Sport şi politică

Categoria Actualitate, Politica, Sport 1.242 afisari

iordanescu in cursa
Românii au un motiv să se mai bucure şi ei puţin. Puţin, nu mult, pentru că o calificare fără glorie, în urma unor jocuri mai mult ale sorţii decât ale jucătorilor parcă nu are nici un gust. Ne bucurăm că jucătorii noştri vor merge în Franţa şi că imnul României se va auzi şi prin alte părţi iar steagul României va fi ridicat în afara graniţelor, nu interzis ca în Sfântu Gheorghe. Una peste alta este o calificare chinuită în una din cele mai slabe grupe „ever”, cu doi antrenori, unul mai ciudat decât celălalt, dar ambii la fel de pătimaşi dar nu după fotbal sau rezultate bune.
Domnul Iordănescu, zis şi „Anghel al lu’ şapte cruci”, general cu 3 stele din câte ştiu eu, dacă nu o mai fi primit câteva între timp de când este membru UNPR, a trecut de la fotbal la politică prin Biserică pentru că nu e aşa, Dumnezeu e în toate. Alegerea sa ca antrenor, ca şi a lui Burleanu în fruntea FRF a fost influenţată de prieteniile politice semn că şi sportul poate aduce voturi, nu numai minciunile. Dar generalul nu e singurul sportiv care s-a îndrăgostit brusc de viaţa de partid.
Ilie Năstase anunţa şi el prin Iulie 2015 că s-a mutat în UNPR declarând că el nu este patriot, ca şi cum a fi patriot este o ruşine, dar că este sigur că „interesul naţional” este exact ce îi trebuie lui. Da, exact ce îi trebuie ca să obţină şi el a treia stea, pentru că prin Decembrie 2014 plângea de necaz că nea Puiu fusese avansat şi el nu:„Din cate ştiu, trebuia să fiu avansat în grad odată cu Anghel Iordanescu, însâ domnul Traian Băsescu nu a vrut. S-ar părea că e supărat pe mine. Cei de la MApN m-au propus pentru gradul de general-locotenent, însă domnul preşedinte nu a dorit să semneze. Are el ceva cu mine, probabil pentru ca m-am luat de Elena Udrea în campania electorală..” El cu guriţa lui afirmă că avansările se fac pe criterii politice şi uite aşa înţelegem de ce brusc îi place de Oprea.
Ca să rămânem tot în tenis, să nu o uităm pe doamna Ruxandra Dragomir cea care în campania electorală din 2014 apărea în toate fotografiile şi toate ieşirile pe scenă ale doamnei Udrea. Probabil este  o modă printre politicieni să îşi ia fiecare câte un tenisman sau sportiv mai cunoscut,  pe post de maimuţă, talisman, cruciuliţă sau ceva care să atragă mulţimea şi să zică “uite-l pe cutare.. e cu ăla sau aia, a fost campion.. bun băiat”.
Că tot se poartă tenisul de câmp, un sport “elegant”,  de fiţe, normal că şi-a tras şi domnul Preşedinte Iohannis o rachetă pentru imagine şi cum el este tânăr în politica mare si-a lipit şi el ca imagine sportivă ultima prospătură în materie de tenis naţional, Simona Halep. Aici este adevărat relaţia este mai puţin strânsă, dar ambivalentă, în sensul că fiecare crede că celălalt îl va ajuta în carieră. Părerea mea este că amândoi vor pierde din această relaţie. Simona, săraca în căutare de mâini care să o ajute după căderea de anul acesta cu toate mesajele de pe Vodafone,  nu se va ridica până nu va pune tenisul înaintea reclamelor şi aranjamentelor de imagine. Dacă va continua să se afişeze în băi de mulţime în speranţa că va scăpa de critici vizavi de jocul slab, se înşeală. Iohannis dacă crede că jucând tenis cu Halep lumea nu îl va mai huidui sau îl va iubi pentru că e pretin cu eroina naţională iarăşi se înşeală ăsta se numeşte furt de imagine, adică tot un fel de copy – paste dar cu trucarea imaginii ceea ce e şi mai grav.
Şi lista continuă: Gabriela Szabo, de altfel o luptătoare şi o sportivă exemplară nu a putut să se ferească de acest cancer şi – sunt convins- a acceptat să intre în viaţa politică,  a acceptat Ministerul Sporturilor de bună credinţă, sperând să dea Sportului Românesc, sportivilor “anonimi”, ceea ce merită, dar nu a ştiut că a fi ministru- dacă nu eşti politician sadea, dacă nu vii din interior-  nu înseamnă neapărat a conduce ministerul ci doar a semna unele documente şi a fi scos ţap ispăşitor atunci când treburile merg prost. Oamenii de imagine luaţi de paravan şi bâgaţi la înaintare vor fi primii sacrificaţi.
Rudel Obreja, este un alt mare sportiv ajuns şi el mare pe la Federaţia de Box, a crezut că pilele sunt veşnice şi dacă face afaceri cu poitentaţii zilei este scutit de neplăceri. Greşit, abia după ce ai intrat în astfel de combinaţii cu astfel de oameni începi să ai cu adevărat probleme. Acuma, cea care se credea Margaret Tatcher a României, dă interviuri despre viaţa sub control judiciar rugându-se să nu o calce cocoşii iar el, domnul Obreja este la podea.
Şi exemple ar fi multe, aşa cum am spus, preşedintele FRF a fost ales tot în urma unor lupte politice pentru că atunci când se schimbă garda la Victoria sau Cotroceni se schimbă şi macazul în halta Banu Mărăcine. Nu m-ar mira ca acuma, după această “glorioasă calificare” să vedem nu ştiu ce şef de partid cum se împăunează şi îşi face poze de familie cu antrenorul care a calificat România la Europene, promitând să califice şi el România în Shengen la următoarea campanie.
Sportul românesc a început tot mai mult să miroase a politică aşa că să nu mai mire pe nimeni că fotbaliştii merg noaptea în cluburi când sunt în “cantonament”căci acolo se întâlnesc cu beizadelele celor care îi ajută să ajungă sus şi că rezultatele din sport sunt la fel ca cele din viaţa econonmică şi politică, pentru că de fapt toate sunt conduse de aceiaşi oameni, în acelaşi stil, după aceleaşi reguli şi şabloane. Hai România!

La concurenţă cu calificarea naţionalei, o parte din români, nu cred că prea mulţi, se bucură de alegerea lui Dragnea în fruntea PSD. Este adevărat, Dragnea nu a avut adversar, a concurat singur, dar nu m-ar fi mirat să iasă pe locul doi. Oricum vorba cuiva, nu spun cine, „Liviu Dragnea nici nu ştii cât de mic o să devii !”

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5