Nu s-au schimbat: dar nici eu

Categoria Actualitate, Politica 1.853 afisari

Luni, 17 decembrie 2012, domnul Băsescu Traian l-a nominalizat pe domnul Ponta Victor să formeze Guvernul României rezultat din alegerile generale de curând. În aceiași zi, pe seară, domnul Ponta a anunțat că echipa sa guvernamentală va fi propusă Parlamentului joi, 20 decembrie, ocazie cu care vom afla și noi din cine va fi ea compusă. Ca să nu ne lase totuși să speculăm prea mult, domnul Ponta ne-a anunțat un singur membru cert al guvernului cel nou, stabilit deja la acea dată și oră: domnul Oprea Gabriel, viceprimministru.

Despre domnul Oprea eu am o părere clar formată și formulată în văzul lumii, de mai multă vreme. O poză ce datează de la începutul lunii februarie 2012, din Piața Universității, consfințește vizual faptul că aveam părerea că orice guvern ce îl are în compunere pe domnul Oprea Gabriel este un guvern corupt, ticălos, imporal și anti-național. Iar această părere este foarte aproape de convingerea că, dacă domnul Oprea personal este un domn corupt, ticălos, imoral și anti-național, atunci și orice guvern ce îl are în compoziție trebuie să fie la fel.

Deoarece Uniunea Social Liberală – USL l-a avut pe liste pe acest domn Oprea, nu am putut vota cu ei, deși erau, la vremea votului din 9 decembrie 2012, singura ofertă politică explicită de îndepărtare a domnului Băsescu Traian din funcția nemeritată de președinte al României, ceea ce era și este una din dorințele mele născute din patriotism. Cum bine știți, după câștigarea acelor alegeri, fără votul meu, am avut parte de spectacolul degradant al jocurilor clandestine oferit de capii Useleului pe scena politică românească, în ajunul nominalizării premierului și cu participarea ca vedetă invitată (guest star) a domnului Băsescu, spectacol din care a reieșit că Useleul s-a răzgândit și va colabora, coopera și coabita cu domnul președinte de Țară, ca și când nu despre îndepărtarea acestui președinte ar fi fost vorba în campania electorală, ci despre „soluții politice” de stabilitate a nației.

Am mărturisit ce am făcut în cabina de votare doar pentru a vă lăsa să vedeți că nu mă împăunez cu ce deștept am fost eu să nu le dau votul meu useliștilor, pentru că știam eu că nu se vor ține de cuvânt, în ceea ce îl privește pe domnul Băsescu. Asta, pentru că nu știam. Nici măcar nu bănuiam că se vor arăta la adevărata lor față atât de repede, chiar înainte de întrunirea noului Parlament. Eu nu i-am votat doar ca să nu îl votez pe domnul Oprea Gabriel.

Că este domnul Oprea un domn corupt, se vede cu ochiul liber. Fără să am dovezi despre faptele sale de corupție, pot spune că numai un corupt ar fi putut ajunge unde a ajuns domnul Oprea, cu calitățile sale puține și, mai ales, cu defectele sale multiple, pe care le afișază fără rușine. Mai mult, a fost catalogat ca atare de domnul Băsescu Traian, care se baza pe informațiile primite de la „structurile” abilitate cu asemenea etichetări. Chiar dacă a fost ulterior „re-evaluat”, domnul Oprea tot corupt rămâne.

Că domnul Oprea este un domn ticălos, o arată faptele sale de guvernare. Ca ministru al apărării naționale, și-a bătut joc de oameni ca un ticălos. Pe mulți i-a mințit, i-a manipulat și i-a întors cum a vrut el, iar pe câțiva i-a nenorocit, de-a dreptul. Nu pot să uit tot spectacolul cu transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asistați social pentru militarii în rezervă și în retragere, în 2010 și 2011, spectacol ce a scos la rampă și un domn marinar de uscat, aflat la cârma dezinformării publice a Armatei și o doamnă general, postată la comanda hârtiilor mincinoase. În ianuarie 2011, a fost nevoie de intervenția directă a domnului Băsescu, pentru a stopa acel spectacol sinistru, care s-a lăsat cu zeci de mii de militari frustrați de drepturile lor firești doar pentru că domnului Oprea nu i-a păsat de ei, pentru că nu contau în planurile sale. După care, spectacolul a continuat, pe parcursul acelui an, pe un alt scenariu, ce a făcut posibilă cumpărarea de membri de partid și de voturi cu banii de pensii, luați de la unii și dați la alții, mai dispuși la asemenea târguieli. Și vorbim aici de bani publici și de oameni în uniformă!

