Civilului

Categoria Despre Armata, Opinii, Politica 5.930 afisari

militari-romani-din-irakDe curând, în spațiul de discuție publică, a fost reluată tema pensionarilor militari, situație prilejuită de încăpățânarea premierului României de a-l cocoloși pe vicele său pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, fost ministru al apărării și artizanul dezastrului instituțional al anulării dreptului la pensie militară de stat pentru rezerviștii și retrașii din Armată, și transformarea lor în asistați social, cu drept de pensie revizuită după cum au avut chef funcționărașii din minister și după câtă influență au avut beneficiarii la partidul dezertorilor și trădătorilor politici, patronat de acest artizan.

Pe forumuri și nu numai, se remarcă și opinii în favoarea tezei că militarii au, într-adevăr, pensii nesimțite și, mai ales, nemeritate, opinii ce merg în deplină concordanță cu cele ale comandantului Forțelor Armate și președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării și președintele României de astăzi, domnul Băsescu Traian, care are o părere foarte proastă despre militari, în general, și despre ofițeri, în special.

În contextul acestei discuții publice, vă propun o epistolă a unui militar român, adresată concetățeanului său, tot român, dar civil.

 

Dragă Civilule,

 

Știu că ai fi vrut să fii ca mine și, pentru că nu ai putut, acum, la pensie, vrei să fiu eu ca tine. Însă, nu se poate, pentru că noi am fost și suntem diferiți, așa cum doi frați sunt diferiți, chiar dacă au fost făcuți de aceiași mamă și din același tată și chiar dacă se iubesc unul pe altul, ca frații.

Când am ales să mă înscriu la liceul militar, știam că voi avea parte atât de casă și masă gratuite, cât și de școală de cea mai bună calitate posibilă. La fel, știai și tu același lucru. Faptul că nu ai venit să fii coleg cu mine de bancă înseamnă fie că nu ai vrut, în sensul că nu ți-au trebuit nici gratuitățile și nici învățătura oferite de Armată, fie că nu ai putut, în sensul că nu ai avut meritele necesare pentru admitere. În niciuna dintre aceste două situații, nu ai însă cum să te compari cu mine și să zici că am fost egali vreun moment. Dacă tu ai ales să mergi la un liceu mai bun și să te pregătești pentru o viață mai îndestulată decât îmi promitea mie milităria, cinste ție! Dacă ai rămas mai modest decât mine, asta este! Nu ai de ce să fii invidios. Nu ai putut mai mult.

Când am ales să merg la o școală militară, cum le zicea pe vremea aceea, știam că voi primi casă și masă gratuite, dar și o mică soldă, alături de instruirea necesară formării mele ca ofițer. Mai știam că, pentru a avea studii superioare, va trebui să muncesc mai mult de cinci ani ca locotenent și locotenent major, să cresc în ierarhia militară și să îndeplinesc anumite condiții profesionale care să mă califice pentru a studia în Academia Militară, cum îi zicea pe atunci instituției de învățământ superior militar. Și mai știam că prima mea soldă ca ofițer va fi mai mare decât salariul mediu pe economie. La fel știai și tu. Dacă ai ales să nu fii coleg cu mine de pluton în școala militară, să facem împreună instrucție de dimineața până seara iar, uneori, și noaptea, și să învățăm meseria armelor la clasă, fie nu ai vrut, fie nu ai putut. Dacă ai ales să te pregătești în facultate sau într-o școală civilă care să îți dea o meserie mai bună decât cea a armelor și mai bine plătită, atunci cinste ție! Dacă ai fi vrut să fii la fel de bine plătit ca mine dar nu ai îndeplinit condițiile de pregătire, pentru că nu ai putut, atunci asta este! Nu ai de ce să fii invidios pe mine că eu am vrut și am putut.

Când am ales să fiu ofițer știam că nu voi putea fi și soldat, în același timp. Am făcut și eu instrucția soldatului, la vremea mea, în școala militară, dar apoi am devenit comandant și nu mai puteam fi, totodată, și executant. La fel, știai și tu că, dacă nu vei vrea sau nu vei putea să te faci ofițer, va trebui să faci armata ca soldat, fiindcă așa era pe vremea noastră. Deci, indiferent cât de grea sau de ușoară ți-a fost armata pe care ai făcut-o ca soldat, indiferent dacă ai învățat din serviciul militar ceva ce ți-a fost de folos în viață sau doar a fost o etapă urâtă și inutilă din existența ta, nu ai de ce să te compari cu mine, pentru că nu am fost egali. Eu eram comandantul iar tu subordonatul, pentru că așa a fost și este în armată. Iar tu știai asta dinainte de a ți se întâmpla.

Când am jurat să îmi apăr Țara chiar și cu prețul vieții, prin Țară înțelegându-te și pe tine, știam că bătea războiul la ușă, atât cel rece, cât și cel cald din Mediterană sau din Orientul Apropiat. La fel știai și tu, dar nu ai venit lângă mine, să apărăm Țara împreună, cu prețul vieții. Ai rămas mai departe civil și ai contat pe mine să mă ocup de treaba asta. Atunci parcă era bine că nu suntem egali. Și, parcă, solda mea, ceva mai mare decât salariul mediu pe economie, nu era chiar atât de mare încât să plătească prețul vieții tale. Pentru că, dacă era, ai fi venit lângă mine. Tot așa, nu ai fi zis că am o soldă nesimțită atunci când am scos oameni de sub dărâmături, la cutremur, ori de sub ape, la inundații.

De altfel, nu am auzit pe nimeni să zică despre militari că au solde nesimțite. Pentru că nimeni nu vrea să îi supere pe militari, atâta vreme cât este nevoie de ei în societate și ceea ce fac ei nu este la îndemâna oricui, fie că nu vor, fie că nu pot alții să facă ce fac ei, militarii.

