Săptămâna candidaţilor

Categoria Actualitate, Opinii, Politica, Stiri Interne 1.749 afisari

KKlub

Săptămâna care a trecut a fost a candidaţilor, la şefia câte unui partid, sau la prezidenţiale. Dreapta românească, mai mult sau mai puţin unită, a început să tragă ba hăis ba cea, necrezând nici ea în mult clamata uniune. Tonul l-au dat micile partide, cele care la europarlamentare s-au umplut de respect, ca broasca de păr. Acestea s-au grăbit să îşi anunţe candidaţii la preşedinţie, de teamă poate să nu cumva să le fie furate sau să plece, “marile valori”. Aşa au apărut, plini de ei şi mândri nevoie mare, domnii Cristian Diaconescu, Remus Cernea, MRU,apoi alţii care se autopropun pe liste încă nefăcute, cum ar fi Geoană, Predoiu, Iohannis.

Sunt deştept, frumos şi mare, cel mai tare din parcare

Să începem cu Iohannis, cel care după ce a demisionat din funcţia de prim-vice PNL, a reuşit să devină peste noapte preşedinte interimar după ce l-a făcut pe Antonescu să creadă că este prietenul lui. Stoloooooooooooooooooo! “Avem nevoie de un candidat care să fie cunoscut, relativ bine profilat, dispus să se implice în lupta politică. Este posibil, nu ştiu dacă aşa va fi, ca eu să fiu acest candidat. Am discutat cu colegii din partid acest aspect nou, e o situaţie nouă cu care ne confruntăm. Una peste alta, am ajuns la concluzia că aş fi o soluţie.” Superb! Laudă-mă gură!Mai trebuia să completeze domnul Iohannis la profilul candidatului perfect două lucruri: să fie modest şi să poarte numele Klauss Iohannis şi totul era klar”

Culoarea PMP

Congresul PMP s-a vrut sarea şi piperul săptămânii şi chiar a fost. Candidaţii la şefia partidului au încercat să imite stilul conducătorului iubit şi să prezinte un discurs nonşalant, colorat, „un alt fel de discurs, pentru un alt fel de partid şi au reuşit să dea culoare acestor alegeri. Culoarea a fost decisă de domnul Papahagi, care şi-a mobilizat colegii făcându-i căcăcioşi, pentru că atunci când le spui „nu fiţi căcăcioşi” este clar că e vorba de o rugăminte şi o teamă totodată, că aceştia vor fi aşa cum au fost întotdeauna. Practic discursul domnului Papahagi este adus din cocina politicii româneşti.

Domnul Papahagi încearcă să îşi convingă colegii să nu le fie frică de Băsescu şi să îl voteze pe el, nu pe Elena, sultana favorită. Discursul său este o combinaţie între răzvrătire şi pupincurism, cu o mână tăind mămăliga, iar cu cealaltă mâncând cu polonicul, împărţind practic partidul între căcăcioşi şi mâncăcioşi. Neştiind care va fi rezultatul alegerilor, sperând că are o şansă, având probabil şi promisiunea unora dintre colegi că va fi votat, Papahagi a ţinut un discurs tipic românesc, oscilând între „spargerea zidului sonic” şi planare liberă: „Pentru mine, politica este vocaţie şi slujire. Nu fiţi căcăcioşi! Asta i-a spus tatăl lui Steinhardt înaninte de a merge la închisoare. Noi nu suntem căcăcioşi, noi suntem curajoşi!” Apoi, pentru varianta că nu are succesurile lui Blaga, a dat-o pe planare:

„Fiţi ca Băsescu, că tot l-am invocat aici ca pe sfintele moaşte. Dacă aveţi ceva de spus, spuneţi! Dacă aveţi ceva de făcut, faceţi!“

Dacă discursul său s-ar fi păstrat la prima declaraţie, chiar şi cu expresia de maidan, ar fi putut fi felicitat pentru încercarea de a trezi curajul în colegii de partid, dar cum nu a uitat să îl perieze pe Băsescu, arată că de fapt încercarea sa este doar o milogeală penibilă şi vulgară, pe care o îndulceşte cu laude la adresa şefului, pentru a nu fi mazilit. Scabros şi greţos discurs, căci după ce aruncă cu rahat se grăbeşte să îl lingă. Asta înseamnă în concepţia lui Papahagi, care ar fi mai potrivit să se numească Cacahagi de acum încolo, a fi politician de lume nouă.

