Rugăminte de Crăciun

Categoria Actualitate, Cultura, Magazin, Social

sanius

A venit din nou Crăciunul cu colind şi rugăciuni

Ne rugăm din nou la Domnul  să ne facă daruri multe

Să ne facă mai frumoşi, mai deştepti, poate mai buni,

Să ne pună sub brăduţ, daruri scumpe dar mărunte.

Nu mai cerem ca pe vremuri  să ne fie casa casă

  fim sănătoşi şi liberi, să ne crească grâul mare,

Să ne trăiască părinţii, să avem copii la masă,

Să avem lemne în sobă şi cojoace în spinare.

 Nu ne mai rugăm smeriţi cu privirea la icoană

Să ne facă prunul prune, să ne facă rod ogorul

Cerului să ne dea ploaie fără grindină şi mană

Vântului să ne aline arşiţa, setea şi dorul.

Astăzi am uitat că porcul care creşte-n bătătură

Nu se creşte doar cu iarbă, sau cu ghindă de sub munte

Ăl bătrân îi mai trăgea şi câte o-njurătură,

Dar îl mai şi scărpina pe spinare sau pe frunte.

Când se-apropia Crăciunul, sau de Paşte-n primăvară

Şi îşi ascuţea cuţitul ală lung de sub corlată

Îşi făcea o cruce mare cum fac oamenii la ţară

Ca să ierte Domnul  viaţa ce-o lua, nevinovată.

N-aveam brad de milioane, nici lumini sofisticate

Lângă sobă o crenguţă şi un metru de beteală

Dar mi se părea destul şi simţeam că am de toate

Cu  miros de cozonac, nuci, gutui  şi-o portocală.

Nu ştiu ce s-a întâmplat şi cu ce-am păcătuit,

Astăzi când avem maşini, androizi, calculatoare

Nu mai ştim să preţuim ce-am avut şi ce-am iubit,

Astăzi nicio bucurie  parcă nu-i destul de  mare.

Astăzi nici nu mai  simţim cum ni se scurtează viaţa,

N-avem timp  să mai privim către cel de lângă noi

Nu ştim cum ne mor părinţii şi de ce li s-a rupt aţa

n-am văzut că sunt bolnavi, amărâţi plini de nevoi.

Egoişti şi plini de patimi, dornici de înavuţire,

Uneori siliţi de soartă şi de cei ce ne conduc

Luptăm doar pentru avere sau doar supravieţuire,

Nu vedem cum ni se-aşează gâtul şubred pe butuc.

Ne-am schimbat, am schimbat lumea, avem ochii plini de ură

Dacă unul ne opreşte şi ne cere un chibrit

Luăm foc  fără brichetă şi îi dăm doi pumni în gură

Sau cu spray paralizant, cu piper sau doar cu flit.

Asta suntem, asta facem, aşa am evoluat,

Nu mai respectăm nimica, nici măcar pe Dumnezeu,

Făcători de legi tembele de eu-tanasiat

Cerem milă îndurare, dar păcătuim mereu.

Ne-amintim de cele sfinte doar la vre-o înmormântare

Sau când cine ştie cum un copil ni se mai naşte

Şi–l mai pomenim pe  Domnul aprinzând o lumânare

Doar de două ori pe an, la Crăciun şi-apoi la Paşte.

Dar o facem nu cu gândul, nici cu sufletul smerit,

Ci aşa ca să nu zică lumea că suntem atei

Ne-afişăm parşiv “credinţa”  mincinos şi ipocrit

Agăţând-o la ureche, o pereche de cercei.

Vreau din nou Crăciunul nostru cel străbun, sărac dar demn

Când copii colindau şi-ţi urau cu bucurie,  

Când pocneau din bici iar băţul îi era făcut din lemn

Nu pocnea înregistrarea  super-mega smecherie.

Imi e dor de Moş Crăciunul anilor de altă dată

De nămeţii  de zăpadă şi de nasul îngheţat

De mirosul de  azimă, zahăr ars, gutuie coaptă

De poveştile la gura sobei, spuse pe’nserat.

Doamne, u, nu vreau avere, nu cer bani, nici răzbunare  

Mie dă-mi doar sănătate, pentru mine şi ai mei

Dă-mi de poţi iar bucuria sărbătorilor pe care

Le trăiam din plin pe vremuri  sau…  dă-mi  Moşule, ce vrei!  

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

3 Raspunsuri la Rugăminte de Crăciun

  1. Gabriela

    Foarte tare m-ai emotionat cu aceasta poezie, Marine! Ai surprins toata frumusetea vremurilor copilariei noastre. Pentru ca, da, vremurile pe care le-am trait noi au avut si farmec, nu numai spini….

  2. LA MULTI ANI GABITĂ! Consideră ca e un dar de ziua ta!

Statistici T5