Ce sărbătorim pe 25 Octombrie?

Categoria Actualitate, Despre Armata, Evenimente 3.163 afisari

25 octombrie

Întrebarea ar putea părea retorică, mulţi ar fi tentaţi să spună că am pus-o aşa ca să mă aflu în treabă, dar după ce am văzut că sunt oameni care nu ştiu ce limbă vorbesc, în ce ţară locuiesc, cred că ar trebui să (ne) punem astfel de întrebări din ce în ce mai des. Dar mai e un aspect. Sunt români din cei şcoliţi, nu din cei intervievaţi aşa de dorul ratingului, care ar răspunde că pe 25 Octombrie, sărbătorim :
– Urcarea pe tronul Angliei a lui Henry al doilea, în 1154
– Înfrângerea francezilor de către englezi în bătălia de la Adincourt, 1514
– Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, 1917
– Preluarea Taiwanului de la Japonezi de către China în 1945
– Criza rachetelor din Cuba, 1962
– Uciderea a 155 şi rănirea altor 721 de Irakieni nevinovaţi în bombardarea Bagdadaului de către armatele eliberatoare ale SUA în 2009
– Naşterea lui Johan Strauss 1825
– Naşterea lui Pablo Picasso, 1881
– Naşterea lui Lee Mc Phail,baschetbalist american, 1917
– Naşterea lui Ivan Marconi fotbalist italian, 1989
Lista ar putea continua cu zeci de evenimente multe dintre ele trecute pe Wikipedia. Nu am trecut decesele, alea nu se sărbătoresc, deşi am văzut şi perle le genul ”sărbătorim xx de ani de la moartea lui Eminescu”. Ideea este că fiecare în funcţie de naţiune, preocupări, interese, coloratură politică, educaţie, zonă, reţine sau vrea să sărbătorească ceea ce i se pare lui mai interesant, sau i-a marcat viaţa. Cei care s-au născut, s-au căsătorit, au câştigat la Loto, pe 25 Octombrie, nu mai au nevoie să îşi amintească şi faptul că în aceeaşi zi s-a mai întâmplat şi altceva cine ştie pe unde, pe ei îi interesează doar că au mai pus un an şi o mai pune de un chef, dar în ultimii ani e din ce în ce mai greu.
Nu pot spune că marea majoritate a românilor sărbătoresc pe 25 Octombrie Ziua Armatei, dar fără îndoială că sunt câteva milioane care ştiu acest lucru şi printre ei se numără militarii activi sau în rezervă, cei care au făcut armata pe vremea lui Ceaşcă, pentru că îşi amintesc că atunci se dădeau învoiri, un pahar de bere la masă şi ceva carne prin mâncare. Mai există o categorie de cetăţeni care îşi mai amintesc de această zi, şi anume politicienii, cei care ne conduc şi care acum, se folosesc de această dată ca să îşi mai lustruiască imaginea şi să arate lumii cât de patrioţi sunt ei şi cum varsă o lacrimă de partid pe coroana de spini a armatei. Ce cruce a purtat armata română sub conducerea politicienilor din ultimii 25 de ani nu a purtat nici Fiul lui Dumnezeu. Să le dea acelaşi Dumnezeu tuturor acestor politicieni acelaşi parcurs pe care l-a avut Armata Română şi Ţara sub mândra lor cârmuire. Amin!
Nu mai întreb de ce sărbătorim Ziua Armatei pe 25 Octombrie şi ce s-a întâmplat atunci pentru că iar pomenesc de dumnezei. Cât am fost tânăr şi vedeam un singur program tv, ascultam o singură voce şi învăţam după o singură carte de istorie ca şi fraţii mai mici sau mai mari chiar dacă era nouă şi o găseam măcar pe bancă în clasă la începerea fiecărui an şcolar, am fost învăţat că pe 25 Octombrie 1944 s-a eliberat ultima brazdă de pământ de sub ocupaţia germană. Trăiască Dragoş Vicol! Ceva mai târziu, mult mai târziu am aflat şi eu la început cu frică, apoi cu ruşine iar acum cu furie, că de fapt nemţii trecuseră graniţa cu ceva zile mai înainte dar tovarăşii ofiţeri din preajma regelui au