Despre viaţă la ceas aniversar

Categoria Actualitate, Sanatate 1.589 afisari

LA 80 DE ANINerro luptătorul la ziua mamaiei

Viaţa este cel mai preţios dar şi îl primim la naştere. Nu toţi sau toate vietăţile se pot bucura timp lung de el, aşa cum nu toţi ştiu să îi aprecieze valoarea. Acum 60 de ani mă năşteam, al doilea, sau al treilea copil al familiei, nici acum nu ştiu sigur, pentru că am fost doi gemeni născuţi la 7 luni, cu multe probleme de constituţie, dar nu constituţionale. Pe vremea aia, prin 1957, naşterile de gemeni, mai ales la 7 luni rar erau încununate de succes, de aceea, bunica mea dinspre mamă, când a auzit că fata ei a născut doi gemeni înainte de termen, a spus :” Ptiu, unul să moară şi unul să trăiască”. A spus asta nu din răutate ci pentru că foarte rar trăiau amândoi, uneori  nici unul, iar  ea a vrut de fapt ca măcar unul să trăiască. Nici acum nu ştiu la care s-a referit, dar slavă Domnului, ne-am încăpăţânat amândoi să trăim. Aşa sunt oltenii, încăpăţânaţi.

O luptă-i viaţa

De o lună o parte din câinii mei, şi anum Bobiţă, (nepotul lui Nerro) Negruţa, o feţiţă lup şi Nerro, s-au îmbolnăvit. Bobiţă şi Negruţa fiind pui au făcut Parvoviroză, o boală păcătoasă care se ia de la un animal la altul prin aer, sau mai bine spus, adulmecarea secreţiilor, excrementelor unui animal bolnav dar şi prin hainele oamenilor care au ţinut în braţe un animal bolnav.

Nu vreau sa mai ajung asaNu vreau să mai ajung aşa !

Nu intru în amănunte privind boala, oricine poate găsi informaţii pe net, dar nu doresc nimănui să treacă prin această experienţă dacă îşi iubeşte prietenii patrupezi. Este foarte dureros să îţi vezi prietenul, unii spun „copilul” suferind inert aproape, chinuit de incapacitatea de a mişca, slăbit de vomă şi diaree, să îi înţepi picioruşele pentru perfuzii, să îl hrăneşti cu biberonul, pipeta sau seringa. Este o experienţă pe care am trăit-o timp de o lună cu 3 câini, pentru că şi Nerro,  matur fiind,  a făcut o altă boală, mai periculoasă, fiind muşcat de o căpuşă şi fiind depistat cu Babesioză. Fiind bătrân, iar boala fiind depistată târziu, după 4 zile, în care am crezut că sunt probleme cu prostata şi rinichii, a ajuns la situaţia de a i se face transfuzie de sânge şi am ajuns cu el la Bucureşti, la centrul Hemopet unde i s-a făcut transfuzie în noaptea zilei de 6 spre 7 Martie, apoi la Facultatea de Medicină Veterinară din Dr Staicovici, cred că singurul loc din ţară unde există posibilităţi aproape complete pentru orice tratamente. Nu vă povestesc ce am văzut pe acolo şi ce sentimente am încercat, dar sper să nu mai văd atâta suferinţă în viaţa mea.

negruta la perfuziiNegruta la perfuzii  la casa îngerilor

Nu lăsa pe mâine

Toate aceste necazuri ar fi putut fi evitate dacă mi-aş fi tratat şi vaccinat prietenii la timp, de fapt am stat cu vaccinurile anuale în casă aşteptând să treacă perioada de deparazitare ca să le fac şi exact când mă pregăteam să le fac vaccinul, s-a îmbolnăvit Bobiţă. Cum exista riscul ca şi celălalt pui, Negruţa să aibă virusul, nu l-am putut vaccina şi după o perioadă boala s-a manifestat şi la ea, exact când Bobiţă dădea semne de vindecare. Am început tratamentul şi cu Negruţa şi la mijlocul perioadei de tratament, mă trezesc şi cu Nerro că nu are poftă de mâncare, devine apatic, nu se mai poate deplasa, nu mai ieşea afară. Iniţial s-a crezut că este ceva renal, pentru că avea ureea mărită de 6 ori, dar apoi doctorul Safta din Craiova l-a diagnosticat cu Babesioză şi a spus că e nevoie urgentă de transfuzie.Voiam să merg a doua zi dimineaţa la cabinetul doctorului Safta, să fac transfuzie, dar trebuia să găsesc un donator, îl aveam pe Tico, dar se punea problema grupei de sânge, era posibil ca sângele de la Tico să nu fie compatibil, aşa că  am ajuns cu Nerro, în miez de noapte, la recomandarea sau mai bine zis împins, gonit  de domnişoara doctor  Trancă Ana Maria de la Doctor Z din strada Brestei, tocmai la Bucureşti.

