Ne-am obişnuit

Categoria Actualitate, Opinii, Politica 2.216 afisari

la arat

Despre români se spun multe: că sunt inventivi, că sunt isteţi, că se descurcă, că sunt leneşi, că sunt hoţi, că sunt prietenoşi, ospitalieri, primitori, că sunt mândri, că sunt tradiţionalişti, că sunt … câte şi mai câte.

Ce nu s-a spus şi trebuie spus pentru că a devenit o trăsătură caracteristică este faptul că românii se obişnuiesc foarte repede cu tot. Îi ţii acasă, se obişnuiesc să se fure între ei, să se mintă, să se pândească, să se toarne, să se pizmuiască. Îi duci în Germania, se obişnuiesc să muncească, îi duci în America se apucă de afaceri şi nu îi mai poţi nici expulza, atât de bine se obişnuiesc cu mediul şi mediul cu ei. Primul sâmbure al acestui obicei de „a se obişnui” l-a aruncat Ionică, celebrul Ionică din povestea cu lupul. El a fost cel care i-a obişnuit pe săteni cu alarmele false încât atunci când a venit lupul nu a mai sărit nimeni să îl salveze.  De atunci ne tot obişnuim.

Ne-am obişnuit să avem în fruntea ţării dictatori care să facă cu noi ce vor iar noi să privim nepăsători;

 Ne-am obişnuit să stăm la cozi, la carne, la lapte, la ouă, la tigăi, la reduceri, la promoţii, la primit şuturi în fund;

Ne-am obişnuit să mâncăm bătaie la fotbal de la toţi şi să spunem că asta e, mai mult nu putem, sau am avut ghinion, arbitrul a ţinut cu adversarul, terenul nu ne-a avantajat, mingea nu a vrut să intre în poartă;

Ne-am obişnuit să vină mereu câte cineva să ne ia pe nimic  grâul de pe câmp, copacii din pădure, aurul din mine, petrolul din pământ şi să ne vânda înzecit biscuiţi, mobilă pe care tot noi o facem, dar în fabricile lor, benzină, bijuterii;

Ne-am obişnuit  să ne vedem actorii murind în mizerie dar să plătim zeci sau sute de euro sau dolari ca să vedem câte un „caftangiu” de la Hollywood „îndrăgostit” brusc de România căreia îi dăruieşte cu generozitate câteva tone de mâncare uscată pentru câini;

Ne-am obişnuit   ca emisiunile de ştiri să înceapă cu „ vă avertizăm că urmează imagini care vă pot afecta emoţional”;

Ne-am obişnuit să mergem la spital cu genţile pline cu injecţii, pastile, cearceafuri, hârtie igienică, lingură, furculiţă, castron , cană. O să ne obişnuim să mergem până la urmă şi cu instrumentarul  medical şi cu chirurgii proprii;

Ne-am obişnuit să vedem la fiecare emisiune de ştiri cum un primar, un prefect, un parlamentar este cercetat de procuratură şi să nu se întâmple nimic încât de cele mai multe ori nici nu mai urmărim ştirea, mutăm canalul şi atât;

Ne-am obişnuit să lăsăm bani pe bufet copiilor şi să aflăm că au mai dat pe acasă sau că mai trăiesc după hainele lăsate în coşul de haine sau maşina de spălat;

Ne-am obişnuit să mergem la serviciu şi să suportăm toate mizeriile unui patron agramat doar pentru că ne aruncă cu dispreţ un salariul  minim pe economie în timp ce copii lor, nulităţi notorii,se plimbă în maşini „bengoase” îşi fac vacanţele sau concediile  prin  ţări exotice şi apoi vin pe post de „manageri”;

Ne-am obişnuit să  ne trimitem copii în războaie care nu ne aparţin şi să îi primim pe aeroport,”mândri” că „a fost ministrul apărării la întoarcerea copilului meu „ şi am primit din mâna lui ”drapelul cu care era acoperit;