Însă, dragă civilule, când eu, ofițerul, nu îți mai sunt de folos, când am ieșit „la pensie”, se schimbă treaba! De noi, ăștia, pensionarii, nu mai ai nevoie, nu-i așa? Și, parcă, ne plătești prea degeaba o pensie nesimțită. Și, în plus, ți se pare că trăim cam mult după ce am ieșit la pensie, la o vârstă mult prea fragedă.

Dacă ești cinstit cu tine însuți și dacă ți-a mai rămas un pic de rușine din aia ancestrală, din care este alcătuit mortarul construcției societale românești, atunci poate te oprești o clipă și asupra acestui adevăr, că noi doi nu am fost, nu suntem și nu vom putea fi niciodată egali, nici ca membri ai societății, nici ca pensionari.

 

Cu cele mai bune gânduri,

Ofițerul român în rezervă sau în retragere

 

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

34 Raspunsuri la Civilului

  1. LICA

    Nu s-a recalculat si nu s-a revizuit nimic nicio pensie militara! Pur si simplu ni s-a desfiintat dreptul la pensie militara in cursul derularii lui! Ori astfel de lucruri se pot intampla doar in Coreea de Nord sau in Cuba, nu intr-o democratie! Este deviatie completa de la democratie! Am mai spus cum se procedeaza in alte state la schimbarea legislatiei si ce inseamna ca o lege actioneaza doar pentru viitor.
    Am dat de nenumarate ori exemplu din SUA. 2 militari in activitate, unul intrat in sistem pe 07.09.1980 si altul intrat in sistem pe 08.09.1980, au pensii calculate dupa legi diferite! De ce asa? Cei intrati in sistem pana la 08.09.1980 au luat la cunostinta la intrarea in sistem, ca la incheierea carierei de minim 20 de ani, vor avea pensie militara calculata dupa ultima solda. Cei intrati in sistem dupa 08.09.1980 au luat la cunostinta la intrarea in sistem, ca la incheierea carierei de minim 20 de ani, vor avea pensie militara calculata dupa media ultimilor 3 ani. Statul american si-a respectul angajamentul pana la capat! La acesta ora, 2 militari activi americani pot avea 2 pensii calculate diferit, acea singura zi fiind diferenta. Aceasta este democratie! Statul isi respecta angajamentele fata de cetateni, nu se apuca sa rascoleasca tot sistemul pentru de dragul uniformizarii comuniste si nici cetatenii nu pot carai ca de ce unul are dupa ultima solda si altul dupa ultimii 3 ani, intrucat au intrat in sistem dupa pachete legislative diferite, pe care le-au acceptat!
    Institutia Av. Poporului a precizat foarte clar ca NU S-A RECALCULAT nicio o pensie MILITARA din simplul, dar extraordinar de grav, acela ca PENSIA MILITARA A FOST DESFIINTATA! Ori nu se poate RECALCULA ceva care nu exista! Doar daca s-ar fi recalculat PENSIA MILITARA ramanand insa in continuare tot PENSIE MILITARA, ar fi fost RECALCULARE! Pur si simplu S-A DESFIINTAT UN DREPT! Daca tu ai dreptul sa ai masina si da statul o lege prin care nu mai ai voie sa ai masina, ci doar bicicleta, nu inseamna ca ti-a redus dreptul de avea masina prin transformarea ei in bicicleta, ci ti s-a interzis dreptul de a avea masina! La fel e si la RECALCULARE. RECALCULARE NU POATE EXISTA DECAT IN BAZA ACELEIASI LEGI! Ori noua ni S-A DESFIINTAT dreptul la pensie mlitara, nu ne-a fost redimensionat sa vorbim de RECALCULARE!

  2. Ursu Valentin

    Ar mai fi de adăugat că pentru a putea să rămâi în armată până la ieşirea la pensie trebuie să ai o sănătate destul de bună şi să mai şi rămâi în viaţă. De reţinut că am avut colegi care au murit în diferite situaţii chiar şi în timp de pace nemaivorbind de cei morţi în misiunile externe (Kosovo, Afganistan, Irak etc.9). Mai trebuie menţinut de asemenea că speranţa de viaţă a militarilor în rezervă pensionaţi este mai mică decât a civililor „părăsirea sistemului” fiind mai repede făcută de către pensionarii militari. De asemenea faptul că după toate normele de drept inclusiv cele româneşti, care s-au aplicat la recalcularea pensiilor la civili, militarii au fost discriminaţi neluându-se în calcul că în caz de recalculare sau revizuire se dispune în plată cuantumul cel mai avantajos în sensul de a nu reduce din pensia existentă. Cu certitudine baza de calcul avută în vedere la stabilirea noilor pensii nu este corectă din moment ce unii au primit între 2 şi 8 decizii de pensionare în mai puţin de un an. Eu am primit în primele 4 luni din 2012, 6 decizii de pensionare cu greşeli de fiecare dată.Şi ar mai fi şi opţiunea pe care a făcut-o fiecare în viaţă de-a lungul timpului unii devenind ofiţeri chiar dacă nu prin filiera directă alţii părăsind armata pentru o alfel de carieră. Totul a avut loc pe fondul unor aranjamente cu caracter politic între Traian Băsescu şi Gabriel Oprea şi acum e greu de remediat din punct de vedere politic că avem ba pe naşu în suflet ba pe cumătru la inimă!

  3. LICA, aveți dreptate cu precizările dumneavoastră. Doar că, așa cum nu trăim în Cuba, tot așa nu trăim nici în SUA. Iar aici, la noi, nu prea contează ce zice Avocatul Poporului, cum nu contează nici ce zice legea însăși. Pentru că, așa proastă și nedreaptă cum a fost ea, nu a respectat-o nimeni, cu ocazia acestui exercițiu financiaro-militar. Și așa va fi, până când va ajunge să conteze ce zicem fiecare dintre noi, ca cetățeni suverani ai României.

