Dăpindent dă drujbă

Categoria Divertisment 1.466 afisari

Mă frate, acu o zî, o zî cre că fusă, nu mai mult, mă mă suii io pă păretele  lu un amic d-al meu, pă părete înţelegi, ăla dă facebuci mă, nu pă zâd că nu sunt muscă,nu sunt muscă zău aşa. Ce mă dilii, să ma sui pă păreţi ce dracu. Intrai cum spusăi pă păretele, că aşa cică îi zîce , părete şi văzui ce scrisă amicu ăla al meu, Ilie, nu ăla dă la sculărie, nuuuuuuuuu, Ilie ăla a lui Bâtcă, dă tot scrie el comedii şi trage cu arcu ca ăla alu Marcu. Cum care Marcu ? Marcuuuuuuuuuuuuuuuu, văru lu Antooooon. Cum care Anton bă, ce te bolânzâşi, nici pă Anton nu îl ştii, Anton, ăla cu ţâmentu. Aşa mă şi cum spuneam intrai pă păretele lui Marcu, na că ma prostii dă tot, nu Marcu mă, Ilie, da şi ăsta tot cu arcu, că are el o Tolba cu săgeţi dă tot trage aşa în lume. Bă fratemio şi cetii io ce spunea Ilie acolo. Păţî mare dandana săracu, mare dandana păţî că mi să făcu milă dă el când cetii dă îmi dădură lacrimile îmi dădură lacrimile, ce mai. Poi zâcea omu ăla că cică dădu el drumu la tilivizor şi văzu pe nuş cine, una Monica ca Toiu, ca Ţoiu sau Tacoiu, nu ştiu cum dracu îi zâsă şi de bucurie dădu cu tilicomanda dă pământ de îi săriră bacteriile, îi săriră bacteriile ca sâmburii dîn lubeniţă ce mai. Bă frateeeeeeee, acu io zâc că e dragoste mare, dragoste mare ce mai dacă dădu el cu tilicomanda  dă îi săriră mucii, e musai să o ia dă nevastă. Şi cum ceteam io aşa, îmi fugi gândul la vecinu meu, Tică, Tică alu Soreaţă, dă ţîne pe Floarea ale Bostan. Bă fratemio şi Tică ăsta are dambla pe muiere înţălegi are dambla mare la fel ca nea Ilie, da mai rău. Mai rău că ăsta când să damblageşte, uită dă tot  şi face prăpăd, prăpăd face ce mai. Şi mă apucai io să îi spui lui nea Ilie cum e cu vecinu ăsta, să să ferească înţălegi să să ferească. Îi scrisăi pă părete da scrisăi cam mult, acu s-o apuca omu să zugrăvească. Îmi pare rău că îl bag la cheltuială da trebui să-i spui înţălegi, trebui să-i spui, că e groasă rău. Iote ce-i scrisăi  pă perete :

Mă fratemiu Ilie, mă mare păţanie pâţîşi, ce mai o păţîşi. Da să ştii că nu eşti sângur întălegi, nu esti sângur. Ca am io un vecin, vecin bun auz, vecin bun d-al meu , de e tăietor dă lemne pricepuşi, tăietor dă lemne e. Bă fratemiu, ăsta de câte ori apare muierea aia dă zîsăşi tu, Monica Cacoiu şi cu una Bora, sau  Borală, dă în bâlbîială zău aşa. Bă fratemiu şi ăsta când dă în bâlbîială nu pune mâna pe telecomandă, pune mâna pă drujbă şi îşi fugăreşte muierea pân casă, că zâce el că  de ce e muiere , că dacă ie muiere ie şî ea ca alea şi dă să o taie şi alta nu. Bă frate Ilie, iţ spui pă cinstite, să-mi saie ochiu de la aragaz de te minţ. Bă, dă nebunu drumu la drujbă şi haţ după săraca muiere. Noroc că am auzât-o chirăind şî am apucat să deschidem uşa să vie muierea la noi că o făcea ăla bucăţ de slană de pus la garniţă şi alta nu, auzi. Doamne fereşte! Da acu ne-am invăţat înţâlegi, ne-am învăţat că cum apare una dîn alea pă iecran, cum deschidem usa şî vine fomeia la noi. Cum nu mai vede nebunu fomeie, cum să potoleşte pricepuşi mata, să potoleşte ce mai şi opreşte drujba. Da acu din asta să apucă de băut că ce cata muierea lui la mine aşa des, ca o fi ceva, ca prea vine la mine aşa cum o apucă, în combinizon sau pijama, cum o fi.  Doamne fereşte, io nu am nimic cu ea, că sunt barbat la casa lui, da dacă mai vine de fo câteva ori şi să bagă direct sub plapomă să se ascundă ca ultima oară, mă nu să ştie peste ce dă pă acolo şi mi-e că nu mai pleacă nebuna înapoi. Io acum mi-am luat programu radio tv să vaz când şi unde mai apar alea Cacoiu şî Bora, Borâta aia să deschid uşa până porneşte drujba,că a râmas omu fără bani dă ţuică câta benzână i-au mâncat muierile alea. Ăia dă la pompă, gata îl ştiu acu, cum îl văd cu stecla să ia benzînă,  cum îl întreabă :” ce faci nea Tică, iar te plimbi cu drujba prin casă?” Ajusă dă râsu lumii, ce mai de râsu lumii ajunsă, Doamne apără şi păzeşte!