Îngerii   de lângă noi

Fata lu Tantza alaturi de mama ei

Ceea ce a făcut această domnişoară doctor pentru mine, pentru Nerro, pentru Negruţa, nu ar fi făcut poate nici cineva din familia mea. Pentru că Negruţa era încă în tratament şi necesita perfuzii, nu puteam pleca cu Nerro la Bucureşti pentru că asta însemna condamnarea la moarte a Negruţei.  Dacă nu mergeam urgent la transfuzie cu Nerro, îl puteam pierde pe el. Ce să fac? Nu aveam cu cine să o las pe Negruţa iar doamna doctor s-a oferit să o ia pe Negruţa acasă la părinţii ei, numai să plec să salvez viaţa lui Nerro. Nu am văzut în viaţa mea atâta pasiune, dedicaţie, altruism, dorinţă de a salva vieţi ca la această domnişoară doctor pentru care nici toate cuvintele din lume nu sunt suficiente pentru a-i mulţumi. Nu îi fac reclamă, spun adevărul iar eu, aşa cum spunea cineva,  sunt greu de mulţumit. Toate colegele de la acest cabinet din Brestei sunt la fel, dar ea are ceva cu care te naşti, ceva ce nu se învaţă, e vorba de DRAGOSTEA DE VIAŢĂ, DORINŢA DE A DA VIETII TOATE ŞANSELE, ORICÂT DE MICI SAU IMPOSIBILE AR FI ELE. Mulţumesc, doamnei Constanţa Trancă,  mama care a născut o asemenea fiinţă! Mulţumesc  colegelor de cabinet ale „fetei lu Tantza” , respectiv Buză Cornelia şi Sfetcu Claudia,  doctorului Safta din Craiova şi celor din Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti.  Mulţumiri speciale lui Miru cel care a stat lângă mine şi la propriu şi la figurat  la facultatea de Medicină Veterinară şi nu numai. Celor care au prieteni pe care îi iubesc, le recomand 4  lucruri :

1.       Vaccinaţi-vă şi trataţi-vă la timp prietenii pentru a evita suferinţe prin care nu vă doresc să treceţi voi sau să treacă ei, cele  mai nevinovate fiinţe.

2.       Dacă sunteţi în Craiova şi cineva vă va spune că nu mai e nimic de făcut, căutaţi-o pe Fata lu Tanţa, cabinetul veterinar  Doctor Z din Brestei, dar atenţie, pregătiţi-vă să „luaţi o palmă”, dacă veniţi demoralizat sau insinuaţi măcar că nu mai e nimic de făcut.

3.       Dacă veţi ajunge la Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti, sau la Hemopet să  fiţi pregătiţi financiar din prima clipă, pentru că acolo totul se plăteşte en gros şi în avans, nu după tratament  şi, mai ales, deşi se primeşte plata cu cardul, „este mai bine” dacă plătiţi cash.

4.       Nu amânaţi nimic, când este vorba de tratamentul celor dragi, e mai uşor, mai puţin dureros  şi mult mai ieftin să previi, decât să tratezi.

Aceasta este o lecţie  de viaţă pe care o primesc acum la 60 de ani deşi ar fi trebuit să ştiu de mult, dar ştiţi cum e românul,   zice : „lasă că nu mi se întâmplă tocmai mie”. Uite că ţi se întâmplă.

Mi-am permis să „fur” de pe holul de la intrarea în Facultate aceste tabele pe care le pun la dispoziţia tuturor, pentru că ne pot ajuta.

varste

afectiunianalize recomandate

 

Să fim sănătoşi!

PS Cu toate aniversările mele, nu uit că undeva, prin Braşov, un bun prieten Nicu Uszkai, şi-a pierdut mama exact când eu sărbătoream aniversarea mamei mele, acum 2 zile. Dumnezeu să o odihnească, coondoleanţe familiei, Nicule sunt cu sufletul alături de tine !