Ne-am obişnuit să privim indiferenţi cum nişte „nebuni” tot ies pe stradă şi protestează „prosteşte” împotriva unor decizii care sunt luate, parafate şi stabilite de mult, ca şi când ar mai putea schimba ceva”;

Ne-am obişnuit să nu mai credem în nimic şi în nimeni, să privim minciuna ca pe ceva cotidian, nelipsit din meniul discursurilor şi declaraţiilor politicienilor, să  nu îi mai luăm la întrebări şi să nu le mai cerem nimic;

Ne-am obişnuit să votăm aceleaşi partide, aceiaşi hoţi, aceleaşi slogane deşi ştim că nu vor schimba nimic, nici obiceiurile, nici viaţa noastră, doar pe a lor, în bine;

Ne-am obişnuit să mergem cu peşcheşul la Înaltele Porţi pentru a primi firman de domnie şi să ne spună alţii ce să facem cu viaţa noastră, cu pământul nostru, cu averea noastră. Ne-am obişnuit să vedem cum Vodă îi face zestre lui „Ralu” iar noi să stăm cu nasul în fum de ardei iute;

Ne-am obişnuit să vedem cum se ceartă „boierii” între ei şi privim la cearta lor sperând că dacă câştigă unul sau altul ne va fi mai bine, iar vecinului mai rău şi ne certăm şi noi cu vecinul din cauza „boierilor” dar singurii care pierd suntem noi şi vecinul, boierii cad la pace şi ne mai iau un rând de piele, mai pun o zeciuială, un fumărit pe spinarea noastră că doar ne-am obişnuit;

Ne-am obişnuit să nu mai dorim nimic, doar să fim lăsaţi în pace eventual să ne stingem dacă se poate fără durere;

Ne-am obişnuit cu durerea altora, cu suferinţele celor de lângă noi, nu mai reacţionăm, nu mai avem tranchilizante, nu mai avem analgezice, nu mai avem nici măcar o vorbă bună sau o mângâiere. Ne mor părinţii, ne mor rudele, ne mor vecinii de tineri, devreme, mult prea devreme şi noi ne-am obişnuit să spunem că asta e viaţa, toate trec;

Ne-am obişnuit să mergem prin stradă şi să dăm din groapă în groapă pe nişte drumuri a căror asfaltare a costat de parcă ar fi fost pavate cu  pepite de aur;

Ne-am obişnuit să vină fiecare iarnă peste noi şi să ne prindă nepregătiţi, aceiaşi primari să spună că nu au utilaje pentru că ţara e săracă dar să facă contracte cu aceleaşi firme fantomă ale unor rude sau acoliţi care le dau „dividende” grase pentru contracte;

Ne-am obişnuit să auzim vorbindu-se despre un viitor mare cutremur dar autorităţile nu iau nici o măsură, nici măcar nu mai lipesc buline roşii, nu mai au lipici la populaţie, iar când cutremurul va veni şi ne va omorâ copii, ne vom spune singuri că e vina noastră, că doar ni s-a spus că va veni;

Ne-am obişnuit să auzim spunându-se că suntem săraci într-o ţară bogată, să vedem cum oameni înstăriţi, vedete, prinţi, afacerişti ne laudă ţara, îşi cumpără proprietăţi la noi în ţară iar noi stăm cu mâna întinsă în timp ce primarii ne închiriază zăcămintele;

Ne-am obişnuit să fim datori, să avem împrumuturi la bănci, să cheltuim mai mult decât producem, să mâncăm mai multe decât e necesar;

Ne-am obişnuit să înghiţim orice ni se bagă pe gât fără să mai întrebăm, ne-am obişnuit să fim furaţi, lăsaţi în fundul gol, vom deveni o naţiune de nudişti, ne-am obişnuit să tăcem laş, minţindu-ne singuri că asta ar fi semn de înţelepciune şi adaptabilitate;

