Merg la vot

Categoria Electorale, Politica 2.145 afisari

Astăzi este luni, deci am o săptămână în față, să îmi spăl, să îmi cos și să îmi calc cele mai bune haine, să mă tund și să mă bărbieresc, astfel încât, duminică, curat și primenit, să mă duc la vot. Voi vota plin de speranță în viitorul luminos al Țării și al meu.

Dacă ar fi să îi dau un nume acestui viitor, i-aș zice Compromisul. Acesta este luminos, deoarece este clar ca lumina zilei că avem de-a face cu singurul mod de a face politică în România. Iar eu, la alegeri, am să aleg, curat și primenit, câte un politician în cele două colegii uniominale ce cuprind și casa mea. Și voi face asta știind că politicianul român, indiferent de nume și de partid, știe să facă doar două lucruri: să se lase compromis și să facă un compromis.

Nu știu să existe vreun politician care să nu fi fost arătat măcar odată cu degetul, în public, pentru vreo faptă reprobabilă, de la mica păcăleală a alegătorului cu promisiuni deșarte, până la însușirea privată a milioane de euro din banul public. Adică, nu știu să existe vreun politician necompromis, într-un fel sau altul.

La fel cum nu știu ca ei, politicenii, să fi guvernat altfel decât prin compromisuri. Chiar anul ăsta 2012, orice s-a întâmplat în arena politică nu a fost altceva decât doar o formă sau alta de compromis. Total compromisul domn premier Boc Emil a fost demisionat, dar, prin compromis, au fost păstrați toți miniștrii ne-pedeliști în noul Guvern Ungureanu. Cel mai compromis om politic român al tuturor timpurilor, domnul Băsescu Traian, deși jurase pe icoane și steag că nu îl va pune niciodată premier pe domnul Victor Ponta, a făcut un compromis și l-a numit, totuși, premier pe acesta, după ce predecesorul Ungureanu a fost cenzurat prin moțiune, în urma altui compromis, complotat între dezertorii parlamentari ai domnului Oprea Gabi, care au trădat din nou, de data asta în favoarea domnului Ponta și Useleului său. Văzându-se în scaunul de prim ministru, domnul Ponta a făcut repede un compromis și a renunțat la ideea alegerilor generale anticipate, care ar fi trebuit să fie principala înfăptuire a mandatului său, concentrându-se pe cele locale, pline de compromisuri. Imediat după acestea, a complotat destituirea domnului Băsescu. Când au văzut că acesta este cât pe ce să fie destituit printr-o neașteptat de largă emulație populară, ceea ce ar fi însemnat destrămarea Useleului, a cărui singură rațiune de a fi este „lupta anti-băsistă”, domnii Crin Antonescu și Victor Ponta au făcut repede un compromis cu susținătorii externi ai Băsescului și au modificat regulile destituirii, apoi au compromis listele de alegători, după care au compromis rezultatele referendumului de destituire, astfel încât, printr-un compromis al rușinos de compromisei Curți Constituționale, cea care a ignorat legea, conform „măreției dreptului”, domnul Băsescu a revenit înapoi la Palat. În contrapartidă, conform unui alt compromis, făcut tot cu aceiași Curte, Useleul și-a păstrat scaunele de președinți ai celor două camere ale Parlamentului.

Acum, am speranța că toți compromișii ce vor fi aleși sau realeși vor face compromisurile necesare pentru a asigura „stabilitatea” politică și economică, adică perpetuarea stării actuale de lucruri, în care numitorul comun al tuturor guvernanților este jefuirea Țării, exacerbarea corupției, facerea de rușine a nației și creșterea noii nomenclaturi, consfințite prin votul meu, curat și primenit.

 

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

Un Raspuns la Merg la vot

  1. Dacă ar fi să pornim de la etimologie, când spunem „compromis„, ne gândim la eleganta noastră soră mai mare- limba franceză, el, compromisul, însemnând, cu bunăvoința acesteia,„ un acord bazat pe cedări reciproce„.
    Dacă îl privim ca evoluție, în timp, aflăm că și o dublă monarhie austro-ungară s-a fondat prin compromis, respectivul concept cu față nobilă, instalându-se domnește în bătrânul nostru continent, cam pe la jumătatea secolului al XIX-lea.
    Peste Ocean, apăruse cam cu o jumătate de veac mai devreme, reglementând sclavia în teritoriile vestice.
    M-am gândit cum este el privit în literatură. Îmi venise în minte povestea lui Negruzzi despre plăcintarul ajuns vornic cu iaurt, gogoși- stimulente fanariote, dar m-am corectat, pentru că acolo ar fi vorba, mai degrabă, de corupție, rudă indecentă a dulceagului compromis.
    Așa că, ajungem la Cațavencu, aparent câștigător al celui mai râvnit loc în alegerile electorale, devenit brusc perdant, singurul perdant într-o încâlcită luptă electorală.
    Și pentru că exista compromis, Cațavencu trebuie să joace cum îi dictează coana Joițica, în cinstea adversarului său, Agamiță Dandanache :„Cațavencu( lui Tipătescu)Să mă ierți și să mă iubești! (expansiv) pentru că toți ne iubim țara, toți suntem români.. mai mult sau mai puțin onești!( Tipătescu râde).
    În sănătatea iubitului nostru prefect! Să trăiască pentru fericirea județului nostru! ( urale, ciocniri).O scrisoare pierdută, Actul IV, scena XV.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5