Cu ce m-am ales din Medgidia

Categoria Actualitate, Amintiri cazone, De pe bloguri militare, Despre Armata 4.369 afisari

TR-77-580: eşec, sau început de drum?

Sunt promoţie 1981 iar prima mea subunitate în care mi-am început cariera de ofiţer a fost Plutonul 1 Tancuri, din Compania 1 Tancuri a Batalionului de Tancuri din Regimentul 40 Mecanizat “Călugăreni”.  Am fost 3 ofiţeri tanchişti din promoţie (25 în total, din care 18,  infanterişti) care am ajuns la acel regiment, al cărui comandant era tot  tanchist la acea vreme, Lt.col. Petre Moraru, cel care l-a succedat pe  Col. Roland Pârlogeanu.  “Nu daţi cinstea pe ruşine”,  a fost expresia cu care ne-a întâmpinat, expresie care a fost un fel de  “botez” pentru noi. O spun cu mândrie, cei trei ofiţeri de tancuri,  promoţie 1981, care ne-am “ciocnit” valizele în gară la Medgidia în  septembrie 1981, niciodată, nu am dat cinstea pe ruşine! Până în ziua de  azi! Şi aviz cârcotaşilor, nici de azi, înainte! :)   În  dotarea subunităţii aveam tancuri TR-77-580, despre care nu învăţasem  în şcoala de ofiţeri, dar la prima vedere mi-am dat seama că nu-i o  enigmă, fiind foarte asemănător cu T-55-ul pe care-l ştiam ca pe Tatăl  Nostru.

800px-TR-580_FerdinandMuseum

Nici nu e de închipuit ce-am simţit atunci când am intrat în tancul meu, curiozitatea, satisfacţia, mândria, mirosul de nou,  împlinirea dar şi o bucurie nevăzută punând stăpânire pe mine şi scoţându-mă afară după numai câteva minute, în aplauzele şi promisiunile plutonului meu:  ”- Toa’ lent, nu vă fie frică, ce nu ştiţi, vă învăţăm noi!”  Faptul  că aveam tancuri noi, chiar dacă nu la fel de sprintene (TR-77-580 este  cu 11 tone mai greu ca T-55), dar cu aceeaşi putere de foc, mai sigure  în privinţa protecţiei prin blindaj, a celei antinucleare şi NBC, cu un  confort sporit în camera de luptă, cu unitate de foc mai mare, dar mai  ales, faptul că scria pe ele MADE ÎN ROMÂNIA, îmi dădea un sentiment  deosebit şi constituia un motiv să nu-mi bat joc de munca celor care au  năduşit să producă acest tanc.  Pentru că la producerea lui au năduşit străbunii noştri, părinţii mei, ai tăi, ai prietenilor noştri şi toţi românii.

Avea şi multe puncte slabe: puterea specifică, autonomia, viteza, faptul că arăta ca un pom de crăciun, dacă era  privit în infraroşu normal, şi ca un soare, dacă pornea AVN-urile, etc., toate astea nu mi s-au părut chiar nelalocul lor, adică, de neacceptat, căci, eram convins atunci,  că nu vom forţa Marea Neagră ca să atacăm Uniunea Sovietică! :)

Despre TR-77-580, cât şi despre TR-85 şi altele, va urma…

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

2 Raspunsuri la Cu ce m-am ales din Medgidia

  1. Ioan M

    Felicitari pt. articol!
    Am fost militar in termen in 1986
    mecanic conductor Tc 55 si TR 580
    dupa stagiul de la regimentala de la Buzias.

  2. Ioan M

    revin cu precizarea:
    batalinul de tancuri
    comandat de Capitanul Gheorghe F

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Statistici T5