Eu nu mă mai mir

Categoria Actualitate, Opinii, Politica 1.459 afisari

arcasul
Lumea bună este siderată, nu îşi revine din uimire, aşteaptă explicaţii, unii aşteaptă scuze, alţii o minune, în urma bombardării de către trupele americane a unui spital din oraşul afgan Kunduz. În urma acestei acţiuni tipice armatei americane au murit 19 persoane, nu doar civile ci chiar nevinovate, din care 12 angajaţi ai organizaţiei Medecins Sans Frontieres iar alte 37 de persoane sunt rănite.
Uite scuza nu e scuza
Imediat după ce s-a aflat despre această performanţă unele surse s-au grăbit să anunţe că generalul John Campbell, Comandantul american al forțelor internaționale din Afganistan, a prezentat scuze preşedintelui afgan pentru crimă, dar imediat ştirea a fost infirmată pentru că- nu e aşa,- americanii nu pot face aşa ceva, ei consideră că nu au de ce să îşi ceară scuze,  aşa că au prezentat doar coondoleanţe şi probabil vor timitie o jerbă de flori sau o telegramă familiilor celor ucişi, că mai mult sigur nu merită. Este de aşteptat însă să se anunţe că de vină sunt hărţile vechi pe care le-au dat afganii în 2002 trupelor americane sau unui program de computer virusat sau, nu se ştie, nu ar fi exclus să aflăm că de fapt talibanii sunt cei care au bombardat sau chiar ruşii care în drum spre Siria au făcut un antrenament la cald. De fapt cred că John Campbell şi-a cerut scuze că s-a înţeles că şi-ar fi cerut scuze, menţionând că ei şi-au prezentat doar coondoleanţele. Atâta au, atâta dau. Scuzele fuseseră trimise odată cu bombele, dar dintr-o neglijenţă regretabilă s-au pierdut pe drum.
Intervenţie chirurgicală reuşită
Gurile rele spun că de fapt cei de la MSF se plânseseră de mai multe ori că nu au chirurgi suficienţi şi nu fac faţă pacienţilor afgani loviţi de soartă şi de “eliberatori” şi atunci americanii recunoscuţi pentru precizia chirurgicală a loviturilor lor, dovedită în repetate rânduri, au decis să intervină “chirurgical” şi să “opereze” prin laser, fără durere, fără anestezie, ceea ce au şi făcut. Aşa se explică de ce din cei 105 pacienţi şi 80 angajaţi au “scăpat de griji” doar 56, plus, sau minus, 30 dispăruţi. Au fost “operaţi” doar cei care nu mai suportau amânare sau erau “netransportabili”. “Chirurgii”americani au operat gratuit şi au decis să rămână sub anonimat fiind cunoscută modestia acestora în astfel de ocazii.
Dumb contest
Pentru a justifica oarecum intervenţia chirurgicală a trupelor americane, un supus colaborator al acestora a precizat că de fapt în sediul spitalului se afla şi un centru de comandă al talibanilor, dar nu se menţionează când anume se afla acolo sediul talibanilor, pe timpul războiului cu americanii sau pe vremea când Rambo se juca de-a “prinde mielul”. Una peste alta, în timp ce oameni nevinovaţi sunt omorâţi de cei care pretind că au venit să îi salveze, americanii tac şi se fac că nu au mâncat usturoi şi nici nu le pute gura. Ba mai mult, ca să arate cât de mult îi interesează pe ei soarta lumii, arată cu degetul spre bombardamentele ruşilor îm Siria certându-I pe aceştia că “operezează” la ghici, blind, cum se spune la Poker, cu “dumb bombs”, fără laser. Cică ruşii ar fi lovit şi ei prin Siria prin jurul oraşului Talbiseh o organizaţie care “monitorizează” războiul civil din Siria. Acuma sintagma “monitorizează” nu este explicată, aşa cum nu a fost explicat nici termenul “bază talibană”, dar s-ar putea traduce prin sprijină, susţine, aprovizionează sau simplu spionează. Oricum, supăraţi pe ruşi că folosesc bombe tâmpite americanii probabil au vrut să le arate ei cine e mai tare şi au lovit spitalul, asta aşa ca să nu creadă ruşii că sunt singurii dumb de pe lume.
I am…
