Un calmant, o doza de realism

Categoria Sport 1.527 afisari

Observ un entuziasm mult prea mare in jurul echipei nationale, dupa victoria obtinuta aseara impotriva echipei similare a Belgiei. Ar fi momentul sa apelam la calmente si sa inghitim doze de realism. Nu a fost nimic mai mult, nimic mai putin decat o partida amicala. In care ambii selectioneri au avut ocazia sa testeze anumiti jucatori. Sa gandeasca anumite partituri tactice.

Se vinde iluzia ca Belgia ar fi o forta mondiala. Un fals, care ambaleaza enutuziasmul. Ultima participare a Belgiei la un turneu final a fost in 2000. Belgia a fost calificata in calitate de echipa gazda la Euro 2000 Belgia/Olanda. De atunci asemeni Romaniei, Belgia este o echipa in cautarea gloriei. In acest moment au o generatie buna, care bate la poarta performantei. Doar atat. Situatie identica cu situatia noastra. Nu cred ca este cineva sigur ca Belgia va elimina Croatia in cursa pentru mondialul brazilian.

Sa revenim in ograda proprie. Ecipa nationala nu arata atat de bine pe cat au impresia selectionerul si jucatorii. De pe margine observ o echipa mutilata. Mutilata de un fundas drepta de calitate. L-am avea undeva prin Spania dar orgoliul selectionerului este ridicat la rang de arta. Romania in momentul de fata traieste din sclipiri individuale, o relativa organizare tactica si noroc. Nu consider ca stam bine tactic in teren cand adversarul rateaza ocazii concrete de gol pe banda rulanta. Doar norocul ne-a tinut in joc aseara in prima repriza. Daca ar fi fost pe puncte aseara, cu siguranta scorul era altul. Belgia ar fi fost mult mai concreta in atac.

Probabil vom ajunge din hazard, din jocul rezultatelor, de ce nu pe merit pe locul secund la sfarsitul preliminariilor. De un baraj nu poti trece doar reactionand la jocul adversarului. Trebuie sa si actionam. In prezent cand am incercat sa actionam am pierdut categoric la 3 goluri diferenta pe teren propriu.

Partea plina a paharului, este ca pe undeva se vede un orizont. Sunt jucatori de perspectiva in fotbalul romanesc, un Chiriches, Papp, Chipciu, Maxim. De ce nu, un Stoian de la Chievo. Viitorul nu l-am construit noi. A fost construit de altii. Scot in evidenta faptul ca Vlad Chiriches a facut junioratul la Benfica Lisabona, iar Maxim provine de la Espanyol Barcelona. In scurt timp vor fi ochi din partea stafului tehnic si pentru Adrian Stoian, sau Mihai Radut (Sporting Lisabona). Sunt sperante, dar pana la rangul de valoare fotbalistica europeana mai este mult. Cand vom avea 5-6 jucatori titulari saptamanal in occident, atunci putem afirma in sfarsit ca avem valoare. Pana atunci ar fi bine sa ne vedem de lungul nasului, sa acceptam putina modestie.

Vorba unei legende in viata : ”Sa nu ne facem iluzii sa nu traim dezilutii”.

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5