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

8 Raspunsuri la Despre viaţă la ceas aniversar

  1. geofreeland

    Vesnicul Eminescu „Si daca…”
    Si daca ramurile pomilor pline de muguri, in martie, ca o speranta, bat in geamul sufletelor noastre, trezindu-ne din incrancenarea iernii, tot ca o speranta, noi martorii atator trairi nu putem spune decat nu „La multi ani!”, e chinuitor sa-i cari, ci „La multe primaveri, domnule Neacsu!” de parca ne-am spune si noua, confirmandu-ne ca suntem. Unui suflet minunat, o tangenta de-o clipa alaturi cu totii!

  2. ifrim

    La multi ani patroane ,insanatosire grabnica fiintelor dragi!

  3. geofreeland

    La bloc era greu sa tii un caine. Dar la copii multi in casa, un animal detensiona starea de stres provocata de deciziile tatalui care stabilea prioritatile nazurilor copiilor. Hera era un caine de rasa cu blana lucioasa, un caine destept, crescuta de mica, „ghemotocul familiei” ajuns la o inteligenta incat „vorbea” cu tine, stia cand se vorbea de ea, imediat lua atitudine cand cineva ridica tonul si totul se calma. Cand veneam de la munca bruta, zgariat, lovit, lingea orice rana si zgarietura care se inchideau ca prin farmec. De Pasti lumea face curat de praful iernii de prin casa. La un moment dat, intr-un sifonier un zgomot ciudat mi-a atras atentia. Un catelus morfolit prin carpe baguia morocanos, plin de sange inchegat, pe blanita si picioruse. „Nu, tati, nu-l aruncam, era pe strada, il „framantase’ o masina, era a colo jos si mi s-a facut mila de el! Lasa-l, te roooog!” jeluia cea mica. Bineinteles ca la vrea trei-patru luni, ne-am dat seama ca Lola era oarba. O catelusa oarba. Hera o integrat-o rapid, avea grija de ea, o invata prin joc experientele instinctuale ale viitoarei vieti. Si uite-asa, maidaneza Lola si desteapta Hera, faceau un cuplu fabulos. Cand auzeau cheile de la masina in buzunar erau primele la usa. Stiau ca mergem in parc si fara dresaj intelegeau tot ce le comandam. Lola oarba se descurca de minune in casa dar in afara era pierduta in spatiu. Hera statea langa ea, o indruma permanent sa nu se indeparteze. Ce mai, doi prieteni, de-acum indispensabili grijilor casei, ca orice membru de zi de zi. Venind acasa intr-o zi, Lola era paralizata total, teapana. Doar ochii i se miscau dar si aceia greu. Parvoviroza. Militarii, cu cateva zile inainte de leafa, „trag” sa le ajunga. In uniforma, asa cum venisem, am invelit-o pe Lola, am pornit vechiul Olcit si m-am dus la cabinetul veterinar. Un doctor, malitios, „e de rasa?”. Cum sa fie un maidanez de rasa? Ma incerca la cat o iubesc. „Doctore, fa ce poti!” Si a facut. Injectii, perfuzii, am luat-o acasa, cu recomandarea s-o hidratam cu seringa. Cost mare pe medicamente. A doua zi, acelasi ritual, doctorul a inteles cat de mult iubeam acset caine, asa orb cum era, si a facut ce trebuia. Alti bani. Acasa, la fel, teapana, fara de speranta, sange si tristete in casa. A treia zi la fel. Nici-o reactie, doctorul ma pregatea si la varianta imposibilului. „Doctore, mareste, doza, pe raspunderea mea!”. Acasa, Lola devenise nebuna dupa perfuziile duble. Se misca haotic, intr-o mecanica a disperarii, se urca pe pereti. Apoi a reintrat in aceeasi stare. Banii se terminasera. Nu puteam s-o abandonez. Ma durea sufletul de neputinta. A patra zi, pregatit aceluiasi ritual, intru pe usa. Cine ma astepta? Lola. Mi-a sarit in brate si cu labutele dupa gat, se lipise de mine de parca nu mi-ar mai fi dat drumul. Stia tot. Bininteles ca am plans. De bucurie. Lola ne-a readus bucuria tuturor. Era primavara.

