Săptămâna nebunilor

Categoria Actualitate, Opinii 1.707 afisari

imaginea-trucata-mihaela-barzila

Săptămâna aceasta a fost săptămâna nebunilor. Trebuia să vină şi rândul lor. La câţi umplu străzile ţării, nu aveam cum să-i evit. Nu degeaba Eminescu spunea „să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni” Ştia el ce ştia, ştia el cine populează sferele înalte care conduc ţara noastră. Deci:  

1.      Televiziunile îşi arată din nou dragostea pentru „ senzaţional” şi fac din orice nebun subiect de presă cu care ne umplu casa ca şi când dacă nu am şti noi ce a făcut cutare sau cutare sărit de pe fix, nu am putea dormi. Diliul care a încercat să detoneze o bombă într-o sală de curs a Facultăţii de Electronică,  internat la Spitalul de Psihiatrie Socola din Iaşi,  a fost supus, joi, unei noi expertize psihiatrice, el susţinând că a primit la spital o scrisoare de dragoste din partea unei admiratoare din ţară. Ei bine această ştire face prima pagină în media. Să nu-ţi vină  să sari în fântână?  Cine e mai nebun, nebunul, sau televiziunile care prezintă astfel de știri? Și cum se întâmplă în filmele cu nebuni, e de ajuns ca unul să arunce cu piatra în fântână ca 10 înțelepți să sară după ea. O televiziune ”găsește” știrea și toate celelalte aleargă să o preia să afle date în plus, pe principiul ”reporterul nostru știe tot”. Alo, Socola, vedeţi că mai sunt muţi clienţi care aşteaptă internarea.

2.      Zilele astea s-a desfăşurat la Tuşnad  sau  Tusványos, o „tabără de vară a studenţilor” tabără la care au participat câteva „figuri” importante din ţară şi de peste hotare. Aceste figuri  afirmă printre altele, că maghiarii din Transilvania îşi vor putea apăra interesele şi prin internaţionalizarea problemei regionalizării”,  sau tradus în româneşte, este timpul ca lumea să afle de „durerile populaţiei maghiare oropsite” din România. Ce se mai susţine acolo? Nimic nou, doar că unirea României cu Republica Moldova ar putea contribui la îndeplinirea năzuinţelor maghiarilor din Transilvania, deoarece unirea acestor două state ar putea constrânge România la alcătuirea unui sistem de stat federal”.  Ideea nu e nouă, şi nu e prima oară că o aud. Ea  a mai fost prezentată, dar sub o altă formă.  Prezentam acum câteva zile în alt material, vorbele lui Nicolae Dabija, scriitor moldovean, care spunea că după Revoluţie, într-o discuţie cu Silviu Brucan, acesta îi explica de ce nu era  agreat Adrian Păunescu : „Ia mai lasă-mă cu Păunescu! De ce vreţi voi să vă uniţi cu România? Nu vă putem primi pentru că asta ar însemna să pierdem Transilvania” . Deci cam aşa se pune problema reîntregirii României, reîntregire la Est şi rupere la Vest. Iar domnul Valentin Stan se pare că susţine proiectul. Îl ştiam eu nebun, dar nu chiar aşa.