Şi ca să ştie lumea de ce voia să candideze împotriva Elenei, dar fără să îl supere pe Băsescu, precizează:

“ Sunt aici pentru ţară, pentru un ideal. Nu pentru partid. Mi se rupe de partid! Vai de partidul care n-are profesori şi intelectuali. La capitolul acesta noi stăm foarte bine. Am strigat destul, acum ne putem relaxa!”

Ce să mai comentezi, ce mai poţi spune despre un om al cărui traseu politic oscilează între căcăcioşi şi miserupişti? Jalnică apariţie. Dacă acest personaj este considerat un om de valoare al partidului, un intelectual şi se uită cineva în gura lui, fără să aibe masca contra gazelor pe figură, atunci viitorul României nu mai are nici o speranţă.

Naşterea unui partid

RUPEREstilPMP

 

Bineînţeles că acesta a fost contrazis de sultana favorită, Elena ot Pleşcoi, venită la congres în costum alb, pantaloni şi taior, dar reprezentând totuşi generaţia în blugi. Să vii la un congres de partid şi să îşi ceri scuze că nu eşti în blugi, mi se pare de un prost gust extrem. Mă mir că nu şi-a cerut scuze că nu a venit în costum de baie. Apoi să mai şi spui, tu, femeie,“marea preşedintă de partid” şi fostă pretendentă la funcţia de preşedinte sau prim ministru,”mie nu mi se rupe” déjà depăşeşte orice limită.Trebuia să mai spună că ea nu este căcăcioasă, sau că este, cine ştie, doar ca să îl contrazică pe Papahagi şi aveam în faţă cu adevărat imaginea unui partid legat strâns de fundul prezidenţial. Penibil! Şi pentru ca penibilul să fie complet doamna Elena Udrea a arătat cum funcţionează democraţia în tânărul partid. Nici nu a fost numită bine preşedinte de partid că a anunţat şi candidatul la prezidenţiale, Cristian Diaconescu. Păi cum, asta nu se discută, nu se decide în cadrul unui birou, nu se face o selecţie, un sondaj, ceva? Vine preşedintele abia ales, anunţă pe cine vrea el candidat şi gata ? Avea dreptate Papahagi, PMP pare să fie un partid de … nu mai spun.

O altă figură a partidului, care a candidat şi ea la postul de şef de partid, aşa, ca să nu alerge Elenuţa singură, este meteoritul Funeriu, care a încercat şi el să “coloreze” congresul, cu expresii demne de cascadorii penibilului: „Partidul ăsta trebuie să fie laser, frate!” Ca şi Papahagi, nu uită nici el să lingă tălpile “căcăciosului şef”, “Misiunea noastră este să continuăm ce a început Traian Băsescu. Să recâştigăm minţile şi sufletele românilor”. Înduioşător! Români, pregătiţi-vă să fiţi recuceriţi de partidul celor nominalizaţi de Papahagi.

Parlamentul ca mijloc de reeducare

Dar ca să nu creadă cineva că partidul are numai astfel de candidaţi, a mai candidat unul, violator, un fost pedagog de şcoală nouă, din cei populari, care nu privesc elevii de sus, el este popular, coboară până în pat cu elevele. Personajul, fost membru PDL, fost om fără partid, fost analist pe la diverse posturi TV până la apariţia PMP, intrat şi el în partidul sus numiţilor pentru că altcineva nu îl voia.Numele lui unora nu le spune nimic, dar cine ştie cunoaşte. Este vorba de fostul om de casă al lui Radu Berceanu, domnul Vişan Gelu. Şi uite că a avut şi curajul să candideze, adică să anunţe că ar candida, dar nu pentru că ar fi dorit sau ar fi sperat să ia şefia partidului, ci numai pentru a avea ocazia să “renunţe în favoarea doamnei Udrea.” Era absurd să creadă chiar şi el că ar fi avut măcar 0,0001 şanse să ia un vot măcar, poate nici al lui,căci teama de represalii i-ar fi mutat mâna pe altă căsuţă, dar s-a folosit de ocazie pentru a arăta şefei care era déjà ştiut că va fi şefă, că el o apreciază şi de dragul ei renunţă. Bestial!. Un violator, cedează locul unei femei. Să mai spună cineva că nu există reeducare în Parlamentul României, care tinde să devină, ca instituţie, a două puşcărie, după numărul de penali pe care îi adăposteşte.