Dacă unii sunt miraţi sau oarecum bulversaţi de această operaţie a “chirurgilor” americani pe mine nu mă miră pentru că acest gen de operaţii a devenit deja tradiţie. Pomenesc numai câteva cazuri, printre care operaţia chirurgicală din Belgrad când trupele americane au lovit ambasada chineză, apoi racheta “rătăcită” lângă LPG Plant în apropiere de Comandamentul UNIKOM din Umm Qasr în 1998, apoi racheta care a subţiat efectivele canadiene din Afganistan în 2002, fapt ce a dus la retragerea contingentului canadian din misiunea şi înlocuirea acestora cu trupele româneşti şi lista ar putea continua exemple sunt multe, unele ascunse, altele trecute cu vederea. Despre civilii şi copii afgani ucisi “din greşeală” dar fără părere de rău nici nu mai spun, sunt nenumărate cazuri. Parlamentul şi preşedintele afgan au cerut în repetate rânduri nu doar pedepsirea vinovaţilor, ci chiar retragerea trupelor americane din Afganistan în urma unor cazuri, dar degeaba, “chirurgii” americani au rămas pe poziţii. În unele cazuri au fost invocate erori tehnice, în altele boli mentale, în altele doar scuze. Această ultimă intervenţie îmi aminteşte de un banc. Se spune că se face un concurs de tir cu arcul. În finala concursului rămân 3 arcaşi, unul este Robin Hood, altul Wilhelm Tell şi al treilea, Rambo. Ţinta era un măr aflat pe capul unui copil. Trage primul Robin Hood, loveşte mărul, este ovaţionat şi în uralele mulţimii face o reverenţă şi spune “I am Robin Hood” . Vine rândul lui Tell, trage, sparge mărul în două, mulţimea în delir, el face o reverenţă şi spune ”I am William Tell” . Vine Rambo, ia arcul, trage, nimereste copilul, mulţimea sare să îl linşeze. “Chirurgul”, calm, face o reverenţă şi în huiduielile mulţimii spune “I am … sorry!”. Dar asta este numai în bancuri, căci în realitate Rambo nu îşi cere niciodată scuze.
“Lăsaţi orice speranţă …”
Pentru unii aceste cazuri pot constitui accidente, incidente, erori, “pierderi colaterale” întâmplări nefericite, şi multe alte chestii de genul ăsta. Pentru mine- şi acesta este motivul pentru care nu mă mir- toate aceste cazuri reprezintă înainte de toate un modus vivendi, o mentalitate, un mod de a trata lumea, cu superioritate, de pe poziţia celui care ştie că orice ar face nu are cine să îl tragă la răspundere. Şi cazul Teo Peter şi cel al  soldatului din Iulie 2015 din Braşov fac parte din aceeaşi schemă, se bazează pe aceeaşi filosofie de viaţă, aceeaşi mentalitate, iar modul în care au fost soluţionate cazurile arată că aceste accidente nu sunt chiar aşa de întâmplătoare, ele au loc pentru că cei care le comit se ştiu la adăpost de orice pedeapsă acolo unde comit crimele, iar acasă nu o să îi condamne nimeni pentru că au luat viaţa unui non-american. Întotdeauna se va găsi un alt ţap ispăşitor, numai bravul soldat american nu, poate mortul, poate morţii, poate pământul, poate pur şi simplu nu se va mai da nici o explicaţie şi se va crea imediat un alt subiect de presă aruncându-se pisica în curtea altora cu un alt caz. La Pearl Harbour sau pe 11 Septembrie 2001 au murit cetăţeni americani – şi nu din greşeală- iar criminalii nu au dat nici până în ziua de azi socoteală, aşa că de ce ar da în cazul unor “amărâţi de afgani”? Cine speră că cei vinovaţi vor plăti, să nu uite ce scria pe poarta infernului. Nu ştiu unde s-a născut Dumnezeu dar mai mult ca sigur că are şi cetăţenie americană.

 

http://www.ziuaveche.ro/top-secret/armata-2/ce-rachete-folosesc-fortele-aeriene-ruse-in-siria-271002.html/
http://stiri.tvr.ro/trupele-americane-din-afganistan-in-pericol-dupa-ce-un-soldat-a-omorat-16-civili_11934.html

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

Un Raspuns la Eu nu mă mai mir

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5