3.      Citim în presă că fostul şef al ANAF, Şerban Pop este cercetat de DNA. Prin comunicatul DNA aflăm că „Prin intermediul echipelor de control, învinuitul a intrat în posesia unor documente şi, cu toate că era ţinut să păstreze confidenţialitatea asupra activităţilor desfăşurate, în luna aprilie, Şerban Pop i-a prezentat inculpatului Sorin Alexandrescu informaţii, ce nu erau destinate publicităţii, referitoare la derularea controlului dispus de conducerea Gărzii Financiare, dar şi cu privire la documente a căror publicare ar fi compromis imaginea publică şi credibilitatea persoanelor juridice supuse controlului Gărzii Financiare”. Deci se consideră drept infracţiune faptul că cineva a făcut public un document care considera că este o afacere ilegală. Păi este ceva în neregulă aici. Contractul dintre RDS şi Corleone face din câte ştiu eu obiectul unui alt proces care lâncezeşte. În orice ţară normală ar trebui ca mai întâi să se judece dosarul acelui contract şi abia după aceea, dacă se dovedeşte că este ok contractul, fostul Şef al DNA poate fi învinuit de divulgare de informaţii, căci dacă se dovedeşte că sunt probleme cu contractul, domnul Şerban Pop a acţionat legal. Dacă nu sesiza neregula putea fi ridicat pentru complicitate sau tăinuire. O să spuneţi că trebuia să informeze procuratura, nu presa. Păi ce se întâmpla dacă informa procuratura? Se vede acum . Ar fi fost învinuit că nu a păstrat confidenţialitatea şi apoi de denunţ calomnios, pentru că fapta nu era dovedită, cum nu va fi  acum. În plus, neexistând proba documentului, nici nu avea cu ce să justifice că a avut dreptate. Deci domnul Şerban Pop NU POATE FI NICI MĂCAR ANCHETAT PÂNĂ NU SE FINALIZEAZĂ PROCESUL CONTRACTULUI DINTRE RDS ŞI DUMITRU DRAGOMIR, FAPTA LUI ESTE LEGATĂ DE ACEL PROCES, NU DE CEL DE ŞANTAJ. După judecarea acelui proces se va vedea dacă trebuia sau nu să facă public documentul. Că l-a dat întâi la presă, este nu din vina lui ci din cauză că nu a avut încredere în procuratură care, iată, dovedeşte că el a avut dreptate să nu aibă încredere în ea. Dacă contractul va fi declarat litigios, atunci domnul Pop este nevinovat, el era obligat să îl facă public prin toate mijloacele. Dar noi trăim într-o ţară de nebuni, punem căruţa în faţa cailor.Îl condamnăm pe unul care a făcut public un document presupus fraudulos, înainte de a cerceta dacă documentul era fraudulos sau nu, dacă a comis o infracţiune sau s-a achitat de o obligaţie cetăţenească. De fapt astfel se dovedeşte că se doreşte intimidarea celor care ar mai avea de gând să informeze presa cu măgăriile care se fac sub ochii autorităţilor. O nebunie de justiţie!    

4.      O altă nebunie: Steaua are meci retur la Skopje, cu Vardar, la macedoneni acasă, după ce în tur bătuseră cu 3-0. Meci lejer, fără încărcătură, Steaua juca cu rezervele, meci ca şi câştigat, calificare rezolvată. Conform regulilor UEFA la antrenamentul dinaintea partidei presa avea acces, dar nu la Steaua. Domnul MM Stoica , îşi încordează muşchii ca să arate el că acum el conduce Steaua, el e tartorele şi face ce vrea muşchii lui. Atitudine de om nematurizat, dacă nu nebun, pentru că trebuie să fii nebun să te pui aşa de-a curmezişul, când ştii (dacă ai minte) că regula e regulă şi vei fi sancţionat dacă o încalci. Degeaba spune că a fost provocat, Steaua va fi sancţionată şi cum era ON PROBATION  după cazul valiza, nu ar fi exclus să fie suspendată din cupele europene şi ceea ce nu a reuşit oierul să reuşească „boierul”.Unul e la puşcărie, celălalt unde să se ducă, nea Eminescule?

5.      Mare bucurie mare la Cotroceni după ce doamna Kovesi şi colegii din suptordine şi-au arătat şi ei muşchii la Antena 3, punând-o sub acuzare. Îmi amintesc de săraca Irina Loghin, care pe la începuturile democraţiei fiind şi ea parlamentar cu numărul, îşi dădea cu părerea pe la TV şi întrebată cum vede faptul că Rasdaq înşeală oamenii, ea a răspuns candidă „dacă Rasdaq a furat, să facă puşcărie!”Dacă Irina Loghin  avut o scuză, nu văd ce scuză are madam Kovesi şi procurorii DNA care vor să învinuiască o persoană juridică de şantaj. Cât de nebun să fii să faci aşa ceva ? Cum poate o instituţie să fie învinuită de şantaj ? Ce să faci cu ea? Să o bagi în puşcărie? Aaaaaaa, vrei să o defiinţezi, să îi iei dreptul de emisie, cum s-a întâmplat cu OTV? Dar asta se poate face fără DNA, e suficient să pui căţeii de la CNA pe ea. Dar nu, aici se lucrează la intimidare, se doreşte închiderea gurii Antenei 3. Dar ce vină au maşiniştii, operatorii, sunetiştii, electricienii,şi toţi ceilalţi care lucrează la un post de televiziune, dacă un realizator sau altul critică puterea sau chiar să spunem că face o faptă penală? Să fie pedepsit cel care o face, nu cei care nu au nici o legătură cu asta. Mergând pe linia nebuniei generale, domnul Lăzăroiu, cel cu Albă ca Zăpada, postează şi el  facebook „la mişto” o fotografie cu o prezentatoare de la  Antena 3 după gratii. Sunt convins că s-a distrat teribil pe seama glumei făcute, ca un copil care a pus piedică unui alt copil care se uita la „prietena” lui şi savurează sângele care curge din genunchii celui căzut. Prin această postare domnul Lăzăroiu a dovedit că nu are minte nici cât MM  Stoica şi că se pricepe la .. trucaje. Nu cred că mai era nevoie, se ştia.

