The untouchables

Categoria Actualitate, Divertisment 1.209 afisari

superkovesi

Cine nu a auzit sau nu a văzut filmul, fie în forma thriller a lui Brian De Palma, cu Kevin Kostner în rolul lui Eliot Ness sau în serialul  care a rulat la noi prin anii 60 cu Robert Stack în rol principal. Dacă e să mă întrebaţi pe mine, aş prefera  varianta cu Robert Stack, pentru că deşi e  un actor cu mai puţină popularitate decât bodiguardul Kostner, şi-a intrat mai bine în rol, era mai puţin patetic  şi a părut cu adevărat  incoruptibil. Filmul a fost tradus la noi sub titlul “Incoruptibilii iar  epoca prohibiţiei avea nevoie de astfel de oameni pentru a face faţă asaltului Mafiei care prin Capone conducea cam tot ce se putea conduce,  de la maşini  blindate la Poliţie, sindicate şi chiar viaţă socială în marile oraşe industriale ale Americii.

Eliot Ness a existat cu adevărat,  ca şi echipa lui de incoruptibili şi   a avut un rol major în hărţuirea  lui  Capone, dar rolul  lui în arestarea şi condamnarea lui Capone a fost exagerat literar, de dragul succesului de casă,  rolul principal în  fapt  avându-l Fiscul. Porecla de Incoruptibili a fost acordată după ce Eliot Ness a declarat că a existat o încercare a lui Capone de a-l mitui,  aşa că lumea le-a spus lui  şi echipei lui, “The Untouchables”.

Cum România a devenit acum  ceea ce era America în anii prohibiţiei, adică o ţară coruptă în care bandele de mafioţi din interiorul şi exteriorul  organismelor statului, dar şi inter-organisme se luptă pentru putere, era normal să apară şi la noi o echipă, sau echipe de „untouchables” nu numai pentru că suntem  gata oricând să copiem toate proastele obiceiuri ale lui Big Brother, dar şi pentru că altfel, ar însemna să rămânem fără clasă politică.

E adevărat la ora asta nu avem un Capone care să conducă Mafia cu o mână de fier, dar nici un Eliot Ness.  Avem însă grupuri de „untouchables” care se schimbă  după cum bate vântul. Până prin 2004 echipa era formată din Adrian Năstase, Ion Iliescu, Hrebenciuc, Miron Mitrea şi alţii ca ei, din grupa Roşie. Apoi a urmat echipa   lui Băsescu, secondat de Elena Udrea, Anca Boagiu, Roberta Anastase, Emil Boc, Blaga, Kovesi, Blejnar şi alţii din grupa portocalie. Din 2014 s-a schimbat vântul, s-a schimbat şi echipa care acum e formată din Iohannis, Kovesi, Gorghiu, Buşoi, Cioloş  Prună şi alţi admiratori ai lui Soroş. După cum se poate constata, nimic sau nimeni nu este veşnic aşa că răbdare şi tutun.

Acum,  ca să nu creadă lumea că a înnebunit lupul, vreau să precizez că pentru mine, Untouchable se traduce mai degrabă prin „intangibil” care este mai aproape de traducerea atât gramaticală cât şi literară. Echipei lui Ness i s-a spus „The Untouchables” pentru că nu puteau fi atinşi de corupţie. Bravo lor! Intangibilii noştri însă, chiar dacă nu sunt chiar atât de străini de ispita banului (unii dintre ei sunt chiar dovediţi, nu doar bănuiţi  ca fiind atinşi de corupţie), nu pot   fi   atinşi de justiţie atâta vreme cât la conducere se află  liderii de echipă. Aceşti oameni, cât sunt la putere sunt de neatins, intangibili şi nu ştiu de ce, deşi văd şi ei ce li s-a întâmplat celorlalte echipe, nu se lasă de coţcării.Ei,  în fond,  nu se luptă cu mafia, ci cu justiţia.

Actuala echipă a Intangibililor este încă tratată ca nişte super eroi, cineva o compara pe doamna Kovesi cu Superman, o imagine care m-a făcut să râd, nu de poziţia justiarei care    mai primeşte câte un urs polar, câte o bătaie pe umăr de la cei care diplomatic sau pur interesat se fac că nu văd sensul sintagmei „Untouchable”,   ci de prostia celei care o vedea in ipostaza asta.  Cum spuneam însă, România a devenit ţara tuturor posibilităţilor iar vântul nu mai bate de mult dintr-o singură direcţie. Uneori direcţia vântului se schimbă fără sens şi pe neaşteptate, pentru că acolo unde plopul a făcut pere, şi răchita poate face micşunele.

Cum spuneam, mi-a plăcut mai mult serialul decât filmul artistic, aşa că abia aştept să văd un nou serial. Sunt curios cine o să joace în rolul principal.

PS  Cineva spunea că s-au românizat americanii, pentru că alegerile din SUA prea seamănă cu cele din România. Poate o fi aşa, şi eu am sesizat că ne cam trag strategicii la xerox,  dar la noi serviciile secrete sunt întotdeauna de partea puterii, în timp ce  în America se mai pun şi de-a curmezişul. E lucru dracului în casa popii şi prin Washington,  zău aşa.

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5