România – Canada şi primii 7 ani

Categoria Actualitate, Sport, Stiri Interne

halep bouchard
România a învins Canada în Fed Cup. După ce Halep a declarat forfeit meciului echipei feminine de tenis pentru accederea în grupa de elita a tenisului Mondial, toată lumea credea că România va pierde meciul cu Canada lui Eugenie Bouchard . Gurile rele spun că Simonei i-ar fi fost frică să nu îşi strice imaginea şi locul 2 pe anul 2015, printr-o înfrângere în faşa lui Bouchard cu care este la egalitate până acuma. Oameni răi, care nu se uită la poziţia Simonei în clasamentul ATP. Adevărul însă este că Simona nostră nu a vrut să piardă jocul la perete de la Stutgard unde speră să ajungă măcar până în semifinala cu Serena şi contând pe forma slabă a Sharapovei, să sară pe locul doi. Odată ajunsă pe locul 2, ar creşte şansele să ajungă şi ea în finală cu Serena, nu în semifinală. Cam asta ar fi socoteala pe care a avut-o în cap Simona când a evitat jocul în Fed Cup dând “pas” echipei naţionale. Din punct de vedere profesionist, ca jucătoare care îşi urmăreşte cariera şi numai cariera, oricine ar fi tentat să îi dea dreptate. Şi eu i-aş da, dar eu nu sunt profesionist, eu sunt amator. Eu dacă eram în locul ei aş fi ales echipa României, nu poziţia personală şi evitarea unei jucătoare prin inginerii strategice.

 
Dar să revenim la meciul României. În primul meci Irina Begu, nr 36 WTA mâncase bătaie de la Francoise Abanda, nr 256 WTA. Săraca Begu se accidentase în setul decisiv, dar la diferenţa de locuri mă întreb de ce ajunsese în setul decisiv. În meciul doi, Alexandra Dulgheru nr 70 Mondial o bate pe marea Eugenie Bouchard care refuzase să dea mâna cu ea înaintea meciului pe motiv că la ea în familie nu există acest obicei. Dacă a stat fata mai puţin de 7 ani asta e, chestia asta se învaţă abia după ce ai scos mâinile din ţărână iar ea săraca încă se mai joacă la cutia cu nisip în jocul bunului simţ.
Românii s-au bucurat, dar se gândeau că şansele să învingem Canada erau totuşi mici, în ziua a doua puteam scoate cel mult o victorie a lui Dulgheru la Abanda, dar nimeni nu dădea nici o şansă celei de-a treia jucătoare a României convocată, Alina Mitu, numărul 104 WTA, înlocuitoarea Irinei Begu, în faţa titratei Bouchard chiar la ea acasă. Numai că atunci când vrei cu adevărat să învingi, când ambiţia, poate chiar sentimentul patriotic, gândul că reprezinţi ţara, că în ziare va scrie România – Canada nu Alina-Bouchard la final, a făcut ca Alina să treacă peste tot şi să o învingă şi ea pe super-vedeta canadiancă. Ce mai e de spus? Faptul ca Dulgheru a învins şi în al doilea meci poate era de aşteptat, după ce o învinsese pe Eugenie Bouchard, dar victoria Andreei Mitu, numarul 104 WTA asupra lui Bouchard, jucatoare de top ten, este pur si simplu de domeniul miracolului. Aceasta victorie arata ca uneori dorinta de victorie, concentrarea, ambitia, pot depăşi valoarea, experienta, dar si fumurile, superficialitatea, îngâmfarea.

 

Fără îndoială, Bouchard şi-a primit lecţia, îngâmfarea sa a primit două palme care vor răsuna mult timp pe sălile tenisului mondial, dar eu cred că victoriile Alinei şi Alexandrei, a României asupra Canadei este o palmă destul de usturătoare şi pentru Simona Halep care oricât s-ar bucura ea acuma patriotic pentru victoria României, nu poate ascunde sau masca faptul că la fel ca Bouchard a privit de sus acest meci. Oare o învăţa ceva din asta? Să fiu sincer, eu nu cred. De la o anumită vârstă, dar mai ales poziţie, când “te joci tenis” cu preşedintele României, nu mai înveţi nimic, ţi se pare că le ştii pe toate, doar tu ai dreptate, tu ştii cel mai bine ce e bine şi ce e rău. Poate totuşi Halep a făcut un bine echipei României neparticipând la meci, poate s-ar fi comportat la fel ca Bouchard tratând cu superficialitate meciul poate ar fi mâncat bătaie de la Bouchard, pentru că nu e aşa, ea era favorită şi avea mai multe aere, aşa că nu sunt supărat pe ea. Tot răul spre bine, cum se spune pe la noi.