Ne-am obişnuit să ne fie călcate în picioare drepturile, să ne fie băgat pumnul în gură, să ne rupă jandarmii picioarele, să  fim judecaţi de judecători corupţi după cum dictează cei care sunt în fruntea statului;

Ne-am obişnuit cu o viaţă de câine, o să ne obişnuim şi să murim ca un câine, eventual eutanasiaţi, printr-o lege ”milostivă”;

Ne-am obişnuit să îi privim chiorâş pe cei care ne trag de mânecă şi încearcă să ia atitudine, făcându-le semn cu degetul la tâmplă, supăraţi că încearcă să „ne manipuleze”, ca şi cum noi nu am vedea sau nu am şti ce se întâmplă pe lângă noi;

Ne-am obişnuit să pretindem că ştim tot numai ca să nu mai auzim ceea ce vrea cineva să ne spună, ne-am obişnuit atât de mult cu răul încât ne îndepărtăm de cei care încearcă să ne spună că asta nu e bine;

Şi ca o culme a obişnuinţei ne-am obişnuit cu toate aceste obiceiuri încât nici nu le mai sesizăm, nu mai reacţionăm la nici unul din ele, pur şi simplu vegetăm.. din obişnuinţă.

 

 

 

 

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

12 Raspunsuri la Ne-am obişnuit

  1. Nea Nicu

    Am devenit un popor de lasi si de slugi.o „adunatura”nu un popor!Doar coercitia ne poate salva!

  2. Anton Enache

    D-le Neacsu, dupa parerea mea esti in eroare. Nu e vorba ca „ne-am obisnuit”, ci toate cele insirate ca „obisnuinte” sunt de fapt inscrise in codul nostru genetic. Si dacii, daca tin eu minte, tot asemenea „obisnuinte” aveau (vezi Herodot). Chestiunea este valabila 100% in „regat”. Ardelenii, din cate bag seama, au primit oarecare infuzii de gene austro-ungare ceea ce-i face ceva mai diferiti de noi astia din sud-estul tarii…

  3. neacsum

    Dle Enache, nu stiu cum or fi ardelenii, ca nu prea am vazut scaparand amnare si cutite pe pietroi de la Avram Iancu incoace. Cred ca s-au obisnuit si ardelenii sa manance slana fara brisca.Si din cate ocserv io, muntii apuseni si ardealul sunt la bataie, madam Merkel i-a spus lui Victoras ca daca nu muntii, va da toata Transilvania si uite ca ca ardelenii se fac ca nu stiu. S-au obisnuit si ei cu cizma ungureasca ?

  4. marcus

    No,ma Antoane tu oi fi os de ardelean,ma?Daca nu erau astia „din sud-estul tarii” sa puna opinca pe palatul bozgoresc tu amu vorbeai ca un boanghen ce esti,ma Antoane.Dar stii tu ca ardelean,daca ii musai ii musai…

  5. neacsum

    Marcus, acuma ce facem ne batem intre noi care o fo primu in Buda? Lasa ca nu conteaza, principalul e ca le-am pus opinca pe parlament. Sa avem numa grija sa nu isi mute ei parlamentul la Targu Mures.Sa lasam muscaturile intre noi, ca ne tocim dintii de pomana pe ce nu trebe.

  6. Pannduru Lunetistu

    articolul ar fi trebuit (daca avem intradevar sange in instalatie) in loc de „ne-am obisnuit” sa spuna „ne-am saturat” si sa fie semnat, eventual, de Dan Puric.
    Chestia este ca nu ne-am saturat si facem ca in bancu’ ala din culmile romanesti: culmea foamei – sa mananci bataie si sa nu te saturi ! , ori ca in snoava cu Ionica si Gheorghita, pe vremea turcilor, care s-au ascuns cu capul in capita de fan, iar cand au venit turcaletii si i-au fackut pe la spate, Ionica sa exclame bucuros: Ai vazt mai Gheorghita, ne-au cautat turcii si in c…r si nu ne-au gasit!
    Cred ca nentu ala care a importat struti in Romania stia el ce stia! De fapt toti suntem niste struti cu capul in nisip (ma rog, in cernoziom … ce-o mai fi si ala si pe unde s-o mai gasi?!? – sau daca se mai gaseste nu mai e al nostru, ca si casele din Timisoara care au fost cumparate legal!!!)