Că domnul Oprea este imoral, rezultă din diferența dintre vorbele și faptele domniei sale. Asta, dacă fără-de-rușinea este o dovadă de imoralitate. L-am ascultat, pe vremea când era ministru, cum își justifica plimbările cu „tehnica militară” pe la adunările de partid din Țară, fără nicio jenă. L-am auzit cum încerca să justifice „bugetele de avarie” ale Armatei României, pe când se înfrupta din puținii bani ce îi veneau pentru afaceri personale și de partid. Ca orice imoral inveterat, a spus de nenumărate ori că imaginea este totul, vorbind despre Armată ca despre vedetele de circ sau de șușeanea.

Că domnul Oprea este anti-național, se dovedește cu modul în care a nimicit, practic, puterea militară a României. Nu numai că a subfinanțat cronic domeniul apărării naționale, la mai puțin de jumătate de cât ar fi fost necesar, dar a și distribuit banii ăia puțini în locuri unde nu se produce putere militară. A refuzat să planifice dezvoltarea de capabilități militare, necesare Armatei și chiar Alianței din care facem parte. Puțină lume știe că a pregătit și trimis în Parlament un pachet legislativ ce făcea legală această distrugere a puterii militare și bulversa întregul sistem național de apărare, până la totala sa nefuncționalitate. Toate acestea împotriva interesului național de a avea o Românie apărată corespunzător.

În concluzie, dacă ei, guvernanții de astăzi și de mânine, nu s-au schimbat și au rămas aceiași, cu aceleași apucături, atunci nici eu nu am de ce să mă schimb și să încep să îi prețuiesc, pe când ei se arată, în continuare, a fi doar niște corupți, ticăloși, imorali și anti-naționali.

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

19 Raspunsuri la Nu s-au schimbat: dar nici eu

  1. Ilie Bâtcă

    Se pare că trebuie să o luăm de la capăt, Hari!

  2. Cezar

    Hari zice,…

  3. Domnule Cezar, aveți ghinion că am dreptul să editez, să resping sau să marchez drept spam orice comentariu. Al dumneavoastră nu a trecut proba exigențelor mele. L-am lăsat așa, în suspensie, ca să știți că nu merge. Mai încercați, cu mai multă aplecare asupra subiectului și cu politețe, desigur. Dacă nu, nu mai treceți pe aici, că nu va rămâne nicio urmă.

  4. neacsum

    Ce facusi Cezarica, o dadusi iara in bara ? Faci tu cum faci si o iei in barba. Esti masochist baiatule, eu ti-am spus sa te tii departe de mine. Vad ca nu te lasi.

  5. Cezar

    ..vorba ceea : ceata lui pitigoi – dai in unul tipa doi !!!
    Domnul Hari – corect era sa lasati textul cum a fost ca ..proba ! Publicul sa judece cine si cum are dreptate !
    Veti pierde din credibilitate prin incercarea copilareasca de ..manipulare !!
    Intrebati-l pe ..Scorpio!!

  6. Corect este cum fac eu, pentru că eu am dreptate. Nu este nevoie să o dovedesc, prin comparație cu textul dumneavoastră, domnule Cezar. De altfel, nu era atât vorba de dreptate, cât de obrăznicie, ceea ce am să sancționez de fiecare dată, nu numai când este vorba de mine, chiar cu riscul pierderii din „credibilitate”. Care credibilitate, fie vorba între noi, este consolidată pe alte baze, decât dialogul dintre dumneavoastră și mine, sub privirile cititorilor.

  7. Cezar

    ..chiar ati pierdut un TAB cu oameni cu tot sau ati facut asa un spirit de gluma??
    PS.18 decembrie 2012 – 17:16
    „Corect este cum fac eu, pentru că eu am dreptate.”” _Imi place asta la nebunie !! Si eu zic tot asa !!
    Cu stima!!