considerat că este mai bine să amâne atacul decisiv şi deci raportarea eliberării Oraşului Carei, până în noaptea zilei de 24 Octombrie, pentru ca la 25 Octombrie era ziua de naştere a tovarăşului rege, cel care pe 23 August se înfrăţise cu tovarăşii de la răsărit şi trimisese în prizonierat 170000 de militari români luaţi prizonieri pentru că regele dăduse dezlegare dar nu şi zapis, că îl durea mâna. Aceeaşi persoană, astăzi, revenită în ţară, gângăveşte ceva pe la tv despre cum a „salvat” el 1000 de studenţi când a abdicat şi a plecat din ţară cu colecţia de maşini, ceva tablouri, ceva bijuterii de familie, o rentă viageră, şi cea mai mare distincţie a Uniunii Sovietice pe piept.
Înduioşător gestul mai marilor armatei de a face sluj în faţa regelui, obicei păstrat şi reactivat cu mare succes după 1989 când nici stelele nu se mai văd până nu coboară la picioarele regilor zilei. Armata zilelor noastre aproape că nu mai are comandanţi are mai mult boşi, şefuţi şi sefi .. ciufuţi. Nu dezvolt ideea, nu vreau să fiu răutăcios în această zi, din respect pentru cei la al cărui mormânt mergem prea formal şi numai formal să depunem coroane de flori. Dar pentru că tot suntem în preajma unor evenimente, să nu uităm că zilele astea cetăţeanul Mihai a primit drept cadou vestea că fiica sa, Irina, cetăţean al Statelor Unite ale SUA, a fost iertată, poate în virtutea faptului că ar fi prinţesă, sau poate pentru că oficialii noştri au făcut lobby, bănuiesc că nu degeaba, în cazul luptelor de cocoşi care constituie infracţiune pe acolo şi a primit numai o supraveghere judiciară timp de 3 ani. Să tot fii prinţesă. Numita prinţesă care pentru mine este nimic altceva decât o infractoare de rând, pentru că şi-a recunoscut vina, deci fapta comisă o plasează în această castă selectă, a dovedit că este româncă, pentru că în faţa curţii a susţinut, ca orice politician român prins cu mâna în Microsoft, că „nu intenţiona să încalce legea” . Instanţa a decis de asemenea ca împricinata să plătească 200000 de dolari statului American. Ei şi? Mai taie tata sau unchiu nişte păduri şi gata, mai rămâne şi de o scobitoare o măslină, ceva acolo de aniversare.
Altfel, pe 25 Octombrie fiecare sărbătoreşte ce îi place, unii merg la activităţi oficiale să mai promită câte ceva alegătorilor, să mai dea cu piatra în adversari şi să se plângă de greaua moştenire şi să se laude cu partenerul strategic care nu ne lasă de izbelişte şi ne bagă în toate conflictele lumii, pentru că nu e aşa, armata română este o armată de profesionişti, care a luptat shoulder by shoulder cu bravul soldat american şi şi-a dat sângele, picioarele, mâinile şi ce a mai căzut sub mină, pentru el.
Şi totuşi de ce sărbătorim Ziua Armatei cu 128 de ani mai târziu de data înfiinţării armatei moderne, nu o să pot să explic niciodată. Dacă tot ne-am făcut că schimbăm ceva, dacă am schimbat imnul ţării, Drapelul Naţional, Constituţia, de ce să lăsăm armata împroşcată cu noroiul acelor fapte şi acelor ani? Cu ce a greşit armata în faţa politicienilor încât nu vor să îi schimbe hainele deşi am schimbat gradele, structura, ţinuta, şi tradiţiile? Cine vrea ca armata să rămână legată de această dată care nu îi face onoare? Întrebarea ar fi nu ce sărbătorim, ci de ce sărbătorim ce sărbătorim pe 25 Octombrie.
Respect Armatei Române!
http://en.wikipedia.org/wiki/October_25
http://www.ziare.com/regele-mihai/casa-regala/fata-regelui-mihai-verdict-in-procesul-luptelor-de-cocosi-1329109

