PROFESIONISTII CARE SALVEAZA VIETI

Categoria Actualitate, Opinii, Sanatate

Mai sensibili sau mai duri, mai afectuosi sau mai indiferenti, oricum am fi, vine un moment in viata noastra cind simtim nevoia sa multumim cuiva pentru ceva. Poate fi o persoana, o intimplare, o idee, o amintire, o imprejurare fericita sau chiar nefericita care a schimbat ceva in viata noastra. Poate fi oricine sau orice. Dincolo de maretia lui Dumnezeu, gasim printre  semenii din jurul nostru compasiune, bunatate, generozitate, profesionalism, optimism, curaj, sinceritate (si lista ar putea continua). Poate ca intilnim din ce in ce mai rar aceste virtuti sau poate ca noi insine nu mai credem in existenta lor. De aceea vreau sa va scriu despre un evenimente concret din viata familiei mele in urma caruia am simtit nevoia sa multumesc.

Ceva timp in urma  mama mea a fost nevoita sa suporte o operatie pe cord deschis pentru implantarea unei valve cardiace la Spitalul Universitar de Urgenta Militar Central „Dr. Carol Davila” din Bucuresti. O echipa de profesionisti (chirurgi, anestezist, asistente) au rezolvat aceasta situatie ca pe o problema obisnuita, elementara, fara complicatii sau dificultati. Ceea ce pentru noi cei din afara acestui sistem pare de neimaginat, pentru ei a fost o zi obisnuita de munca. Cu firescul cu care un functionar se aseaza la biroul sau si incepe sa rasfoiasca dosarele cu documente, acesti medici au venit ca in fiecare zi la serviciu, au intrat in blocul operator si au salvat viata mamei mele, minuind bisturiul si departatorul de coaste.

Minunea au desavirsit-o cei de la Terapie Intensiva. Si aici vreau sa zabovesc putin, pentru ca daca despre sala de operatii nu stiu decit din filme, terapia intensiva de la Sectia de Cardiologie si Boli Coronariene am vazut-o cu ochii mei. Oameni buni, e cutremurator! Trupuri goale acoperite doar de fragilitatea unui cearsaf alb, aflate in grade diferite de constienta (in functie de timpul scurs de la anestezie), intubate, conectate cu nenumarate furtunase, cabluri, electrozi si mai stiu eu ce la aparate de monitorizare, cu perfuzii si sonde care le ies de sub cearsafuri, respirind cu ajutorul mastilor de oxigen, cu miinile si picioarele umflate, cu fetele palide si suferinde, ca sa nu mai vorbim de taietura imensa de pe torace.  Imaginea e dezolanta, iti ridica parul in cap, de abia astepti sa iesi de acolo mincind pamintul si sa nu mai fi nevoit sa te intorci !

Aici, in acest mic infern, medicii si asistentele sunt Dumnezeu pe pamant, cum se zice. Ei readuc bolnavii la viata si ii ajuta sa se recupereze. Asta este munca lor, serviciul lor. Zi de zi, noapte de noapte, alti si alti bolnavi operati iau locul celor care, inregistrind progrese in starea lor de sanatate sunt mutati in saloanele obisnuite. La terapie intensiva raman constant cazurile critice care se zbat intre viata si moarte si care iau de fiecare data alte fizionomii. De atitea ori m-am intrebat cum reusesc acesti oameni sa reziste unui mediu atat de apasator si  dezolant si de atitea ori   am fost recunoscatoare ca EI  exista si ca sunt suficient de buni sau de “nebuni”- in sensul figurat al cuvintului-  sa munceasca aici

Aici unde moartea pindeste la fiecare pas, de dupa fiecare pat. M-am intilnit si cu ea. I-am vazut chipul hid, oglindit in lacrimile celor care veneau buimaciti si coplesiti  sa-si plinga  rudele sau prietenii care  au cedat in fata ei.  Impotriva tuturor eforturilor, viata mai plateste  si tributuri. Si striviti de durere, senzatia celor  indoliati este ca acesti slujbasi ai sanatatii nu empatizeaza cu ei. Dar o asistenta mi-a explicat ca, “tocit” fiind de experienta repetata a suferintei celorlalti, personalul medical devine o oglinda care reflecta durerea si tot cortegiul ei de reactii. Este atit o metoda de aparare a integritatii emotionale, cit si de conservare a capacitatilor profesionale. Oglinda nu trebuie sa  cedeze  ci sa  ramina functionala.