6.      În PRM  este nebunie mare. După ce a fost exclus din partid de o majoritate zdrobitoare a reprezentanţilor filialelor, domnul Vadim Tudor a organizat un congres personal şi s-a reinstalat în funcţie. Rebelii au organizat şi ei alt congres care se va desfăşura sâmbătă  şi vor să îl  pună şef pe Gheorghe Funar. Vadim încercând prin orice mijloace să împiedice alegerea lui Funar, îl declară nu numai scos din partid, ci şi  „DEMENT CU MINTEA ZDRUNCINATĂ”. Nu ştiu care din ei este mai nebun, dar se pare că în PRM nebunia e la ea acasă, conform declaraţiilor celor dinăuntru ei, care trebuie să ştie ei ce spun. Nici nu mai contează ce se va întâmpla sâmbătă, nebunia va continua oricum.

7.      Ziarul Ring ne informează că „Medicii psihiatri atrag atenţia că tot mai mulţi români care muncesc în străinătate se întorc acasă cu tulburări psihice grave. Psihologul Hanibal Dumitraşcu susţine că acest fenomen este cauzat de lipsa de adaptabilitate şi de situaţiile de umilinţă în care sunt puşi aceştia.” Ei ce spuneţi? Nu e aşa că suntem nebuni ? Deci românii se zdruncină pentru că sunt nevoiţi să se umilească în Spania şi ca să scape  trebuie să vină acasă. Sunt nebuni de-a binelea. Păi umilire mai mare ca aici nu găsesc ei pe toată coaja terestră. Dacă umilinţa înnebuneşte, atunci da, România întreagă e nebună.

8.      Şi totuşi nebunia nu e întreagă fără o dovadă. Dovada, vi(d)e(o), o dă tineretul PDL-ist. Dovedindu-se bravi urmaşi ai epocii de aur, s-au gândit ei să facă un mic clip din ciclul „Odă conducătorului iubit” şi au compus un „O tannenbaum” de ziua cârmacei Merkel. Trecând peste realizarea artistică sub orice critică şi ideea venirii recitatorilor de undeva din pădure pentru a-şi expune slova, idee absolut nebunească, textele şi clipul în sine au darul de a te trimite cu gândul la Socola. Eu cred că băiatul ala cu bomba de la Iaşi este sănătos pe lângă cei care au făcut acest clip care a şi fost scos de altfel de pe you tube, aşa cum a fost scos şi trucajul lui Lăzăroiu de pe FB. Să le fi venit mintea la cap sau a fost doar o rătăcire de moment?