Acu, să vă mai spui ceva. Măi fratemiu, io cred că şi io păţîi ceva că tre să mă cat la doftor. De când cu năcazu lui Tică, io de câte ori aud drujba, bă să rădică plapoma sîngură înţălegi, să rădică plapoma sîngură ce mai. Crez că ajunsăi dă ăla, cu îi zâce dăpindent dă drujbă sunt dăpindent dă drujbă ce mai. Cum auz drujba, cum mă gândesc la vecina şi cum să rădică plapoma.  Da năcazu ăl mare e  că nevastă-mea s-a învăţat şi a zîs că cică chiar dă nu are bani de drujbă,  tot  cumpără ea un casetofon să facă ca drujba şi mi-l pune în fiecare sară la ureche că îi place ei când e plapoma ridicată îi place ei aşa, auzi.  Bă fratîlor, e minune mare da io să nu mai auz de drujbă. Aşa că nea Ilie, nu te plânge maică, nu te plânge că îi săriră bacteriile dă la tilicomandă, zî mersi că nu-ţ săriră nasturii,că te trezai în fiecare sară cu Monica aia la tine.

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

6 Raspunsuri la Dăpindent dă drujbă

  1. Aoleu, Marine, trebui sa citesc de vreo 3 ori ca sa pricep ce scrisei(?) tu aici!

  2. Asta e. Vino mai des prin zona, sa vezi ca te obisnuiesti.

  3. ONOFRIEVICI

    Superb! Multumim!

    Domnule Neacsu, am postat pe pagina mea de facebook, un articol al unui mare roman din Chisinau, omagial in felul sau, cu ocazia celor 70 de ani scursi de la batalia de la Cotul Donului (19.11.1942) batalie in care si-au pierdut vietile multi, foarte multi militari romani.
    Stiu ca un grup de patrioti comemoreaza azi la Chisinau aceasta uriasa pierdere umana, nu stiu insa daca Bucurestiul isi mai aduce aminte de aceasta jertfa a inaintasilor acestui neam. Ei s-au batut si s-au jertfit inainte sa apara aceasta generatie de impotentati politicieni, goi pe interior, impovarati de ego, lipsiti de trecut si fara viitor, dusmani ai propriei patrii si ai Armatei sale!

  4. Domnule Onofievici, bunicul meu, Dumnezeu sa il odihneasca a luptat la Cotul Donului. Niciodata, dar NICIODATA, in ciuda insistentelor mele nu a vrut sa imi povesteasca cum a fost acolo. Nu mi-a povestit niciodata cum a fost in razboi. Si sa stii ca era un om dur, obisnuit cu munca si greutatile vietii, un barbat curajos , nu se temea de nimic. De aceea eu cand aud de Cotul Donului ma gandesc la el, la cat de infiorator trebuie sa fi fost , incat nici nu a vrut sa spuna si ma infior. Dumnezeu sa ii odihneasca pe toti cei ce si-au lasat oasele, sangele pe acolo ca si pe cei ce au supravietuit, indiferent de partea de care au luptat.

  5. ONOFRIEVICI

    Am vorbit cu autorul si mi-a promis o carte cu autograf pe care ma gandesc ca o meritati in memoria bunicului dumneavoastra. Printr-un mesaj va anunt cand intru in posesia volumului si as vrea sa ne vedem, poate cand ajungeti la Bucuresti, sa v-o pot inmana. Cu stima! M

  6. Onofrievici,
    Multumesc! O primesc cu placere, dar va spun sincer ca nu o voi citi. Daca bunicul meu a considerat ca ceea ce s+a intamplat cu el acolo nu trebuie sa stiu, imi e teama sa citesc, poate autorul descrie actiuni si fapte la care bunicul meu a participat si nu a vrut ca eu sa stiu. Am fost sincer, si imi cer scuze. Daca veti considera ca merit totusi acea carte, o voi pastra cu sfintenie, pentru ca in ea este si sufletul bunicului meu .
    Dumnezeu sa-i odihneasca şi ocroteasca pe toti ostasii romani!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Statistici T5