  4. Cristina

    Draga Hari, excelent articol! I have enjoyed it a lot and I am still very proud ca am fost pe vremuri colega si subordonata ta! Numai bine and keep them coming!
    Cristina Magurean

  5. Multumesc pentru cuvintele frumoase, Cristina. Si eu sunt tare mandru ca am fost colegul tau.

  6. Gabriela

    Am citit articolul si m-a incarcat cu atit de multa emotie incit mi-e greu sa imi gasesc cuvintele potrivite pentru a spune cit de mult mi-a placut!
    Pentru cei care au slujit si inca mai slujesc Tara, mesajul lui are rezonante adinci in inimile noastre ranite de multe ori in aceste timpuri nedrepte.
    Minunat scris articolul!

  7. Îmi pare tare bine că v-a plăcut acest articol și că ceea ce am scris și-a găsit drum spre înțelegerea și acceptarea dumneavoastră.

  8. Vasile

    Asa trebuie raspuns celor care se fac ca nu pricep sau, mai grav, chiar nu pricep, saracii, ca armata unei tari este o institutie aparte. Nimeni, pana acum, nu a indraznit sa se ia de Armata. Si cand vezi cine a facut-o imi vine asa o scarba, ca pentru niste tradatori ce sunt. Ei nu-si dau seama ca slabind spiritul de corp, slabesc institutia numita Armata si, implicit, apararea acestei tari. Le aduc aminte acestor tradatori(nu sunt cuvinte mari) ca daca armata nu-si facea datoria in 1989( cei care aduc acuze pentru ca armata ar fi tras in manifestati, le raspund ca nu a tras armata ca institutie, ci niste descreerati care trebuie sa raspunda pentru ceia ce au facut), adica sa treaca de partea poporului, nu stiu cum evolua Romania ca stat. Macar pentru atata lucru, Armata Romaniei ar trebui respectata. Le readuc aminte acestor tradatori ca Armata Romaniei a executat serviciul de paza, la toate obiectivele importante din tara, pana spre primavara. Nimeni, dintre militari, nu a comentat nimic. Toti am inteles atunci, ca suntem in slujba poporului si trebuie sa ne facem datoria. Si acum, sa vina niste neica nimeni si sa-mi spuna ca, imi recalculeaza pensia dupa principiul „ca si cum as fi contribuit”!?! Le raspund acestor netrebnici ca EU, MILITARUL ROMAN, nu am contribuit la sistemul public de pensii. Eu am avut un contract cu STATUL ROMAN pe care l-am respectat intocmai, pentru care am primit „solda” cat am fost activ si trebuie sa primesc „pensie militara DE STAT” acum cand am iesit la pensie. Alta varianta, NU EXISTA.

  9. Mulțumesc pentru comentariu, Vasile! Foarte mult adevăr este în cele scrise în el. Reiau mai jos câteva considerații spuse îi în altă parte, dar care merg destul de bine cu cele scrise aici.

    Cu „pensionarii” militari sunt trei probleme suprapuse, dintre care doar una este de bani, primiți în plus, pe merit sau nu, ori luați cu japca, cu siguranță nedrept și ilegal, după caz.

    O altă problemă este cea de valoare etică, care se transmite și în moralul trupelor active. Prin modul în care am fost tratați de comandantul Forțelor Armate, civilul Băsescu, de premierii mai mult sau mai puțin civili din subordinea acestuia, în special de Boc Emil, cel pozat în uniformă de terist de securitate comunistă, precum și de generalul de carton (ca să nu zic de hârtie igienică) Oprea, am putut cunoaște totala invidie, ură, râcă, dispreț și obidă pe care aceștia și cei ce îi susțin le nutresc la adresa ofițerilor, indiferent de armă sau specialitate militară, inclusiv jandarmi. Acești civili reali ori civili la suprafață au luptat din răsputeri să aducă Armata din poziția de cea mai credibilă și susținută public instituție a statului (biserica nefiind nici a statului și nici instituție) în poziția de mai jos decât politicienii care o conduc. Iar primele ținte au fost rezerviștii și retrașii din cadrul ofițerimii, pentru că de activi nu au îndrăznit să se atingă. Încă. Așa am ajuns noi bătaia de joc a multor Neica-Nimeni. Cam în zona asta se situează și demersul meu publicistic.

    A treia problemă,cea mai gravă, este că, intenționat sau nu, conștienți de consecințe sau simpli supuși ai străinătății, guvernații de ieri, dar și cei de astăzi, au disociat și continuă să disocieze pensiile militarilor de statutul de ofițeri de rezervă, adică de apărători în continuare ai Țării. Astfel, pentru satisfacții de partid, numărate în sute de lei în plus la pensie pentru acoliți, s-a distrus un sistem național de apărare, a cărui refacere va costa cam de 15 la 1 față de avantajele materiale ale celor bucuroși că le-a crescut pensia pe bază de semnătură la partid.

  10. Bobalca Aurel

    Domnilor militari,
    Ati JURAT sa aparati si pe Comandantul Suprem cand ati depus JURAMANTUL
    MILITAR ; eu asa imi aduc aminte cand am facut Scoala de ofiteri de Artilerie de la Bacau. Stiti ce se intampla cu POLITISTII americani care
    nu-si fac datoria pt care au JURAT??? PIERD toate DREPTURILE inclusiv si cel de PENSIE MILITARA. Tata a fost politist pana prin anii 53 ; iar in timpul razboiului a fost seful Politiei de frontira Calafat. Imi spunea ca puneau CONTRABANDISTII bulgari in bagaje COCOSEI de AUR iar el nu punea mana pe asa ceva . Eu tanar fiind si fara minte i-am reprosat de ce nu a luat cat mai multi bani??? ca acum nu mai dadeam cu coasa…
    Batranul mi-a raspuns ca daca punea mana acum nu mai avea PENSIE…
    PS Asa era vechea POLITIE … nu ca acum cand seful politiei asigura PROTECTIE gastilor mafiotice iar STATUL sa scape de ei la pensie le da cateva MILIARDE de lei vechi SALARII COMPENSATORII…
    UNDE e mai fratilor DREPTATEA CRESTINA a lui DUMNEZEU????? Mie pe perioada cat am facut Scoala Militara si stagiu militar mi-a dat 0,25
    din valoarea unui punct de pensie … domniilor voastre de ce acelasi
    STAT va da de la 2 la 8 puncte de pensie??? de unde vi le da??? de ce
    aceasta DISCRIMINARE ??? intre CIVILI si MILITARI ? …
    Semneaza ,
    un locotenent de artilerie in rezerva …

  11. Domnule Aurel Bobaica, răspunsul la întrebările dumneavoastră se găsesc în scrisoarea publicată mai sus, în articol. Dacă vă este greu să o citiți, rugați pe cineva, pentru că merită să aflați diferența dintre dumneavoastră și un ofițer al Armatei Române. Care diferență nu este discriminare, ci așezarea corectă a rolurilor în societate, indiferent de regimul politic.

