la ţinuta elevului plecat în învoire sau permisie, oricâtă ”simpatie” avea el pentru mustăcioşi, Iubiţelul nu era răzbunător, nu pedepsea pentru greşeli sau lucruri pe care le considera normale vârstei, nu pedepsea nici un nevinovat, nu jignea oamenii, nu le vorbea cu dispreţ, respecta omul. De atunci a fost şi mai respectat, şi mai iubit de elevi. Din câte ştiu eu, pentru că nu a făcut rău nimănui şi pe mulţi i-a scăpat de belele. Mai sunt câteva „legende” cu el, dar o să le povestesc altă dată.

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

2 Raspunsuri la Iubiţelul

  1. Ifrim Mihai

    De acord cu aprecierile la adresa celor care au fost coloneii Jipa T. Ionel si „papa Filcu”. O singura completare : Colonelul Felix Topescu a fost un apreciat sportiv, membru al echipei nationale de echitatie in perioada interbelica. El a fost tatal si nu fratele lui Cristian Topescu.

  2. taa-ta ta-ta-ta ta-ta-ta-ta ta-ta! Ce vremuri!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5