Săptămâna sportivă

Categoria Actualitate, Sport

islanda

Săptămâna care a trecut a fost marcata de câteva evenimente sportive care m-au impresionat.

Simona rezistă

Faptul că Simona Halep nu a mai fos eliminată din primele două tururi la un turneu este unul din lucrurile care m-au surprins. Este adevărat nici adversarele de până acuma de la Wimbledon nu au reprezentat un pericol, abia de acuma, odată cu americanca Madison Keys  au început meciurile grele. Următoarea adversară este Angelique Kerber în faţa căreia Simona a pierdut anul acesta. De remarcat totusi faptul că Simona a reuşit să revină de la 0-1 la seturi cu Madison, ceea ce spune că a făcut progrese la capitolul stăpânire de sine şi concentrare. Desi unele jucatoare de top s-au retras, au mai ramas surorile Williams, Kuznetsova, Radwnaska, Navarro, Makarova , Vesnina, jucatoare care o pot incurca. Sper sa ajungă cât mai sus, daca îşi păstrează cumpătul şi încrederea în propriile forţe, nu se enerveayă şi rămâne calmă, poate atinge finala. Dar m-a impresionat  o altă jucătoare, tânără, Daria Kasatkina. Aceasta a jucat cu Venus Williams şi a mâncat bătaie, dar a dat dovadă de o îndârjire şi o seriozitate, o putere de concentrare şi o stăpânire de sine care îi lipsesc  de cele mai multe ori Simonei. Îmi permit să văd în această jucătoare, o viitoare Maria Sharapova. De unde apar rusoaicele astea nu ştiu, dar au şcoală de tenis şi poate ceva nativ.

Islanda, o minune!

Fără îndoială însă evenimentul săptămânii a fost meciul de fotbal dintre Franţa şi Islanda. Nu scorul este de remarcat aici, număruil mare de goluri marcate ci atitudinea echipei dar şi a galeriei Islandei. Islanda nu este o echipă titrată, nu are jucători cu figure în nas, nici nu cred că şi-a propus un obiectiv anume, nici să iasă din grupe, ca tricolorii noşti, nici să ajungă în sferturi, ei au venit să joace fotbal. Pe ei nu i-a interesat nici adversarul, nici miza, nici scorul, eu au venit să joace fotbal, fotbalul se joacă pe goluri, fotbalul , ca orice sport înseamnă dorinţa de a câştiga prin mijloace sportive, practicând un fotbal cât mai curat. Asta am văzut la acest meci şi m-a impresionat atitudinea şi plăcerea cu care au jucat dar şi pregătirea fizică şi spiritual combativ al echipei Islandei La 0-4, echipa României s-ar fi prăbuşit, ar fi practicat un antijoc, sperând să nu se mărească diferenţa  pe tabelă. Echipa Islandei  a jucat în repriza a doua ca şi când scorul ar fi fost 0-0 şi au reuşit să bată cu 2-1. Chiar dacă scorul total a fost de 5-2 pentru francezi, adevăraţii eroi au meciului au fost islandezii, care au arătat că sunt sportivi, nu  plaz-boy plini de fiţe şi aere dar lipsiţi de talent şi voinţă, ca jucătorii lui Puiu. Echipa Islandei, ca şi galeria lor, susţinătorii din tribună care cântau la -4, încântaţi de jocul echipei, indiferent de scor, merită premiul Fair Play cu felicitări. Mă bucur că am văzut acest joc, această atitudine aceşti adevăraţi sportive, acest meci mi-a şters amărăciunea produsă de jocul echipei României. Ferice  ţara cu astfel de oameni!

 