  12. Bobalca Aurel

    Domnule Hari,
    Sa va dau un exemplu ” așezarea corectă a rolurilor în societate ” :
    Un baiat de la mine de la tara la varsta de 43 ani ce a fost in armata
    PLUTONIER sa zicem AJUTANT cel mai mare grad de plutonier a iesit la
    pensie cu 15 milioane si 300 milioane salarii compensatorii.
    O vecina de a mea de la bloc a fost PROFESOARA universitara 50 de ani
    la Institutul Politehnic Bucuresti si are 12 milioane pensie…
    Pt incalcarea JURAMANTULUI MILITAR fata de Comandantul Suprem trebuie
    COMPENSATI TRADATORII ???
    PS V-am demonstrat „așezarea corectă a rolurilor în societate” daca
    aveti EDUCATIA de a pricepe… nu ma cobor la un asa mod de intelegere.

  13. Vasile

    Domnule Bobalca, imi pare rau dar dumneavoastra, ori va faceti ca nu intelegeti, ori chiar nu pricepeti nimic, din acest articol. Si, culmea tupeului, ne spuneti noua ca nu pricepem!?!. Bunica mea, Dumnezeu s-o ierte, mi-a spus odata: „Sa nu te pui niciodata cu betivii, prostii si nebunii.”

  14. Exemplul dat de dumneavoastră, domnule Aurel, este corect. Concluzia este, însă, falsă. Doamna profesoară știa că va ieși la pensie cu o pensie mică, pentru că a avut și salariul mic. Domnia sa a ales să facă educație nu pentru a se îmbogăți, ci din cu totul alte considerente, fără îndoială nobile și respectabile. Dacă ar fi vrut să aibă 15 milioane pensie și 300 de milioane compensații (solde, că plutonierii nu au avut niciodată salariu), ar fi trebuit să își aleagă o altă meserie. La fel cum sunt mulți alți civili care au pensii mult mai mari decât plutonierul din sat.

    Ce nu vreți să înțelegeți dumneavoastră, sub niciun chip, este că militarii nu sunt nici compensați, nici recompensați pentru serviciul lor militar. Nu au avut același regim cu civilii, adică să își vândă munca pe piață, la prețul pieții și să pună și ceva deoparte, pentru pensie.

    Iar chestia cu trădătorii jurământului este doar propagandă de cea mai slabă factură. Dreptul la pensie este imprescriptibil. Chiar dacă merge la închisoare, pensionarul tot își primește pensia. Problema, dacă este, se poate pune înainte de ieșirea la pensie, dacă respectivul a încălcat vreo lege, așa cum frumos povestea tatăl dumneavoastră. Nu există nicio normă juridică, morală sau de orice natură, care să prevadă pedepsirea cuiva cu diminuarea sau anularea pensiei. Asta este doar o idee propagandistică, de ronțăit pentru inculți, cum este și aia cu pedeapsa colectivă pentru faptele unora dintre membrii unei colectivități.

  15. Cristina

    Hari draga, „polemica” ta cu dl. Aiurel imi aduce aminte de discutiile mele cu soacra-mea….every one of them is like an endless, painful trip to Idiot Island….you have to give up my darling and focus on serious writing. I think I am becoming addicted to your articles….
    Peace, darling!

  16. Dorin

    First of all congrats Hari and keep going man! Mi-a plăcut intervenția domnului Bobalcă(nici nu știți ce pierdeați…dacă nu intervenea). Îmi permit să-i recomand domnului să se revolte pe alte situații incredibile care sunt la tot pasul în țara noastră. Eu am o pensie nesimțită de 6 ori mai mică decât a unui rezervist italian cu același grad militar…și de 12 ori mai mică decât a unui rezervist englez, de asemenea cu același grad și nu mă plâng. Am fost în misiune în afara țării și am avut colegi de luptă din țările membre NATO și nu mă plâng că familiile acestora(în cazul decesului ofițerului) ar fi fost ajutate de către stat cu sume în jurul unui milion de euro și nu doar cu onoruri militare în cazul meu. Am auzit că acum se acordă ceva. Nu citesc prea mult din presa scrisă, bănuiesc că cineva să fi scris despre ce doresc să scriu în continuare…iar domnul Bobalcă să se fi revoltat și atunci(sper). Pensiile militare sunt nesimțite…dar cine este nesimțit și a acceptat ca șeful Comisiei de apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera deputaților să fie timp de 4 ani un electrician ??? Eu nu m-am revoltat, dar mi-a fost rușine…mai grav e că nu s-au revoltat alții și nici măcar rușine nu le-a fost timp de 4 ani. Exemple de acest gen sunt multe…dar nimeni nu spune nimic. Mai sunt mii de îmbuibați cu câteva clase primare care au ajuns miliardari…dar văd că nimeni nu spune nimic. Dimpotrivă îi laudă când aceștia aruncă pe jos căteva parale.
    Așa că ” așezarea corectă a rolurilor în societate ” …mai este mult până departe Doamnelor și Domnilor.

  17. Niculae M.

    Stimate coleg H.M.Bucur,ca deputat in Comisia de aparare,ordine publica si siguranta nationala va intreb daca sunteti de acord sa folosesc scrisoarea Dstra pentru o declaratie politica in Parlamentul Romaniei.