La Terapie Intensiva creste insa si floarea sperantei. In miros de  iod si spirt, sub plasturi si pansamente, speranta primeste masca de oxigen si lumina. Si creste in fiecare clipa sub grija permanenta a acestor profesionisti. Iesirea unui pacient de la Terapie Intensiva este o victorie clara a lor. Dar ei nu prea pot sa o savureze. Nu au timp; din blocul operator sunt adusi alti pacienti sub anestezie. Si filmul  se repeta.

A trecut un an si jumatate de la operatia mamei; avea 69 de ani iar dupa doua saptamini de spitalizare, mama s-a reintors  acasa.  De atunci, in gindul si in inima mea le-am multumit in fiecare zi medicilor, asistentelor si infirmierelor de la  Sectia de Cardiologie si Boli Coronariene. Apoi, m-am gindit ca ar fi bine sa spun tuturor ce profesionisti buni (mai) avem inca  in spitalele noastre, Spitalul Universitar de Urgenta Militar Central „Dr. Carol Davila” fiind unul dintre acestea.

Ca oameni reactionam imediat cind suntem nemultumiti, jigniti sau nedreptatiti. Ne revoltam, scriem reclamatii, notificari, facem plingeri, dam in judecata – si este firesc sa ne cautam dreptatea. Din pacate, atunci cind ni se face un bine, un serviciu, suntem ajutati sau salvati dintr-o situatie de viata si de moarte, nu mai reusim sa popularizam multumirea si recunostinta noastra asa cum s-ar merita. Facem vilva doar cind trebuie sa acuzam; daca trebuie sa multumim insa, o facem incet,  discret sau deloc si ne retragem in satisfactia noastra.

Chiar daca a trecut atita timp de atunci (timp care certifica reusita), eu astazi vreau sa imi exprim si in acest mod multumirile si recunostinta mea, personalului medical de la Terapie Intensiva/ Sectia de Cardiologie si Boli Coronariene, echipei de chirurgi cardiologi conduse de dr. Iancu Mocanu, precum si colectivului medical al Sectiei Cardiologie-Aritmologie conduse de dr. Liviu Chiriac.

Ei sunt profesionistii care salveaza vieti.

 

 

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

17 Raspunsuri la PROFESIONISTII CARE SALVEAZA VIETI

  1. Gabriela, stiu din proprie exerienta activitatea acelei sectii, acolo am avut fratele internat si operat pe inima, acolo am primit şi eu a doua viata. Nu am cuvinte sa exprim multumirile pentru acesti oameni. Şi spun cu toata responsabilitatea, nu iti spune nimen: „nu intri in operatie pana nu aduci… „Asa ceva nu există in acea sectie si cerd ca nici in spital.

  2. Confirm din proprie experienta ceea ce spui, cel putin vizavi de cei invocati in articol. Toata stima mea inca o data si tot timpul si de acum incolo.

  3. BUZENCU ION GABRIEL

    Nu exista cuvinte asa cum nu exista posibilitate sa spui ce simti pentru acesti oameni,nu poti descrie in cuvinte ce sentimente ai pentru domnii DOCTORI Mocanu,Murgu,Hasan,domnisoara DOCTOR Teodorescu,doamna DOCTOR Pinte precum si celorlalti colegi ai dumnealor pe care nu ai vezi in orele in care esti sub efectul anesteziei pe masa de operatie.Cine spune ca nu este decat o mama pe lume se insala,dupe trei bypassuri coronariene,sase ore pe masa de operatie,patru zile in terapie intensiva si patru zile pe salon,va spun ca aceasta echipa mi-a dat nastere a doua oara si am 43 de ani.Am o sotie si doi baieti care se bucura de sanatatea tatalui lor,datorita dumneavoastra.Nu poti intelege prin ce momente treci cand mergi spre sala de operatie si cand te trezesti in terapie intensiva.Nu exista in mintea ta decat trei cuvinte:MULTUMESC DOMNILOR DOCTORI!Dumnezeu sa va ajute sa faceti in continuare bine,multa sanatate va doresc dmniilor dumneavoastra precum si familiilor dumneavoastra.ION GABRIEL BUZENCU din TG-JIU.

  4. Raluca Daniela

    Dr. mocanu este un profesionist desavarsit. Bunica mea a primit o sansa la viata datorita lui. Jos palaria in fata dansului si a tuturor din echipa dansului.