  8. Vorbiți despre lucruri pe care nu le cunoașteți, domnule Cezar. Povestea cu TAB-ul se întâmpla când dumneavoastră erați prin clasa a zecea și nici nu știați că o să vă faceți ofițer de infanterie. Iar când ați ajuns ofițer, nici nu mai aveați cum să știți cum este cu TAB-urile, decât dacă mergeați în parcul auto, să vă uitați la ele, cum stau la conservare, așa că nu aveați cum să pierdeți vreunul.

  9. Hari,deja ai depasit timpul pe care il poti pierde cu discutii inutile. Gata, la munca, ca te lenevesti raspunzand unui om bolnav.

  10. Cezar

    @Hari Bucur Marcu
    18 decembrie 2012 – 17:49 Cand eram in clasa a X-a stiam sigur ca voi ajunge ofiter de infanterie!(arme intrunite) pentru ca eram ELEV CAP. IN LICEUL MILITAR BREAZA!!
    …..deci totusi l-ati pierdut !Mai sa fie ! Eu speram ca a fost o ..gluma !
    Va imaginati daca citeste si un civil…..
    PS. Ultima data (inainte sa plec ) aveam in grija vreo 45 de TAB-uri ! Si vreo 12 camioane! Nu am pierdut nici unul nuici macar in invalmaseakla din 1989 !!

  11. Cezar

    !@Marin Neacsu – Ce ai patit omule ! Nici macar nu vorbeam cu tine !! Asta-i rezultatul ,,aprecierilor” pe care le-ai incasat pe Mh.?
    Ce vina ame ? E meritul tau…maestre!!

  12. Mulțumesc pentru că îmi dați dovada că am dreptate, domnule Cezar, în sensul că nu aveți habar despre subiect. În clasa a zecea nu puteați fi sigur de nimic și nici nu aveați motive să vă hotărâți spre o anumită specializare militară. Aveați doar vise sau dorințe, care v-au îndemnat să faceți liceul militar. Dar, probabil, nu mai țineți minte bine. De exemplu, nu mai știți că „arme întrunite” este o specializare care se obține mult mai târziu în carieră. Iar, dacă atunci când ați „plecat” mai aveați încă tehnică de infanterie, nici nu ați ajuns vreodată să vedeți cum este cu acele arme întrunite. Faptul că aveați în grijă TAB-uri nu înseamnă că știți cum este cu ele, pentru că nu ați făcut pregătire de luptă cu folosirea lor. Deloc. Cum s-a văzut, de altfel, și în „învălmășeala din 1989”.

    Cât despre „pierderea” unui transportor cu echipaj cu tot, ar fi o prea mult să vă explic, deși aveți formație militară, cum este cu pregătirea pentru luptă, când misiunea se încredințează comandantului de grupă, care o îndeplinește independent, meritul ofițerului fiind doar că l-a pregătit corect și complet pe acel comandant, împreună cu grupa lui. Adică, mai pe înțelesul dumneavoastră, povestea era despre o grupă de infanterie care primise ordinul să stea pe o rampă goală de gară, împreună cu transportorul aferent, și care a executat perfect acel ordin, până când cel ce l-a dat, a ordonat încetarea misiunii.

  13. Cezar

    …. dar imbarcarea pe tren in Timisoara la -15gradeC.si deplasarea in Cincu si participarea la aplicatii diverse timp de 30 de zile cum s-o numi?…va sunt recunoscator daca ma luminati !
    Pe Cezar – blog ,,Space ARMYA International” – gasiti cateva amintiri de pe vremea cand ma jucam cu TAB-uri si nu numai ! Desigur nu sunt asa reusite ca ale dumneavoastra dar totusi.. Raspund si la eventuale intrebari !! O seara buna!! (sper sa nu va certe Neacsu !!)