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

Un Raspuns la Săptămâna nebunilor

  1. HUMOR NEGRU

    BIOGRAFIA LUI…
    …TRAIAN BĂSESCU-BRAUNOVICI
    Născut la 4 noiembrie 1951 în oraşul Basarabi, jud. Constanţa.
    Referitor la părinţii săi – deoarece atât Ion Iliescu, cât şi Emil Constantinescu îşi ascund originea, chiar falsificând-o – şi Traian Băsescu-Braunovici a declarat numai fragmente din ea.
    Vadim Tudor a prezentat public biografia lui T. Băsescu: “Surse din Serviciile Secrete ne-au informat că tatăl adoptiv al lui Traian Băsescu se numea Dumitru şi era de meserie tâmplar.
    Acesta s-a născut într-o localitate de lângă Bacău.
    A urmat Şcoala Militară, făcând parte din promoţia 30 decembrie 1949.
    După absolvirea Şcolii Militare, a fost repartizat la Divizia Mecanizată “Mărăşeşti”, din localitatea Basarabi (judeţul Constanţa), devenind şef al BDS (Biroul de Documente Secrete).
    La scurt timp, ofiţerul a cunoscut o femeie din localitate, pe nume Elena, de profesie croitoreasă, divorţată şi cu doi copii mici – Traian şi Mircea.
    Tatăl natural al celor doi copii, evreu, plecase din România, abandonându-şi soţia şi copiii.
    Menţionăm că şi mama celor doi este tot de origine evreiască.
    Dumitru Băsescu s-a căsătorit cu acea femeie şi i-a adoptat pe cei doi minori”.
    Traian Băsescu a absolvit Liceul Teoretic “Gheorghe Vrânceanu” din Bacău, devenit între timp Colegiu Naţional.
    A fost racolat de Securitate în 1973, pe când era elev al Institutului de Marină, întocmindu-i-se Dosarul personal nr. 3990/09.11.1973.
    Până la terminarea studiilor, în 1976, a fost colaborator al lucrătorilor din Direcţia a IV-a de Contrainformaţii Militare (a nu se confunda cu Direcţia a IlI-a de Contraspionaj).
    În această calitate, elevul militar Băsescu Traian avea obligaţia să informeze organele de Securitate despre modul în care se desfăşurau activităţile specifice în Institut, despre comportamentul şi atitudinea colegilor şi ale cadrelor didactice, atât în cadrul activităţilor specifice, cât şi în particular.
    La terminarea studiilor, Direcţia a IV-a de Contrainformaţii Militare a încetat legătura cu colaboratorul Băsescu Traian, dosarul personal al acestuia fiind transferat la Inspectoratul Judeţean Constanţa al MI – DSS, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976.
    Iată portretizarea vitriolantă pe care Ştefan Nicolau, fost director general al Televiziunii Române, i-a făcut-o preşedintelui: “Traian Băsescu nu a fost niciodată un personaj dedublat, nu a fost dr. Jekyll şi mr. Hyde ai politicii româneşti. A fost, simplu, farsorul cel mai seducător, pentru că întruchipează deopotrivă mitocănia şi şmecheria periferiei. Te minte cu neruşinare, făcându-te între timp la buzunar, fără să i se mişte vreun muşchi pe faţă. Devine expresiv ca un cioclu doar când anunţă o nouă tragedie pentru români sau când, asemenea unui clovn hâd, îl apucă hăhăitul spasmodic la auzul propriei glume grosolane.
    După ce ai avut de-a face cu el, eşti mai sărac şi mai umilit. Cum periferia domină numeric centrul, plus trădarea intelectualilor care au validat mişeleşte “un pseudo-Cezar care de fapt e însuşi Mamona”, s-a creat premisa recunoaşterii populare într-o democraţie de tip “Vacanţa Mare”. La suprafaţă – manelistul politic Traian Băsescu, cu şpriţ şi dansuri din buric, dedesubt – bani mulţi şi putere ameţitoare”.
    “Fiind un rău viguros, Traian Băsescu a fost revelatorul trădărilor, meschinăriilor şi neputinţelor româneşti. Răscolind murdăria din subsolurile societăţii, a favorizat aducerea la suprafaţă a mizeriilor şi a făcut purulente bubele ascunse.
    Pare a fi şi singurul beneficiu care va rămâne după el.
    Preşedintele-jucător a fost şi rămâne doar un preşedinte-impostor, pus pe harţă şi jaf şi care, din joacă, a falimentat o ţară, a flămânzit un popor. A jucat destinul ţării la ruletă istoriei personale, mizând totul pe blond. Crimele sale sunt cu premeditare, chiar dacă lasă să se înţeleagă că ştie ce spune, dar habar n-are ce face. Disipează vinovăţia democratizând eroarea şi proasta guvernare, cu scopul de a arunca propria culpă în cârca unei conduceri colective reprezentate de Guvern şi de Parlament, la modul general, de clasa politică manipulată de moguli.”