  18. Mă simt deosebit de onorat de propunere, domnule deputat, mai ales după ce am primit numeroase confirmări că cele scrise de mine se află în deplin acord cu gândurile și simțămintele multora dintre colegii noștri. Așa că vă ofer deplinul meu acord.

  19. Alexandru Mihail Cernat

    Stimate domnule Hari Bucur Marcu,

    am primit textul de mai jos, de la un Civil care a avut probabil timp să citeasca scrisoarea propusa de dumneavoastră, ca venind de la ”un militar român, adresată concetățeanului său, tot român, dar civil”.

    Desi sunt de o profesie contingenta sistemului miltar, avand si eu, ca si ”ofiterul” dumneavoastra, ierarhie si subalterni, reguli si regulamente precise, mi se pare deontologic pentru toți Civilii națiunii române, să vă trimit acest raspuns la scrisoare, rugându-va să-l lăsați să fie public, sub rezerva că nu imi doresc decât o corectă informare a domnului deputat Niculae M. care vă onoreaza cu propunerea sa de a face ”o declaratie politica in Parlamentul Romaniei” pe subiectul scrisorii adresată ”Civilului”.

    Este de prisos să vă atenționez că scrisoarea poartă ghilimele (spre deosebire de cea propusă de dumneavoastră), și nu exprimă punctul meu de vedere în această chestiune, deci nu-mi aparține, ea fiind semnată de către un Civil român și adresată, în același ton, concetățeanului său, tot român, dar Militar, în replică la ceea ce ați postat mai sus.

    Deci, scrisoarea:

    ”Dragă Militarule,

    … (Text șters de autorul articolului) …

    Civilul”

    Am incheiat citatul ”Civilului”, domnule H.Bucur Marcu. O seară plăcută!

  20. Domnule Cernat, Din păcate, textul propus de dumneavoastră nu a trecut testul exigențelor mele publicistice așa că v-am lăsat comentariul fără porțiunea lui epistolară. Pe lângă faptul că era prost scrisă, mai conținea și invective la adresa destinatarului, pe care eu nu le pot accepta. Ar fi ca și când v-aș invita la mine acasă ca să mă înjurați și să mă bălăcăriți în toate felurile, pentru simplul motiv că am fost sincer și onest cu dumneavoastră. Ori eu nu accept așa ceva. Deoarece ziceți că nu v-ar aparține epistola semnată Civilul, probabil că nu vă deranjează acest lucru. Dacă, însă, vă deranjează că am șters o parte din comentariul dumneavoastră, vă rog să îmi spuneți și vă interzic accesul în viitor la comentarii. Să aveți o seară bună și dumneavoastră.

  21. Alexandru Mihail Cernat

    Stimate domn,

    sunteti la dumneavoastra acasa, in pijamale, deci in consecinta faceti ce doriti.
    Pentru cititorii (vizitatorii) dumneavoastra însa, aș dori să exemplificați măcar câteva din ”invectivele” pe care le invocati din continutul scrisorii ”Civilului” meu. Să arătam corect lumii care vă trece pragul, că nu ”Civilul” adreseaza invective, ci, dimpotrivă, omul dă dovadă de o decența și condescendență impecabile în contextul în care răspunde la sumedenia de jigniri adresate prin intermediul presupusei dumneavoastre scrisori, unui intreg popor de civili ai țării acesteia!

    Dacă însă doriți ca toți cei care vă citesc asemenea postări să vă aducă numai elogii, atunci scuzați-mă!

    Nu stiu ce ”exigențe publicistice” aveți, însă chestia asta cu ”vă rog să îmi spuneți și vă interzic accesul în viitor la comentarii” este de sorginte militară, sau ce? Că civilă nu este în niciun caz! Adică ”spune-mi ca să-ți interzic!”…

    Vă înțeleg domnule, Iertați-mi intervenția! Voi comunica ”Civilului” să nu mai spere că adevărul poate fi spus cu curaj de către un militar român…fie el și în rezervă sau în retragere.

    Cât despre mine, mă bucur că ne-am conversat.

    Dacă postarea mea v-a fost inoportună, ștergeți tot și rămâneți ca inainte…

    Cum spuneam,

    o seară plăcută!

    A.M.Cernat

  22. Domnule Cernat, va trebui să vă revărsați refulările sufletești pe alte forumuri, mai permisibile la proasta calitate și obrăznicie. Deși nu am nimic împortiva stilului pamfletar și îl promovez de câte ori am ocazia, se întâmplă des ca neaveniții și diletanții în ale exprimării scrise să confunde acest stil cu înjurătura neaoșă, de tipul scandalului de mahala. Mai mult, asemenea autori mai au și pretenția să fie așezați alături de texte mai inteligente și mai bine scrise, sub pretextul inexplicabil că ar trebui acceptate și opinii adverse.

    În „scrisoarea” propusă de dumneavoastră nu există decât o ură scăpată din frâu la adresa militarilor, ură ce v-a împiedicat să vedeți corectitudinea ideilor din articolul meu și să considerați scrisoarea către Civil ca fiind „o sumedenie de jigniri” adresate acestuia. Iar scăparea din frâu s-a manifestat în cuvinte jignitoare și exprimări neinteligibile.

    Vă invit să comentați oricât de potrivnic vreți dumneavoastră oricare dintre ideile expuse în articolul meu, cu singura condiție să păstrați un ton civilizat și să nu înjurați ori să puneți etichete atunci când nu găsiți argumente pentru dorința dumneavoastră de contre. Adică, vă invit să discutăm despre textul meu și nu despre cel propus de dumneavoatră, pentru că asta este ierarhia lucrurilor pe aici: eu public iar dumneavoastră comentați și nu invers.

    Dacă vreți să vă vedeți publicat și comentat, vă recomand să găsiți o gazdă a ideilor dumneavoastră alta decât zona comentariilor la articolele mele.