  14. Îmbarcarea… și așa mai departe se numea „aplicație”, iar mai nou se numește exercițiu. Sau, mai aproape ce ceea ce s-a întâmplat, se numește 30 de zile de instrucție în condiții meteorologice dificile. Pe lângă faptul că este cam puțin pentru a fi menționate într-o experiență de ofițer, nici măcar nu au fost pregătire pentru luptă propriuzisă. Aceasta ar fi trebuit să fi fost făcută cu mult înainte și pe parcursul a mult mai multor zile. Cât despre îmbarcarea pe tren, dacă nu a fost făcută după ureche, sau improvizată pe loc, atunci aproape sigur s-a bazat pe filmul de instrucție filmat cu transportorul și echipajul din povestea mea, despre care ați reținut doar că „l-am pierdut”.

    Exact despre asemenea aspecte este vorba în articolul de față. Este drept că nu direct, ci în subsidiar. Adică, este vorba despre pretenția că s-ar face ceva pentru realizarea puterii militare a Țării, când, de fapt, se face doar un efort de conjunctură și multă imagine. Niciodată 30 de zile de exercițiu nu pot ține loc unei pregătiri coerente și complete a unei unități sau chiar a unei subunități militare. Sau, cum spuneți chiar dumneavoastră, domnule Cezar, este vorba de „o joacă”, când, de fapt, ar trebui să fie vorba de ceva foarte serios. Dar nu este.

  15. Cezar

    Cu tot respectul !! Daca dumneavoastra va imaginati ca mergi la imbarcare cu R pe calea ferata si faci aplicatii de nivel Divizie in Cincu cu 80% din tehnica din dotare + Aviatie + parasutisti (reali nu imitatii) – fara a fi parcurs programa de pregatire de la ,,soldatul in aparare , ofensiva ,panda , cercetare , etc) si pana la trageri de lupta cu B sunteti intr-o mica ..eroare!!
    In ceea ce priveste ..povestea dvs. in lumina a ceea ce ati subliniat si citind inca odata povestea…am ajuns la o concluzie indubitabila…
    — Ce constiinciosi militari (in termen) ..ce ofiteri aiuriti…ce noroc ca nu ati ajuns pe la tribunalul militar… Cu stima!!

  16. Cezar

    P.S. Dvs. ziceti cu candoare ,,Dar, în câte o ocazie, am uitat și de un soldat, și de un transportor blindat, cu armamentul pe el cu tot. Din fericire, până acum, când mărturisesc acest lucru, nimeni nu a știut asta și nu mi-a reproșat nimic !!
    Mama cate intrebari se nasc …acum daca tot ati marturisit!!

  17. Domnule Cezar, vreți cu tot dinadinsul să îi dați dreptate domnului Neacșu că îmi pierd vremea cu dumneavoastră. Nu ați înțeles că am consfințit la un dialog pe idei cu dumneavoastră, chiar dacă există o diferență urașă de asimilare a acelor idei între noi doi. Din păcate, vi se pare mai atractiv să vă luați de mine, probabil că în speranța că vă voi băga mai mult în seamă și vă voi întoarce ofensa.

    Tot din păcate, nu este cazul. Nu am de ce să continui dialogul cu dumneavoastră, domnule Cezar, mai ales după ce ați mărturisit că v-au fost de folos explicațiile suplimentare pe care vi le-am dat, ca să puteți înțelege și dumneavoastră un text simplu, de altfel.

    Cât despre „experiența” de meseriaș al armelor ce v-ar fi putut, la rigoare, califica pentru o discuție cu mine, prin comentariile recente mi-ați confirmat că vă aflați în situația mingicarului de cartier, care bate și el o bășică în curtea școlii și, după ce îl lasă cineva să alerge zece minute pe un teren de fotbal regulamentar, cu plasele puse la porți și cu o minge omologată, se laudă tot restul vieții că a fost fotbalist.

    Adio, domnule Cezar!

  18. Cezar

    Asa-i cum ziceti dvs!
    Craciun Fericit!
    Sa-i uram noului guvern MULT SUCCES!!

  19. neacsum

    Hari, ti-am mai spus odata ca nu poti dialoga cu acest om . E bolnav, se baga in seama, vrea sa se vada peste tot desi este dat afara de pe ste tot. Sfatul meu amical a fost sa nu il mai bagi in seama, efectiv pierzi tumpul .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5