  4. Magda

    LA MULȚI ANI!
    Chiar dacă cu ÎNTÂRZIERE…
    Păcat în schimb, de starea de sănătate a blănoșilor :(
    Iubesc foarte mult animalele (câini, pisici), cai, iezi, miei, dar și porumbei, vrăbiuțe…și, ori de câte ori aud/văd vreunul bolnav, rănit sau bătrân, slăbit, mă întristează!

  5. Neacsum

    @Magda,
    Blanosii sunt toti ok acuma.

  6. geofreeland

    Baieti, gata, hai la treaba!
    Klemm se duse la Dragnea la Parlament. Si ce zise el? Nu stie nimeni ca SRI nu avea montate microfoane. Da’ io zic ca nenea Klemm primi un ordin de la Trumpita, cu care bau cu Dragnea la investire, ca el e smecher de Teleorman, ordin care zise asa: „Ma, Klemm, noi ne cam sucariram cu Merkelica cu comertul, Merkelica si-o lua in cap cu nuclearele, asa ca, fi atent, te duci la Dragnea si vorbesti cu el asa: ma, Dragneo, acu’ e momentul s-o cam terminam cu Merkelica, clar nu? Cine sunt oamenii lu’ Merkelica? Pai, KWI, Kovesi, niste altii de la la UE, si trebuie sa facem curatenie. Ai inteles? Da, sefu’!” Si el se duse la Dragnea, seful alegerilor din 11 decembrie si-i spuse asa: vorbiram cu sereistii vostri prin mossad, ca Helvig stie idis, ca tac-su e baban pe undeva, ca sa-l scape ca pe plod din brate pe KWI ca sari calu’ de tot prin piete, cu jos labele de pe DNA, cu austriecii din paduri si ski, cu casele, cu Miami, cu Sibiul capitala europortmoneu-ista la purtator, cu FDGR-ul imobiliar, cu refuz prim ministru, cu intarziere de buget, cu relatii la..la…etc, cu #rezist, cu ciolosisme, cu bani la olandezi, cu dracu’ mai stie,vezi Black Cube, cu dezvaluiri Ghita, cu dosare penale, cu penalii la 1 Decembrie, cu incalcari de lege si Constitutie, cu elefanti pe la Guvern, ce sa mai… Gata, e cazul s-o punem p-a dreapta, nu?” Si nenea Klemm, trestie ganditoare a intereselor americane, lua pozitia de drepti si zise, Dragneo, ai verde! Auzi, ai verde, arde-i pe smecherii merkelicai, sorosisti si putinieni! Gata sefu’ zise Dragnea. Alo, nea Helvig, hai usurel, sa facem dracu’ curatenie prin ograda! Esti pregatit? Urmeaza acum derularea aplicatiei.

  7. geofreeland

    Din cate inteleg p-acilea, aplombul lipseste. Chiar de tot. Nimeni nu posteaza, nimeni nu are atitudine, nimeni nu discuta. Inca nu stiu de ce. Probabil Moise in pustiu vorbea singur. Nimeni nu avea incredere in El. Pana desparti marea. Ori militarii, ca si pensionarii e, nu au voie sa faca politica, desi cand cumpara painea tot politica e, ori ca avand sacii in car, vorba unui unchi al meu, fratele tatei, care facu razboiul si la rusi prin Caucaz si-l termina prin Tatra, care zice „Ma, ne-o mai da, ma, ceva”, adica la pensie, ma intreb, chiar suntem neica nimeni? Sau mai bine rumegam. Stiti ce inseamna a rumega? Ca boul, ala cu patru camere de burta (stomac) regurgiteaza iarba de peste zi (pensia) si o rumega toata noaptea, linistit si impacat, ca are ce rumega. Cam asta e. Cateodata te plictisesti. Ori te duci acolo unde oamenii isi transmit idei, dovada ca gandesc, ori te apuci de rumegat in fundul curtii, sau in sufrageria de la bloc unde se aduna toate injuraturile, fie la meciuri, fie la talk-show-uri, dupa care, amortiti de atata sens, bagam cornu’ in perna, tot ca sens, al sperantei pentru trezitul intuit la o cafea desteapta, dimineata, adanca si destul de profunda, suficienta unui neuron pana la viitorul somn. Tara? Eh, asta e o chestie prea grea, poate maine…”Gicule, du-te si ia paine!”. „Gata, mama, acu’ ma duc!”. „Ma, Gicule, daca te mai prind ca stai pa netu’ ala toata noaptea, ti-l bag pe gat, ai inteles? Ce io nu stiu? zici tu, ca scrii cu baietii aia, da’ io te-am prins ca te uiti la gagici! Ce nu-i asa? Hai, valea sa nu te prind ca iei bere, ia si tu ceva, acolo, mai de Doamne ajuta, ca vine si Mimi la noi, sa mai vorbim”. „Gata, mama, acu!”. Glumesc, dar io stiu? Oricum, intr-un duel e nevoie de doi. Altfel e seppuku! Io m-am cam saturat de seppuku, ca nu mai am vintre de gaurit. Si oricum, prefer un Tudor Gheorghe, nebun ca mine, pentru romanii astia, chinuiti de experimente straine geneticii noastre si o sa ma mut in alte sali de socializare, unde sunt, cu adevarat, barbati.