Candidatul persoanelor non-umane

Ieşind din congresul PMP trebuie amintit şi domnul Cernea, ptrotectorul mistreţilor, al tuturor animalelor cu sau fără drept de vot şi al persoanelor nonumane, cel care atunci când nu are ce face, mai face un protest, un scandal, un ceva care să îl aducă în faţa camerelor de transmis imagini. Acesta a anunţat şi el că va candida, ca independent, dar ca să nu creadă fanii că este singur, a anunţat că va înfiinţa un partid cu nume de fată, care îi aminteşte probabil de colega de bancă de la grădiniţă sau de fata din el, pentru că nu e aşa, fiecare avem în noi Yin şi Yang: „Deşi voi candida ca independent, campania va fi una de echipă. De aceea, vă anunţ că va fi creat partidul Mişcarea pentru Oameni, Natură şi Animale – MONA“ . Se poartă mişcarea domnilor, aşa că mişcaţi-vă! Sunt curios dacă ultimii prieteni ai săi, delfinii americani care au venit să se zbenguie în Marea Neagră au drept de vot, sau au fost trecuţi pe listele de alegători. Dacă nu, ar fi cazul să înceapă demersurile de completare a listelor, că altfel rămâne săracul Remus fără alegători. Aaoleu, ce să mă fac Doaamne eu, candidează Mona mea, nu ştiu Doamne ce-i cu ea.

Despre domnul Geoană, nu mai spun nimic, s-a spus tot. Celor care nu au citit Balada lui Geoană, le recomand cu căldură un poem închinat veşnicului candidat rătăcitor. http://neacsum.blogspot.ro/2012/02/pe-drumul-spre-dabuleni.html

Aceştia ne sunt candidaţii. Domnul Ponta şi marea mişcare populară de stânga încă nu şi-au stabilit candidatul. Unii speră că va fi Ponta, aşa vor ajunge şi ei şefi de partid, alţii, nici nu mai ţin minte câţi, speră că vor fi ei nominalizaţi, că aşa le-a promis Ponta. Pentru mine un lucru este clar, Ponta nu va candida. Şi mai cred că dacă Băsescu până la urmă va alege drumul popularilor europeni şi va sprijini candidatul doamnei Merkel, Ponta va lua în braţe candidatul susţinut de unchiul Sam.Vai de săracii finanţatori. Se vor da bătălii mari. Ucraina este mică pe lângă sângele care va curge la noi. Sânge financiaro-judiciar, dar şi real, căci s-a deschis sezonul la sinucideri.

PS: Mai Avem un candidat recent intrat în cursă, candidat la titlul de cel mai libidinos şef de federaţie. După ce Rudel Obreja la gala Bute a venit insinuant în spatele lui Bute când a luat cuvântul şi i-a şoptit să nu uite să amintească pe doamna ministru Udrea, pe care acum iată o pomenesc şi procurorii, Duminică, la conferinţa de presă organizată pentru întâmpinarea Simonei Halep la Aeroport, domnul Adrian Marcu pur şi simplu i-a luat microfonul Simonei, pentru a preciza că e mândru că e contemporan cu ea şi a da el cuvântul vedetei adevărate a evenimentului, doamna ministru al sportului. Doamna ministru, Ecaterina Szabo, fostă sportivă de aur a României pentru ale cărei merite sportive îmi dau pălăria jos, a intrat săraca în cea mai murdară cursă, dar fiecare doarme aşa cum îşi aşterne. Pentru cei care nu ştiu cine e Adrian Marcu, precizez că e cel cu tenisul. Probabil domnul Marcu a vrut să se răzbune pentru faptul că Simona Halep a încetat colaborarea cu el în Octombrie 2013 căci dacă îi mai era antrenor, acum el era vioara întâi. Vorbind de Roland Garros, unii spun că domnul Ponta s-a dus acolo de teamă că Simona va câştiga prea multă popularitate, ştiindu-se faptul că unde se uită el, se usucă şi zgura.

Candidaţi români, candidaţi!

http://www.dcnews.ro/congres-pmp-adrian-papahagi-s-a-retras-din-cursa-i-il-sus-ine-pe-funeriu_445303.html#sthash.sBTuzfnm.dpuf

http://adevarul.ro/news/politica/remus-cernea-candideaza-independent-prezidentiale-1_5391dfbf0d133766a85ac0d4/index.html

Cu multumiri excelentului grafician Nicu Stopel, care s-a ocupat de reprezentarea artistica. Astazi inaugurăm aceasta colaborare . Sa fie într-un ceas bun!

Marin Neacsu

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

2 Raspunsuri la Săptămâna candidaţilor

  1. V-am dat un like, dar n-ați auzit de NUTZYKAHARA ?!

  2. Sory, am fost plecat 2 zile de acasa. Nu, nu am auzit…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5