    “După modelul preşedintelui, guvernarea a prefăcut minciuna, nedreptatea şi jaful în principii călăuzitoare.
    Devenit captiv camarilei lui Traian Băsescu, Statul Român şi-a modificat personalitatea şi comportamentul după chipul strâmb al stăpânului. Vedem un Cotroceni în permanent delir, la Palatul Victoria un Gâgă întors cu cheia, iar pe intelectualii de serviciu ai Puterii cum se chinuie să-şi ridice propriile statui la televiziunea publică.
    Spectacol sinistru al unei Puteri monstruoase şi caraghioase în acelaşi timp.
    Totodată, cei care nu s-au lăsat mânjiţi cu portocaliu nu reuşesc decât să supravieţuiască.
    Aşa a ajuns pesimistul să spună: “Mai rău nu se poate!”, iar optimistul să-i răspundă: “Ba se poate!”. Până de curând n-am putut să-mi explic ce i-a împins pe români, în urmă cu un veac şi jumătate, să aducă şi să accepte un domn străin.
    Experienţa trăită în epoca Băsescu mă face să cred că atunci, ca şi acum, au fost suficiente motive.
    Doar că acum, altfel decât atunci, domnitorii nu se mai importă.
    Este suficientă binecuvântarea ce-o primeşte cel care se-nchină în direcţia din care bate vântul, pentru a ajunge vătaf peste feuda românească.”
    “Băsescu e o pacoste pentru România, s-au lămurit cei mai mulţi. Problema e: cine vine după ?
    Are cine să-l înlocuiască, există un lider credibil şi capabil de a guverna altfel ?
    În pofida faptului că Traian Băsescu a coborât standardul de preşedinte atât de jos, încât cetăţeanul s-ar mulţumi cu oricine, numai să se vadă scăpat de pacostea hăhăitoare, nici un nume-alternativă nu stârneşte cu adevărat entuziasmul.
    Asta îi dă posibilitatea lui Traian Băsescu să-şi pregătească succesorul în care se va reîncarna.
    Cu banii strânşi din furăciuni, cu serviciile Serviciilor şi cu sprijinul reţelelor criminalităţii transnaţionale, românii vor fi determinaţi să aleagă iarăşi răul cel mai mic, bucurându-se că trăiesc în democraţie, proslăvind economia de piaţă.
    Abia după alegeri vor constata că “răul cel mai mic” creşte uluitor de repede.
    O primă reflecţie, care s-a impus de la sine: un destin tragic i-a fost dat poporului pe care îl conduce, dacă ţinem seama cât de rapid şi exponenţial s-a autoclonat Traian Băsescu în maimuţele clasei politice româneşti.”
    “A doua reflecţie, absolut necesară: cum putea să se manifeste un astfel de caracter şi personalitate în ipostaza de colaborator al Securităţii ?
    Câte ceva s-a mai aflat şi se ştie că vocaţia sa spre delaţiune nu avea egal în Compania Navrom, iar dorinţa de a face rău, de a provoca şi înscena, a creat mari îngrijorări şi rezerve ofiţerilor care l-au avut în legătură.
    Sursa “Piratul” a fost foarte prolifică.”
    “A treia reflecţie, corolar al anterioarelor: ce putea să facă un astfel de personaj malefic, ştiindu-se sub o puternică protecţie secretă a Securităţii ?
    Găsim răspunsul în prezentul nostru.
    Cum a fost verificat candidatul la Preşedinţia României, Traian Băsescu, sub aspectul colaborării cu Securitatea ?”
    “La 19 noiembrie 2004, Gheorghe Onişoru, preşedintele Colegiului CNSAS, s-a deplasat la Arhivele MApN din Piteşti, unde a studiat, în original, documentul “U.M. 02510 Mangalia, Serviciul 1 Jurnal pentru reţeaua informativă 1972-1980″.
    Din pagina 65, poziţia 3990 a extras următoarele date:
    Numele şi prenumele: BĂSESCU TRAIAN
    Categoria: colaborator.
    Denumirea U.M. sau ofiţerul care a efectuat recrutarea: Lt. col. TUDOR GHEORHE. Semnătura de primire a coperţilor dosarului de colaborator sau numărul adresei de expediere: Borderou nr. 001744/09.11.73 Data încetării legăturii: 27.09.76 Data clasării la arhivă/predării la altă unitate: Transferat la Inspectoratul Judeţean Constanţa – Securitate, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976