  23. Alexandru Mihail Cernat

    Domnule H.B. Marcu, vad ca nu o scoatem la capat. ”Militarul” dumneavoastră se regăsește de fapt într-un pattern comportamental deviant, clar, care se poate descrie in acest fel:

    •grandomanie, necesitatea de admiraţie si lipsa de empatie;
    •exagerarea realizărilor şi talentelor, dorința de a fi recunoscut ca superior fără realizări corespunzătoare;
    •preocupat de succes nelimitat, de putere si strălucire;
    •crede că este „aparte” şi unic şi poate fi înţeles numai de alţi oameni speciali ori cu statut social înalt;
    •necesită admiraţie excesivă;
    •este exploatator în relaţiile interpersonale, adică profită de alţii spre a-şi atinge propriile scopuri;
    •este adesea invidios pe alţii sau crede că alţii sunt invidioşi pe el;
    •prezintă comportamente sau atitudini arogante, sfidătoare, etc.

    Dacă modul meu decent de a vă adresa un punct de vedere vi se pare injurios, atunci consider discuția închisă.

    Vedeți însă că ”refulările sufletești” pe care mi le imputați sar în ochi din chiar exprimarea dv.: ” Adică, vă invit să discutăm despre textul meu și nu despre cel propus de dumneavoatră, pentru că asta este ierarhia lucrurilor pe aici: eu public iar dumneavoastră comentați și nu invers.” Adică, pumnul în gura, nu?! Asta e ierarhia pe aici…este un mod jalnic de exprimare pentru pretenția publicistică ce v-o arogați. Domnule, postarea mea era tocmai comentariul la postarea dv! Nu ați înțeles?

    Acum, sa clarificam cateva lucruri:
    1.sunt ofițer în rezervă ca și dv., însă din motive politice predecembriste m-am reprofesionalizat. Nu cer pensii și privilegii statului român pe care pot să-l slujesc și altfel decât punând ”la respect” civilii săi și făcându-mi loc în față! La asta îi îndemn și pe cititorii dv. La decență! Mi-e pur și simplu rușine să văd unde este târâtă uniforma Armatei Române. Am inaintași în famile domnule, care și-au dat viața pentru Țara asta. Nu-mi trebuie lămuriri lamentabile despre cum e să fii în slujba Țării cu adevărat!
    2.dacă doriți să vă convingeți ce, unde, cât, cum și despre ce anume scriu eu când scriu, vă puteți edifica cu o simplă căutare pe net. Nu e obligatoriu, însă;
    3.încercați să promovați în spațiul public (așa cum este acesta), nu ura între militari și civili, așa cum va fi ea percepută din discursul jalnic al ”militarului” dv. către civilul anonim, ci mai degrabă luciditatea cultă și înțelegerea morală a situației extrem de grea în care a fost adusă Țara noastră de către ”politicienii de carton”, așa cum văd că sunt numiți undeva, chiar pe acest blog. Promovați soluții general valabile pentru toată societatea roamânească și nu enclavizați conștiințele. Atâtea câte or mai fi rămas.

    Rămas bun domnule Hari!

    Si eu servesc Patria! Însă cu ceva mai multă discreție…

    Alexandru Mihail Cernat

  24. Domnul Cernat a revenit cu un nou comentariu, în care nu aduce niciun argument, ci doar mă caracterizează că aș avea „comportament deviant” și multe epitete aiuristice, scoase din cine știe ce frustrări o fi suferit domnia sa în viață. De altfel, mărturisește că a fost și domnia sa militar, dar că se încadrează între cei ce nu au putut să mai fie.

    Desigur, un asemenea comentariu nu are ce să caute aici. Deja îi explicasem domnului acesta că nu sunt de acord să fiu înjurat la mine acasă și că invectivele nu pot ține loc de argumente contradictorii ideilor mele, exprimate în scris. Domnia sa a mai fost supărat și de punerea la punct privind rolurile pe care le avem noi doi, eu de scriitor iar domnia sa de comentator, ca și când rolul meu ar fi fost nemeritat iar al domniei sale ar fi fost de ocară. Un asemenea motiv de supărare spune multe despre supărat. Probabil domnul Cernat are probleme și cu faptul că unii merg pe jos iar alții cu autobuzul, că unii locuiesc la un etaj iar alții la altul și așa mai departe. Tristă viață trebuie să mai aibă domnia sa.

  25. neacsum

    Domnule Cernat
    Politica acestui site este ca se poate publica orice punct de vedere si comenta pozitiv sau negativ la adresa articolelor publicate, fara discriminare, fara restrictii vizavi de opinie. De regula este de indicat ca fiecare sa exprime punctele proprii de vedere, dar daca este ceva important spus de altcineva, se pot introduce si texte apartinand altora, cu mentionarea sursei . Dar, acest site in nici un caz, niciodata nu va publica sau nu va mentine atacuri la persoana si nici cuvinte jignitoare, injuraturi, expresii suburbane, si tot ce intra in categoria indecanta si lipsa de respect fata de cititor. Pe domnul Hari il cunosc personal si am toata increderea in corectitudinea domniei sale de aceea sunt convins ca daca a exclus un text din comentariu a facut-o in spiritul politicii acestui site. Daca exprimarea dansului a fost gresit inteleasa de unii, sper ca acuma sa fie clar pentru oricine de ce unele texte nu vor fi acceptate. Nu e vorba nici de orgoliu, nici de ordine militaresti, ci doar de un respect si bun simt la care ii invitam pe toti cei care ne citesc si comenteaza.
    Cu respect,
    Neacsu Marin

  26. Alexandru Mihail Cernat

    Domnule Neacșu,

    aveti precizări de bun simț și sunt de acord cu ele. Referitor la dl. Hari, ce sa mai spun. Acum am înțeles că are o problemă pe care tocmai dv., care îl știți de atâta vreme, o remarcați la: http://haribm.blogspot.ro/2012/01/interviu.html

    Va citez:
    ”Hari,

    …Sincer, cand am inceput sa citesc m-am gandit ca te-ai scrantit putin si ti-au murit laudatorii. Te stiam un tip destept, dar si modest si mi s-a parut ca ai intrat intr-o criza de personalitate sau simti nevoia sa mai fii mangaiat din cand in cand .”