  7. Pannduru Lunetistu

    si ca sa nu inchei brusc, facem tot ca in bancu ala cu rusu si americanu, care strigau mascari la presedinte la Casa Alba ori se urinau si defecau pe trepte la Kremlin, ca sa marturiseasca dimineata, la trezie, ca de fapt unu striga, dar in gand, iar celalalt face ce face, dar nu-si da pantalonii jos, ca e pericol.
    Noi strugam (pe internet) cat ne tin bojocii, dar cand e vorba sa iesim in piata (Victoriei, Universitatii, Prefecturii…) mai bine stam la televizor sa vedem ce fac ailaltii, platiti de nentu Soros, iar noi asteptam pensioara, fie ea nesimtita sau nu!
    Am zis!
    PS si sa nu va dati la mine, ca oricum nu mai intru pe articolul acesta (ori tocmai de aceea sa va dat tare!!!)
    Iar am zis!

  8. Lt .Col.r SLAVEANU GEORGE

    Pentru cei care inca se mai simt ROMANI,le doresc sa fie vigilenti,iar cand va sosi momentul cand un Om reprezentativ si musai patriot va reusi sa coaguleze sentimentele nationale sa puna mana pe arme si sa lupte impotriva dusmanului vazut si nevazut Din Tara si de afara.Restul ramane la nivelul de constatare si polemica,bune si ele insa in momentul prezent.Ciclurile ezoterice de 24 de ani care au marcat romanii si Romania incepand de la prima conflagratie mondiala incoace,dau o anumita importanta zilei de 5 XII 2013.Daca intradevar mamaliga s-a copt,vom vedea…Numai de bine,romani!

  9. Iată un inventar excelent scris al obișnuințelor noatre românești! Ar mai fi și altele, dar cine ar putea face un inventar complet? Și cui i-ar fi de folos? Din păcate, un asemenea exercițiu intelectual și sentimental se termină, de fiecare dată, cu întrebarea „și ce dacă?”

    Și asta, pentru că un inventar al obișnuințelor noastre, la fel ca și un inventar al ideilor novatoare, de mai bună guvernare, ori ca și un inventar al soluțiilor salvatoare ori de creștere a bunăstării nu răspunde unei nevoi reale, unei cereri de piață, ca să zic așa. Cu alte cuvinte, nu există cumpărători reali și consumatori interesați de asemenea produse în această Țară.

    Pentru a exista asemenea cumpărători și consumatori, ar trebui ca nevoia să le fie introdusă la fel cum s-ar induce eschimosilor nevoia de a avea frigidere, adică așa cum comerțul promovează un produs ce nu le este de trebuință evidentă consumatorilor, dar ei nu știu asta și se lasă convinși să îl cumpere și să îl consume.

    De exemplu, cu totul altul ar fi impactul acestui inventar al obișnuințelor noastre, dacă el ar fi cântat de un manelist sau ar fi arătat, obișnuință cu obișnuință, pe câte un panou ținut deasupra capului, la fel ca anunțarea reprizelor la box, de câte una dintre vedetele noastre sexi sau chiar porno, îmbrăcată în costumul consacrat.

  10. Pingback: Ne-am obişnuit?! | .::: CALIN ADRIAN :::.

  11. Pingback: Ne-am obişnuit cu prea multe incat nu mai reactionam la nimic… | No Justice

  12. Pingback: Ne-am obişnuit?! | Lupul Dacic

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5