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

9 Raspunsuri la Ce sărbătorim pe 25 Octombrie?

  1. Caut Armată – ca să o sărbătoresc!

    Motto: „Dacă Patria mă va trimite sub pământ şi acolo mă voi duce pentru ea”. Gr. Nicolae Dăscălescu

    Să trăiţi! Permiteţi să raportez!

    Mărturisesc, nu mi-a plăcut #armata niciodată, adică nu mi-a plăcut să fac parte din ea. Mama, săraca – Dumnezeu s-o odihnească! – mă întreba, pe când terminam clasa a VIII–a: „ce vrei tu să te faci când vei fi mare? Hai să te facă mama ofiţer, dai examen la liceul militar, apoi faci şcoala de #ofiţeri şi gata – ai salariu bun, ai haine gratuit, ai poziţie şi recunoaştere socială, ai prestanţă etc.” Da eu nu şi nu: „păi ce, să mă scoale şi la 3 noaptea să plec la cazarmă sau la… război şi să-mi dea ordine?!” La timpul potrivit am fost încorporat, am suportat greu regimul cazarmei, regulamentul, haina şi celelalte. Mai târziu mi-am dat seama că mi-a folosit disciplina şi ordinea indusă de serviciul militar… Obligatoriu, fie şi numai pentru că, după atâţia ani, ştiu pe la care capăt se ţine puşca şi cum se pune piedica… pe timp de pace – ca să nu mai spun, dar spun, despre meticulozitatea, poziţia corpului şi pedanteria rămase pe undeva, intrinsec, în reflexele subconştientului!
    Despicând firul în… un-doi, armata #populară vs armata profesionistă poate fi şi este un subiect gras la îndemâna oricui are ceva de gândit, spus ori scris.
    Întreabă-i pe tinerii de astăzi şi pe cei de până pe la vârsta de 40-45 de ani, ce-i ăla „cuiul cătării” sau „înălţătorul” ori „ghinturile”, ce-i o „ieşire la raport”, ce-s alea OS sau SSC, ce înseamnă să pui pătura la linie şi de pe cearşaf să sară moneda, ce este „ apelul de seară, dimineaţă sau… apelul bocancilor”, ce înseamnă un bilet de voie (învoire) de o zi, în care alergam la o crâşmă-n „Drumul sării” – că pentru „Self-ul” de la „Intercontinental” nu aveam parale – şi mă îndopam cu mici şi bere, ce înseamnă învoirea de 2-3 zile, timp în care trăgeam o fuguţă până acasă spre a-mi vedea părinţii, prietenii şi iubita?! În cel mai bun caz vor ridica din umeri! O să zică unii că sunt nostalgic, ei şi ce, treaba lor, sunt, că ştiu eu (şi alţii, mulţi) de ce!
    După ani şi ani, vreau să sărbătoresc „Ziua armatei”, vreau să mă uit admirativ la o paradă frumoasă, cu băieţi băţoşi, disciplinaţi şi mândri, vreau… da’ ce nu vreau eu, mofturosu’ de mine?!
    Vreau să sărbătoresc ceva pe 25 Octombrie, dar nu prea am ce – săraca Armată Română!

    Semnează, sub/soldatu’ român

  2. ifrim

    Respect Armatei Romane!

  3. STOPS

    DVS. AVEȚI ALT TOP ?! PLONJAȚI VĂ ROG!
    și LA MULȚI ANI! de Ziua dezArmatei.Ro
    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=810832015635672&set=gm.712521715504696&type=1&theater

  4. nicu

    Subscriu varule la tot ce ti-a iesit din „pix’. Ma intreb si eu ce sa sarbatorim azi. Eu ti-as propune sa sarbatorim anii frumosi cand din ‘mana’ noastra au esit barbati adevarati, respectuosi care chiar si azi cand ne intalnim ne spun cu nostalgie;’ sa traiti..gradu!’ Ma inteb ce armata sa sarbatorim/? pe a nostra? cea regala? sau a lor?Au reusit Comunistii astia sa distruga Armata romana de doua ori. Oare atat timp cat stam la verticala ii mai suportam? SA AI PARTE DE SANATATE VARULE ALTURI DE CAMARAZII NOSTRI DE ACELASI LEAT CARE AU SERVIT TARA , SA NU NE INCOVOIEM INCA PENTRU CA NU A VENIT MOMENTUL!

  5. Vladi Mir

    Am aflat pe sCurse, ca fata de situatia actuala a armatei romane, in parlamentul Romaniei ar fi fost depusa o initiative legislativa pentru schimbarea denumirii M.Ap.N. (Ministerului Apararii Nationale) in M.F.A. (Ministerul FOSTELOR Armate)

  6. Domnule Mishu Petra, daca mai aveti si alte ganduri de pus pe pagini, va stau la dispozitie, ca articol, nu doar ca si comentariu, aveti pix, cum se spune.

  7. Citiţi mesajul meu pe chatul facebook!

  8. ionescu

    Respect Armatei Române!

  9. iorga

    Tot respectul, putini, restul par a fi „mancurti” ba chiar si reprezentatii armatei, prezinta dezastrul Armatei Romanie din perioada 23 august la 12 semtembrie 1944, cand, fara nici o intelegere ci doar pentru a-si salva tronul de sub fund, fostul monarh a „vandut sufletul Armatei Romane – a propriei armate – rusilor, Acestia nu sau sfiit deloc de incetarea focului ci, au luat cu nemiluita zeci de mi de prizoniei – in mod rusinos – ba au fost dezarmate chiar unitati militare intregi, dusi in Siberia ruseasca, multi au pierit pe drum si altii acolo. Astazi, Romania, sau cei care o conduc, „slugarnic” au recompensat fosilele fostei familii regale cu zeci de milioane de euro, in timp de mi de copii romani – de fapt viitorul Romaniei – traiesc la limita sau sub limita saqraciei, a foamei, frigului, lipsurilor. Da, sarbatorim ziua Armatei Romane la 25 octombrie si … doar atat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5