    În etapa următoare, CNSAS a solicitat Serviciului Român de Informaţii Dosarul Fond Reţea privind pe Băsescu Traian. Generalul Sorin-Marius Brăteanu, şeful Secretariatului General al SRI (unitatea deţinătoare a arhivelor Securităţii), l-a convocat la “un drink” pe Gheorghe Onişoru şi i-a dat spre studiu dosarul de colaborator al numitului Băsescu Traian, după care, de comun acord, au încheiat şi semnat actul de clasificare a dosarului, ca fiind de interes pentru securitatea naţională.
    Apoi, generalul a semnat şi a trimis la CNSAS adresa prin care comunică: “Băsescu Traian nu este cunoscut în evidenţele S.R.I.” Dar în alte evidenţe? În ianuarie 1990, când s-a percheziţionat seiful şefului Centrului de Informaţii Externe, s-a găsit şi o adresă a ministrului Apărării Naţionale, în care se specifică: “(…) Urmare a încetării misiunii pentru care fost detaşat (…) dispuneţi restituirea dosarului maiorului (rez.) Băsescu Traian”.
    “Continuăm cu biografia sa.
    După absolvirea Institutului de Marină, este încadrat ca ofiţer la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanţa.
    În această calitate, Traian Băsescu este preluat ca informator-sursă de către lucrătorii Biroului de Securitate Port Constanţa, condus la acea vreme de ofiţerul Dumitru Nicuşor.
    De folosirea lui s-a ocupat direct locotenentul major de Securitate Mihai Avramides, care organiza contacte cu acesta, înainte de plecarea în cursă şi la întoarcere. La aceste întâlniri participa, de regulă, şi şeful lui Avramides, Dumitru Nicuşor, care însă se întâlnea şi separat cu Traian Băsescu. Acesta dădea informaţii cu privire la starea de spirit a echipajului, temele de discuţie abordate de membrii echipajului, activităţile şi contactele pe care membrii echipajului le aveau în porturi, în timpul escalelor, activităţi de contrabandă şi speculă, dar şi despre eventuale aprecieri sau comentarii făcute de membrii echipajului cu privire la conducerea superioară de partid şi de stat. În jurul anului 1980, Băsescu a fost preluat de ofiţerii Roşioru Ioan şi Deacu Constantin, tot sub coordonarea şefului biroului, Dumitru Nicuşor.
    Acesta a trecut, după 1989, în SRI, ajungând general, şef al Secţiei SRI Constanţa şi apoi şeful Centrului Operativ Zonal Dobrogea.
    Traian Băsescu a susţinut, în 1981, examenul de Comandant, care a durat… 5 minute, după care a primit comanda navei Argeş. În jurul anului 1984, a fost trecut în reţeaua Centrului de Informaţii Externe, din DSS, unde a lucrat cu ofiţerul Silvian Ionescu, din cadrul Direcţiei I. În 1987 este numit şef al Agenţiei Economice NAVROM din Anvers, Belgia, unde îşi desfăşoară activitatea sub directa coordonare a lui Silvian Ionescu, care conducea Serviciul I (Belgia-Olanda-Luxemburg) din Direcţia I a CIE.
    În acea perioadă, T. Băsescu a transmis preponderent informaţii de interes economic cu privire la activităţile din porturile maritime Anvers şi Roterdam, dar şi informaţii cu privire la echipajele navelor care acostau în aceste porturi, precum şi informaţii despre membrii personalului diplomatic român din ţările respective.
    În vara anului 1988, a fost retras temporar de la Anvers, pentru a participa la un instructaj, care a durat două luni şi s-a desfăşurat la Şcoala de Ofiţeri MI de la Băneasa. În 22 decembrie 1989, ofiţerul de Securitate Silvian Ionescu s-a infiltrat printre revoluţionarii din faţa CC, a intrat în anturajul lui Dan Iosif şi, ulterior, al lui Gelu Voican Voiculescu; în ianuarie 1990 a fost numit secretar executiv al FSN. Pe 8.03.1989 este rechemat în ţară, fiind acuzat de nereguli grave în administrarea fondurilor NAVROM.
    A fost sancţionat pentru că a autorizat, fără aprobarea NAVROM Constanţa, o plată suplimentară de 300.000 de franci belgieni pentru lucrările de reparaţii efectuate la nava Zimnicea. Sancţiunea primită s-a datorat, mai ales, faptului că a decis ca lucrările de reparaţii să fie executate de Şantierul Naval Belliard din portul Anvers, deşi existau oferte de execuţie a lucrărilor, mult mai ieftine, din partea altor şantiere navale din acelaşi port.