 
În mod cert Simona Halep are de invatat mult, foarte mult de la Dulgheru si Mitu. În primul rând trebuie să înveţe că imaginea şi poziţia României este mai importantă pentru orice român decât ambiţiile personale şi dorinţa de a acumula câteva puncte în clasament şi bani în cont personal. În al doilea rând faptul că atunci când îţi doreşti victoria, te poti bate de la egal la egal şi cu mama tenisului mondal. Ar trebui ca de acuma, toate jocurile din Fed Cap în grupa 1 Mondială să se joace cu Alexandra si Alina iar Halep să rămână în turnul ei de fildeş, dar asta ar însemna să facem şi noi ca Simona, să punem ambiţiile personale înaintea interesului naţional. Trebuie să admitem că Halep este la această oră cea mai bună jucătoare de tenis din România şi nu putem să o îndepărtăm din echipă, dar este posibil ca tocmai ea să se îndepărteze dovedind că în ciuda criticilor ei la adresa lui Bouchard seamănă mai mult cu aceasta decât îşi închipuie.

 
După această victorie, aproape că nu mai contează ce va face echipa României în grupa selectă a tenisului mondial, ceea ce trebuia demonstrat a fost demonstrat: când îşi doreşti victoria o poţi obţine oricât de mare ar fi adversarul dacă ai încredere în forţele proprii şi dacă dacă doreşti cu adevărat să învingi. Asta îi lipseşte lui Halep. Dacă ar fi ştiut şi luptat ca Alina Mitu, nu i-ar mai fi fost frică nici de Sharapova, nici de Serena Willimas, nu ar fi interesat-o ce culoar prinde la turnee şi pe cine va întâlni în semifinale. Dar asta se învaţă, ca şi chestia cu întinsul mâuinii, în primii 7 ani .. de tenis.

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

8 Raspunsuri la România – Canada şi primii 7 ani

  1. Daniel Ilie

    Nea Marine, ca de obicei ai dreptate, dar cred ca exagerezi, ca esti prea dur, in ceea ce o priveste pe Halep. Hai sa nu trecem asa usor peste faptul ca ea a pus Romania din nou pe harta sportului mondial, dupa ceva vreme.

  2. Daniel, nu sunt de loc dur. Dar hai sa nu uitam ca o vad la tv mai mult prezentand tigai, decat jucand pentru Romania. Mie asta imi spune ceva.

  3. Marian Onofrievici

    In opinia mea Halep a facut cel mai frumos joc de echipa pe care il putea face vreodata o mare campioana! O echipa in care sa stii sa faci un pas in spate si sa lasi si altora sansa sa acceada. Si cred ca a facut mult mai bine imaginii Romaniei decat daca s-ar tot cocota in fata! Sper ca vom invata toti din asta si am in cap un personaj politic care la un moment dat era si presedinte de partid si prim-ministru si seful Asociatiei vanatorilor si pescarilor si professor universitar si conducator de doctorat si inca alte cateva functii pe care, ca om modest,chiar ma intrebam cum le face fata si nu le incurca – desi cred ca le-a cam zapacit.Pe Adreea Mitu o cunosc de mica, locuim in acelasi bloc si este o jucatoare cu o mare vointa si o mare perspectiva care poate completa o echipa de elita a tarii noastre! Succes Romania!

  4. neacsum

    Domnule Onofrievici sunteti mare. Deci dumbevoastra considerati ca Halep a facut un lucru bun renuntand la meciul decisiv pentru promovarea echipei, pentru a „lasa locul altora sa se afirme”. Sunteti tare, recunosc, la asa ceva nu m-as fi gandit, meritati premiu pentru absurditatea asta. Nu e asa ca Halep a stiut ca Mitu o va invinge pe Bouchard si a renuntat ca sa ii dea sansa sa se afirme? Alooooooo, domnule Onofrievici, un pic de decenta, ca bateti toate recordurile.Pai atunci sa nu mai vina niciodata in echiipa Romaniei, ca uite ca se poate si fara ea si avem destule fete de 16 ani care joaca tenis si vor sa se vada si ele la tv jucand pentru Romania in timp ce Halep bate mingea la perete sau da un forehand cu tigaia.

  5. Vladi Mir

    De ce sa n-o laudam pe supertenismena noastra si pentru eleganta cu care si-a concediat antrenorul care a ajutat-o sa ajunga in elita tenisului mandial?!

  6. Eeeeeeeeeeei, nene Vladimire, asta este altceva dar spune ceva despre caracter…

  7. ionel

    Sustin intru-totul punctul dvs.de vedere,dle Neacsu.Gestul Simonei,ne-a aratat ca o doare-n cot de Romania.

  8. Marian Onofrievici

    „Cel care respectă caracterul propriu şi libertatea de manifestare a oricărui alt geniu naţional,contractează prin aceasta el însuşi dreptul de a fi respectat în toate ale sale.”

    Mihai Eminescu,
    Şedinţa Adunării de vineri…, Timpul, VII, nr. 19 din 26 ianuarie 1882, în Opere, vol. XIII, PUBLICISTICĂ, 1882 – 1883, 1888 – 1889,
    Timpul, România Liberă, Fântâna Blanduziei,
    cu 64 de reproduceri după manuscrise şi publicaţii,
    Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei, Bucureşti, 1989, pag. 40, 41