  5. Andrei Oana

    Va indrum cu inima deschisa catre sectia de chirurgie cardiovasculara a spitalului militar din bucuresti.
    Tatal meu a fost operat pe cord pentru inlocuirea unei valve mitrale,iar ulterior in timpul operatiei,domnul dr. Iancu Mocanu a decis sa o inlocuiasca si pe cea aorta pt a nu mai fi necesara o alta interventie in decursul anilor.
    in 20 de ani de cariera nu a avut niciun caz nefericit care sa se soldeze cu decesul pacientului indiferent de varsta.
    este o operatie „banala” pentru medicii de acolo,sunt facute cca. 3 pe zi de luni pana vineri.
    Aveti incredere daca va decideti sa apelati la dansul,este un medic exceptional si totodata un om cu suflet mare !

  6. Subscriu in cunostiinta de cauza la toate aprecierile facute vizavi de medicii de la spitalul militar Bucuresti, cei nominaliyati aici.

  7. Elena NEAMTU

    Dl. Dr. Mocanu impreuna cu echipa dumnealui (Dr. Hassan, D-ra dr. cardiolog Andreea, D-ra Dr. anestezist Andreea+echipa de asistenti medicali) sunt profesionisti desavarsiti. Tatal meu a fost operat(by pass coronarian) pe 10 mai 2013 si la mai putin de o luna de la operatie se simte foarte bine.
    Va multumesc ca existati, tatal meu a primit datorita dvs. si bunului Dumnezeu o noua sansa la viata!
    E minunat ca doctori tineri au preluat cu succes stafeta!
    Mii de multumiri!

    P.S.
    Aceleasi cuvinte de lauda si pentru intreg personalul de la terapie intensiva unde este foc continuu!

  8. Slamnescu Paul

    Buna ziua!

    Am si eu o rugaminte la dvs. cine ma poate ajuta cu mai multe informatii in legatura cu operatia de by pass coronarian. Urmeaza sa fiu operat de Dl. dr. Mocanu si as dori sa vorbesc la telefon cu cineva care imi poate oferi mai multe informatii. Nr. meu de telefon este 0745 143 607. Multumesc!

  9. Domnule Slamescu, mergeti cu toata increderea,tot la doctorul Mocanu s-a operat de By pass acum 5 ani si fratele meu si este ok. Este cel mai bun doctor din spital si unul din cei mai buni din Bucuresti. Sunteti pe maini bune.

  10. carmen

    Am si eu o intrebare: Daca operatiile nu erau reusite, cum ati fi reactionat?
    Mama mea a decedat dupa interventia chirurgicala operata de dr.Mocanu,Hasan.Durerea mea si a familiei mele credeti ca a contat pentru
    acesti ilustri chirurgi care primesc mita si nu o returneaza in caz ca pacientul decedeaza?
    Cum sa-i laud cand nu au dat nici o explicatie pentru decesul mamei mele?
    Pentru banii platiti trebuia „d-nul „doctor Mocanu sa vina in miez de noapte cand mamei i s-a facut rau si sa intervina la timp.
    Rusine ca exista atata indolenta.

  11. CONSTANTIN VOINICU

    VA ROG SA-MI TRANSMITETI INFORMATII DE CONTACT (TEL, E-MAIL)DESPRE DOMNII DOCTORI IACOB MIHAI SI BLEZU, CARE AU ACTIVAT LA SPITALUL MILITAR CENTRAL, IN JURUL ANULUI 1989….. ACESTI OAMENI MI-AU SALVAT VIATA!!! AS DORI SA LE MULTUMESC, LA 15 ANI DE LA REUSITA OPERATIEI DE HERNIE DE DISC, MA SIMPT DATOR!!!.
    VA MULTUMESC ANTICIPAT.
    CU SIMA.
    C0NSTANTIN VOINICU.
    TEL. ;0770304079

  12. Domnuler Voinicu, tot ce stiu este ca domnul Iacob lucreaza la Constanta

  13. FILIOS EUGEN

    Va multumesc,Doamna Doctor PINTE si Domnule Doctor CIRPACIU ! Sunteti cu adevarat alesi de DUMNEZEU pentru a ajuta si salva oameni.Nu exista cuvinte asa cum nu exista posibilitate sa spui ce simti pentru acesti oameni speciali. Cu respect, ma inclin in fata dumneavoastra! Dr.Filios