    Este clar că descrierea mea afost corectă:

    •grandomanie, necesitatea de admiraţie si lipsa de empatie;
    •exagerarea realizărilor şi talentelor, dorința de a fi recunoscut ca superior fără realizări corespunzătoare;
    •preocupat de succes nelimitat, de putere si strălucire;
    •crede că este „aparte” şi unic şi poate fi înţeles numai de alţi oameni speciali ori cu statut social înalt;
    •necesită admiraţie excesivă;
    •este exploatator în relaţiile interpersonale, adică profită de alţii spre a-şi atinge propriile scopuri;
    •este adesea invidios pe alţii sau crede că alţii sunt invidioşi pe el;
    •prezintă comportamente sau atitudini arogante, sfidătoare, etc.

    Cât despre modul rușinos în care mă creionează, în ultima postare, nu am comentarii. Asta nu face onoare unui militar! Dar până la urmă am înțeles despre cine este vorba și acum mi-e clar.

    Cu același respect Domnule Neacșu!

    A.M.Cernat

  27. Dragă Marine, știu că iarăși o să mă certe Cristina că îi aduc aminte de soacra ei. Cu toate astea, parcă nu aș lăsa să treacă de la mine „opiniile” domnului Cernat, atât de prolific pe site-ul acesta, în ultimile zile. Mai ales că schimbul de comentarii, inclusiv cele șterse de mine, se constituie într-un exemplu viu și imediat că am dreptate în articolul meu, în sensul că suntem deosebiți, dar vin unii și pretind că ar trebui să fim egali sau inferiori, la sfârșitul vieții, când nu mai avem un cuvânt de spus sau nu mai suntem folositori acestora.

    În primul rând, nu îl cunosc pe acest domn. Nici măcar Google nu îl cunoaște. S-ar putea să existe în carne și oase, s-ar putea să fie doar o făcătură virtuală, numai Dumnezeu știe. Ca urmare, nu pot să spun despre domnia sa că este tânăr sau bătrân, frumos ori urât, deștept sau idiot, sănătos ori bolnav la minte, educat ori bădăran și așa mai departe. Nu am de unde să știu ceva din toate astea. Deci, nici nu o să găsești în comentariile mele nicio informație despre domnul Cernat. Când m-am referit la domnia sa, am avut mare grijă să arăt că singura sursă a opiniilor mele este producția scriptică pe care și-a asumat-o. Și, chiar și atunci, am folosit dubitativul „probabil”, sau „trebuie că”.

    Nici domnul Cernat nu mă cunoaște, dar „m-a cercetat” pe blogul meu și, probabil, și pe alte surse oferite de internet și își permite să îți spună ce și cum sunt eu, copiind de pe un site de popularizare a psihologiei pentru inculți caracteristicile ce mi-ar fi proprii, ca deținător al unui „comportament deviant”.

    Ceea ce face domnia sa este exact ceea ce i-am spus că nu accept pe aici. Și nu pentru că m-ar supăra invectivele sau epitetele injurioase care îmi sunt atribuite. Atât eu, cât și cei care mă cunosc știm că sunt minciuni sfruntate. Ci pentru că este idiot să contrapui celor scrise în articol argumente de tipul „omul ăsta nu are dreptate pentru că e bolnav psihic, are un comprtament deviant”, sau pentru că nu știe ce vorbește, sau pentru că este impotent. Cum i-ai putea răspunde? Că nu ești nebun, că știi ce vorbești, sau că, uite, ești viril?!? După care să îi spui: ba nu, tu ești idiot, tu habar nu ai ce spui, sau tu ești vai de capul tău! Trebuie să recunoști că un asemenea „dialog” nu duce nicăieri, decât, eventual, să facă deliciul unora care ar asista la el ca la o ceartă în poarta casei de mahala, unde cronica ar consemna că ăla i-a zis, iar ălălalt i-a zis și mai și…

    Pe lângă faptul că, pe măsură ce a continuat să comenteze sub articolul meu, mi-a confirmat și mai puternic opiniile formate de la început despre scrisul domniei sale, de foarte slabă factură, de altfel, cazul prezentat aici este, cum spuneam, un exemplu edificator de frustați în viață, care au ales să nu aibă un parcurs similar cu al unui ofițer al Armatei României, dar ar fi vrut să aibă „privilegiile” legate de o asemenea carieră. Iar aceste frustrări s-au transformat, mai de curând, în pizmă, râcă și chiar ură la adresa ofițerului în rezervă, care nu și-a făcut decât datoria, fără să aibă pretenția că este mai grozav ori mai modest decât alții. Iar oricâte cuvinte injurioase ar scoate ei din dicționarele on-line, la adresa celui ce a „îndrăznit” să le spună cum stau de-adevăratelea, tot nu vor putea să se transforme în altceva decât ceea ce sunt.

  28. Alexandru Mihail Cernat

    Domnule Hari Bucur Marcu,

    de ce ma jigniti, dandu-ma prietenului dumneavoastra exemplu la categoria ”de frustați în viață, care au ales să nu aibă un parcurs similar cu al unui ofițer al Armatei României, dar ar fi vrut să aibă „privilegiile” legate de o asemenea carieră.”?

    Nu intelegeti ca avem intr-o societate normala si alte ierarhii decât cele militare? Nu vi le mai insir pentru ca vi le-a comunicat ”civilul” in scrisoarea pe care nu ati suportat-o.

    Motivul intrarii mele pe blocul domniei voastre este unul singur, pe care vi l-am comunicat deja, dar nu ati avut onoarea militara sa-l postati. Anume, o repet acum clar pentru cititorii acestui blog, care, așa cum spuneam, ESTE SPATIU PUBLIC din moment ce eu, un ”necunoscut de Google…., hm! ce exprimare!…) pot intra si citi ceea ce postati.