Zenga, biciul lui Burleanu

Dacă tot suntem la capitolul fotbal şi echipe naţionale, aud că marele Burleanu aleargă prin Europa după un antrenor străin, pentru că i-a spus lui baba Vanga , sau poate Sfântul Ardealului, că dacă pune antrenor străin va reuşi să facă bici din rahatul pe care îl păstoreşte şi acesta va şi plezni. De când mă ştiu ne ţinem de tipare, marote şi inspiraţii de doi bani. Domnul Burleanu nu ştie că dacă vrea să avem şi noi un fotbal bun , primul lucru pe care trebuie să îl facă este să îşi depună demisia. Am auzit de asemenea că aceleşi domn Burleanu îl curtează asiduu pe Walter Zenga, care ar fi considerat un antrenor străin. Străn de marea performanţă ca antrenor, da, că altfel,  Zenga este mai român şi mai slab decât Olăroiu, Mircea Lucescu şi Dan Petrescu,  singurii antrenori români care ar merita puşi în fruntea Naţionalei, dar care nu vor veni pentru că ştiu că nu vor fi lăsaţi să facă echipa.  Nu îţi trebuie o pregătire specială în psihologie, ca studiind imaginea lui Zenga să citeşti profilul. Auzind argumentele lui Burleanu, că Zenga este potrivit pentru că cunoaşte fotbalul românesc, ştie româneşte, este străin şi nu este scump,  te apucă plânsul. Domnul Burleanu este mai interesat să nu ia un antrenor scump care să îi diiminueze lui primele, decât unul competent.  Nu spune nimic  domnul Burleanu  despre rezultate ca antrenor, competenţă, seriozitate, astea nu contează,  pentru el contează ci viitorul antrenor să ştie cum se dau şpăgile, cum se “face selecţia” jucătorilor, care sunt pretenţiile conducerii federaţiei şi că închide ochii, atâta vreme cât îşi primeşte salariul.  Bineînţeles că Zenga va primi oferta, ar fi culmea să o respingă, unde mai găseşte el o asemenea pleaşcă, îl doare în pălărie dacă va avea rezultate sau nu, el va avea un contract gras şi nu îl va împuşca nimeni dacă biciul nu va plezni.  Conducere de rahat, rezultate pe măsură. Ţineţi-vă de nas!

Avionul  Drăgulescu

Tot la capitolul românisme intră şi Campionatul Naţional de gimnastică de la Cluj care a avut ca scop din câte am înţeles  şi selecţia pentru Olimpiadă. Am văzut-o pe Cătălina  Ponor, care m-a făcut să cred pentru un moment că este islandeză. Dar noroc că au evoluat şi băieţii,  printre care,  nu e aşa, liderul , bătăiuşul, reevaluatul,  aş spune circarul Marian Draăgulescu. I-am văzut evoluţia la sărituri unde a avut o aterizare pe care şi un elev de liceu o făcea mai bine. S-a dezechilibrat, a aterizat pe o aripă, era să cadă pe spate, dar a reuşit să se menţină. Publicul l-a aplaudat, pentru că era “marele “ Marian Drăgulescu, deşi execuţia lui fusese  descalificantă. Văzând că este aplaudat şi după o astfel de evoluţie, lui Marian i s-a urcat tupeul la nas şi a început, pentru public să repete poziţia într-o aripă ca şi când ar fi fost o nouă figură inventată de el şi ar fi trebuit să îi poarte numele,  iar publicul îl aplauda, pentru că la noi contează circul, nu performanţa. O fi un gimnast  bun, o fi medaliat, dar sportiv nu este, iar tupeul îi depăşeşte talentul.  Am ajuns la concluzia sunt sportivii de vină,  ci noi, cei care aplaudăm orice nereuşită , numai pentru că este a “campionilor noştri”. Eu mă mut în Islanda.

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

4 Raspunsuri la Săptămâna sportivă

  1. Dora

    Suntem o naţie de proşti.Nu ne vom redresa în veci.Ne revoltăm, la televizor, în discuţiile cu neamurile, cunoscuţii, mai scriem pe bloguri,mai vorbim singuri când credem că nu ne vede nimeni.Exită o mare prăpastie între generaţii. Dacă îi spun copilului meu ce mă doare în legătură cu felul în care se desfăşoară viaţa politică în ţară (şi altele), îmi răspunde, cu calm, să stau liniştită, că oricum nu voi schimba nimic.Este prea mare corupţia în această ţară.

  2. geofreeland

    Sportul e oglinda natiei. Si cu asta punct.

    Vine prezidentul azi cu un proiect de tara. Vorbe goale. In schimb Mircea Cosea propune un plan exceptional de realist, „Am și eu ceva de zis, chiar dacă nu sunt pe Facebook” pe DcNews.ro. Merita citit.

  3. Victor Bostin

    Sa vedeti acum antrenor strain la nationala.Fost drogat ,betiv si curvar

  4. Domnule Bostin, aveti grija ce spuneti ca puteti fi tras la raspundere. De unde stiti dumneavoastra ca este „fost”? Daca se supara omul ca l-ati scos la pensie anticipat cand el inca este activ? Va rog sa fiti mai atent.