  14. Mircea

    Toate persoanele care au postat pe acest site au dreptate despre calitatea actului medical prestat de catre medici,asistenti si personalul auxiliar din Spitalul Militar Central Bucuresti.Si eu am fost operat acum 13 ani pe cord deschis prin dublu bypass de catre echipa condusa de reputatul doctor,dl.general Viorel Goleanu.Dupa cum vedeti traiesc si scriu acest mesaj numai datorita echipei condusa de dl.general Viorel Goleanu.De fiecare data cand am ocazia le fac cunoscut recunostinta mea pentru domniile lor.In Spitalul Militar Central Bucuresti sunt medici de exceptie,si asi nominaliza pe acei medici care ii cunosc;dl.general Ion Tintoiu,dl.general Viorel Goleanu,dl.col.Butusina,dl.col.Popa,d-na col.Pinte si dl.col.Vasile Greere.Acesti medici mi-au redat viata pe pamant.Le multumesc si la randul meu le urez multa sanatate si fericire in viata.La multi ani iubiti vindecatori ai umanitatii!

  15. Georgiana

    Nu stiu cum era in anii in care dvs ati primit o sansa la viata dar acum in 2018 matusa mea a murit din cauza acestor doctorii pe care voi in ridicati in slavi. I s-a spus ca totul v-a fi bine dar nu s-a mai trezit. In data de 10 mai la ora 8 de dimineata a intrat in operatie si a durat pana la ora 21:00 seara, timp in care unchiului meu nu i s-a dat nicio veste. Dupa operatie l-au trimis acasa si i-au spus sa revina a doua zi la ora 8, iar cand a ajuns acolo i s-a spus ca a decedat de seara la ora 23:00. Ce doctori profesionisti sunt acestia? Daca nu ai bani sa mergi la privat la spital de stat mori cu zile. Este mult mai bine sa iti platesti singur o asigurare privata decat sa platesti pentru spitalele de stat infecte si pline de bacterii. Ca si in cazul #Colectiv, multi au murit din cauza infectiilor luate din spitalele nostre.

  16. Geofreeland

    @georgiana Sincer îmi pare rău de pierderea suferită. Dacă doctorii au operat 12 ore cred că au făcut tot ce trebuia în situația complexă a mătușii tale. Complicațiile postoperatorii generate de infecțiile intraspitalicești nu sunt o noutate și nu numai la noi. Spre exemplu infecțiile cu Acinetonacter baumanii prezent în tuburile de plastic pentru intubarea bolnavului sunt practic de neevitat din lipsa tuburilor noi, sterile. Un director de spital din Italia a obligat asistentele medicale să se spele pe mâini după ieșirea din fiecare salon de bolnavi. Rezultatul a fost reducerea cu 25% a infecțiilor intraspitalicești. Cauzele sunt: lipsa instrumentarului de unică folosință, nerespectarea regulilor de igienă în întreg complexul medical, utilizarea de dezinfectanți ineficienți, curenții de convecție nerestricționați între încăperi, sterilizarea prin metode clasice, saloanele cu mai mult de două paturi, servirea mesei în locuri comune, infrastructură învechită impregnată de agenți patogeni, insuficiența spațiilor postoperatorii și reanimare, monitorizarea tardivă de depistare a tipului de agent patogen postoperator, prezența vizitatorilor nesupravegheați etc. Păcat de profesionalismul medicilor. Cam asta e!

  17. @Georgiana,
    Subscriu la opinia lui Geofreeland. Nu conosc care a fost natura boliisau ce complicatii au intervenit in cazul mamei tale, dar eu am primit aceasta sansa la viata in 2017 in conditiilein care sansele de reusita erau de maxim 15%. Asta spus pana sa fiu deschis. Nici sotia mea nu a primit informatii pana la iesirea mea din sala de operatii cand i s-a spus ca mai are de asteptat pentruun rezultat cat de cat real, abia dupa ce iesirea de sub anestezic. Nu toate organismele, persoanele , suporta la fel o operatie, ca sa nu mai vorbesc de probleme care tin , cum spunea si Geofreeland si de dotarea spitalelor, starea de oboseala a personalului, etc etc. Eu am spus si sustin ca personalul din acel spital a facut tot ceea ce tinea de ei si nu doar pentru mine.

  18. Comlosan luiza

    Buna ziua.
    Va rog daca se poate si stie cineva ceva despre dL doctor Carpaciu de la spitalul Militar.mama mea urmeaza sa I de puna un stimulator cardiac. Sunt ingrijorata mai mult decat ea. Va multumesc si as aprecia pareri sincere.