    Deci: încercați să promovați, nu ura între militari și civili, așa cum va fi ea percepută din discursul (…) ”militarului” dv. către civilul anonim, ci mai degrabă luciditatea cultă și înțelegerea morală a situației extrem de grea în care a fost adusă Țara noastră de către ”politicienii de carton”, așa cum văd că sunt numiți undeva, chiar pe acest blog. Promovați soluții general valabile pentru toată societatea roamânească și nu enclavizați conștiințele. Atâtea câte or mai fi rămas.

    Am repetat mesajul. Mai adaug, că pe lângă toate acestea, vă puteți lua singur și interviuri la nesfârșit…e la liber!

    Deci nu mai promovati ura cu scopul de a vă cocoloși propriile privilegii!

    Daca continuati sa semănați aceasta discordie între roamâni, mascată de lupta dumneavoastră ”sindicală”, mă simt moralmente obligat sa vă contrazic public prin toate mijloacele legale posibile! Și atunci probabil veți vedea cât de real sunt, și cât de cunoscut de Google-ul dv!…

    La buna vedere, domnule!

  29. Katerina

    Vreau sa las un mesaj tuturor ,,ofensatilor”care sunt de acord cu articolul SCRISOARE CATRE CIVIL.
    EU SUNT CIVILUL! Si nu unul oarecare ci unul care a lucrat o perioada in armata si care este casatorit cu un pensionar militar. Sunt acel civil ,,nepregatit” care in conditiile libertatii de astazi a reusit sa uite imaginea ofiterilor beti manga si chiar sa nu-i mai salute cu respect pe cei reangajati in civilie conform pregatirii, in functii inalte de portarei ai institutiilor pentru care blamatii civili s-au pregatit…EU SUNT CIVILUL! Sunt civilul care nu astept zile libere, sunt civilul a carei haina ma reprezinta pe mine ca om, eu sunt civilul al carui program incepe odata cu zorile si se incheie tarziu in noapte…insa tot eu sunt civilul care nu astept ziua de salariu /pensie ca sa merg la cumparaturi…eu sunt civilul care a razbit dincolo de gardul regimentelor…Si tot eu sunt civilul care-mi doresc ca noii recruti sa aleaga armata pt alte criterii decat pt siguranta salariului…

  30. D. Dumitru

    Stimată d-nă Katerina și stimate domn Cernat,

    Nu cred că este necesar să polemizăm în termeni mai mult sau mai puțin jignitori, pentru că nu vom ajunge la o concluzie justă. Chiar dacă avem opinii divergente este bine le argumentăm și vom reuși măcar pe acest forum să avem satisfacția că ne înscriem pe o linie cât de cât aproapiată de corectitudine. Nimeni nu dorește să propage ura între militari și civili, iar cei care au apreciat articolul de mai sus nu cred că se consideră ofensați. Desigur că este frustrant la bătrânețe să trăiești ”decent” cu o pensie de 12 milioane, dar nu este vina militarilor că se întâmplă așa. Consider că Hari s-a exprimat pe un ton ușor arogant…ceea ce desigur a declanșat reacția dvs. în comentariile postate. Probabil ați dori ca pensiile militarilor să fie micșorate pâna la nivelul celor din învățământ?…sau ale acestora din urmă să ajungă la nivelul pensiilor militare? Ar fi o soluție…dar în a doua variantă v-ar conduce la ideea că dacă ”s-a putut așa” atunci de ce să nu încercați si pasul următor…adică pensiile profesorilor să egaleze nivelul pensiilor magistraților(dacă nu sunteți la curent, vă informez că pensia unui colonel este de 3-4 mai mică decât a unui judecător)! Ar fi chiar corect să luăm în calcul faptul că un profesor a absolvit o facultate …la fel ca și judecătorul. Problema este că nicăieri în lume nu se-ntâmplă așa ceva. Modelul care a fost luat de noi în democrație, s-a inspirat din democrațiile occidentale. Acolo ca și aici raportul dintre pensiile diferitelor categorii sociale este aprox. la fel cu ceea ce se petrece astăzi la noi. Un exemplu concret:
    -un colonel american are o pensie de cel puțin 3 ori mai mare decât pensia unui profesor…ceea ce exact se-ntâmpla și la noi.

    Dacă cei care doresc să devină în viitor ofițeri, vor ști din start că la pensie vor avea o pensie egală cu a unui profesor…vă asigur că Armata României…se va numi PLUTON.

    Cu deosebită stimă

  31. Cristina

    Draga Hari, forget about the articles, I am totally addicted to this site, mai putin comentariile otravite ale unora care imi provoaca disconfort si neliniste…. I can’t understand -for the life of me – why can’t they play nice. Inteleg toate problemele cu pensiile si cu un mic efort I think we can all „agree to disagree”. Sunt de acord cu tine ca aici nu isi au locul injuriile si atacurile la persoana – mi se pare lipsit de sens ca se face acest lucru in conditiile in care orice dialog se poate purta in mod civilizat, chiar daca nu suntem in consens. Scrie mult si bine, my darling, eu te citesc cu mare placere si pe tine si pe cei cu bun simt si umor care iti comenteaza articolele. Uite, asa gandesc eu, o fosta civila, actual militar si viitor rezervist ….
    Bisous!

  32. Nicu

    Doamne, cat trebuie sa fie de nefericiti oamenii care ii urasc pe altii pentru ca sunt altfel decat ei! Mai nefericiti decat astia nu pot fi decat cei care ii urasc pe altii fara sa ii cunoasca, doar pentru ca vorbesc sau arata la fel cu cei pe care ii cunosc si ii urasc.
    Iar pentru ei prostia nu este o scuza, ci doar o explicatie pentru modul in care se arata ei, nefericitii, cat de mult ii urasc pe altii, in pofida oricarei logici si a oricarui bun simt.

  33. Vasile

    Cand citesti comentariile unora, iti dai seama cata dezbinare exista in societatea romaneasca. Daca aceasta „scrisoare” a declansat atatea „patimi”, inseamna ca are mult adevar in ea. Cei care nu sunt de-acord cu cele scrise acolo, pot sa taca sau, sa comenteze, dar civilizat. Este atat de greu, sa fii civilizat? In rest, cum se mai spune:”Unitate, in diversitate!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5