    În perioada ianuarie-martie 1989, a trimis numeroase note informative şi rapoarte în ţară, încercând să-şi justifice deciziile, dar şi lansând acuze grave şi neîntemeiate la adresa comandantului navei Zimnicea, despre care scria că este “lipsit de profesionalism” şi că este “un afacerist notoriu, care se plângea repetat că el a venit pe acea navă ca să facă un ban”.
    Datorită gravităţii excepţionale a faptelor de care a fost acuzat, ţinând cont de legislaţia din acea vreme, numai susţinerea din partea Securităţii poate explica faptul că T. Băsescu a fost sancţionat doar administrativ şi nu a suportat şi rigorile legii.
    El a fost chiar menţinut ca angajat al NAVROM Constanţa, fără să mai primească însă nicio însărcinare până la evenimentele din decembrie 1989. Imediat după acestea, a fost numit director general al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor.
    Pentru a obţine această funcţie foarte importantă, s-a bucurat de recomandarea şi susţinerea secretarului executiv al FSN, Silvian Ionescu, dar şi a vechiului său prieten, Călin Marinescu, zis Shogunul, pe atunci preşedinte al CFSN Constanţa.
    Departamentul anti-KGB i-a cerut lui Ceauşescu arestarea lui Băsescu.
    Doc. 43766. După accesele de independenţă faţă de Moscova ale lui Nicolae Ceauşescu din 1968 (lucru de netolerat de Kremlin), URSS a pus la cale schimbarea acestuia cu un conducător fidel Moscovei şi repunerea României în sfera de influenţă directă sovietică.
    Planul întocmit de KGB s-a numit “Dniestr” (Nistru). A ţinut piept Moscovei doar UM 0110, divizia anti-KGB, o divizie ultra-secretă a Securităţii. Ceauşescu a creat propria Securitate, UM 0920/A, devenită apoi UM 0110.
    O divizie secretă, aparte de restul DSS (Departamentul Securităţii Statului). Era secretă chiar şi faţă de DSS, care nu ştia nici măcar care sunt agenţii şi nici unde este sediul. UM 0110 şi-a făcut bine treaba, având în arhivă detalii despre reţeaua KGB în România, numele sovieticilor de legătură şi numele agenţilor sovietici din România.
    Amiralul Gheorghe Anghelescu, ca şef al Marinei Comerciale, era şeful lui Traian Băsescu, comandantul navei Biruinţa. Între 1987-1989, Silviu Predoiu, ofiţer sub acoperire DIE, este trimis la Anvers, ca reprezentant comercial, având biroul alăturat de cel al lui Traian Băsescu.
    Mentorii tripletei Traian Băsescu – Gheorghe Marin – Silviu Predoiu sunt suspectaţi sau au fost urmăriţi ca agenţi sovietici/ruşi. Vasile Ionel era în grupul “Corbii” (Iliescu – Militaru). Gheorghe Anghelescu era urmărit de UM 0110 Biroul Constanţa, Adrian Isac a fost în atenţia UM 0195, Gheorghe Fulga era urmărit de UM 0110 Biroul Braşov, Mihai Caraman era în atenţia UM 0195, iar Petre Roman era în atenţia 0544 (din cadrul DIE).
    Mai trebuie adăugat că Silviu Predoiu a fost numit în 1992 de Ion Iliescu, la propunerea lui Gheorghe Fulga, în postul de director al Direcţiei Generale de Securitate a SIE.
    CIA a semnalat faptul că Adrian Isac a colaborat neoficial cu Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, agent al FSB, Serviciul Secret rus (continuatorul KGB).
    Traian Băsescu a fost pupilul, protejatul, favoritul agentului sovietic/rus Gh. Anghelescu. Acesta l-a racolat şi instruit pe Traian Băsescu în direcţia servirii intereselor ruse.
    Iată legătura lui Traian Băsescu cu FSB, Serviciul rus de Informaţii.
    Băsescu a fost urmărit pas cu pas de agenţii lui Ceauşescu.
    S-a cerut arestarea lui. Ceauşescu a preferat continuarea filării pentru a prinde întreaga filieră, apoi a ezitat arestarea, de frica reacţiei ruseşti. În perioada 1996-2000, T. Băsescu a fost din nou numit ministrul Transporturilor.
    În acest interval de timp s-a realizat un singur lucru: asfaltarea unor şosele naţionale, ajunse într-un grad de degradare extrem.
    Reabilitarea lor s-a făcut cu banii cetăţenilor, care au fost obligaţi să plătească celebra taxă Băsescu, bani care au ajuns în conturile firmelor apropiate lui şi PD-ului.
    (Va urma)
    Fragment din lucrarea “Distrugerea şi cucerirea României fără război”, de Mircea Vâlcu-Mehedinţi, 2011

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5