  8. geofreeland

    De unde venim? De ce venim? Pentru ce? Si de ce?
    Intrebari esentiale oricarei fiinte rationale. Adica a oamenilor. Ce vrem, tine de instinctual, economic-social, supravietuire. Am sintetizat omul. In exprimarea sociala, fara de care nu putem trai, cu exceptia lui Robinson Crosoe, care si el socializa, atat de asteptat, cu Vineri, omul isi cauta pozitia sociala intre semenii sai. Puterea de a fi la un rang notoriu social implica nativul, cultura si forta interioara. Revin, ce vrem? Orice om normal vrea ca sistemul lui, cibernetic si evoluat al corpul uman-suport, cu functionalitatea lui aservita gandirii creatoare, sa poata accede la nivelul unei existente fara derogari accidentele sau fortate unei functionari normale, incat, creativitatea-suprem scop al scormonului evolutionist civilizator sa determine statuarea unei baze pentru generatiile viitoare. Ideatic si practic, un hiatus vesnic permanent, o contradictie cu efecte devastatoare rezultata din socialul promis si cel existent, face ca individul, baza lumii, omul cu drepturile lui statuate, prin libertatile lui statuate, ca fiinta evoluata cu drept de opinie sociala, sa lupte permanent cu el in convingerile preopinente si cele exprimate, in a determina ca lumea in care s-a nascut, fara voia lui, sa ii asigure ceea ce el are nevoie in a fi si dupa inexistenta, prin urmasi, a ceea ce el a constientizat ca scop in drumul lui teluric ca misiune. Chiar efemera. Socialul e un sumum de interese ale societarilor. Optiunile societarilor sunt de sorginte democratica, alta optiune nefiind inventata. Demos kratos implica majoritatea optiunilor valabile. Supunerea in fata rezultatului unui demos kratos constituie baza normala a lumii. Orice deviere de la majoritatea optionala duce la distrugerea socialului. Alternativa e forta dictaturii in care oamenii sunt supusi unei gandiri impuse in tot. Omul e zoon politikon, omul politic, politica fiind coagualarea unor interese individuale pana la a fi, cu altii, si colective, materializate legal. Optiune politica, adica. Forma sociala este partidul statuat legal, cu exponenti de reprezentare. Ei suntem noi, fiecare aderand, conform optiunilor de interese individuale, unei ideologii, caracteristica generala ca forma de actiune politica dusa de partide. Orice fiinta, constienta sau inconstienta, vrea optimul existential, hrana, energia de sistem, stres minim rezultat din deficienta energiei de intrare, pentru care solicita, se adapteaza sau chiar lupta in mediul vital, in a fi in parametri normali sa desfasoare programul genetic. Omul considera ca acest concept inseamna bunastare si pentru viitor, conceptual, prosperitate. Revenind, azi, la mileniul trei, pentru om, Constitutia Romaniei, generoasa omului, statueaza aceasta bunastare, iar toti oamenii politici, alesii nostri ca sa ne reprezinte, JURA, sa ne garanteze prin actiunile lor, de impact social, ca vor face totul pentru aceste deziderate imperative, obligatorii deci alesilor, ca bunastarea este asigurata, ca o conditie de baza a echilibrului unui social generator de optiuni politice, coagulare de interese individuale, exprimate partinic, acceptate pe principiul majoritatii, la care toti din social sa ne supunem.
    Teorie pana acum. Frumoasa, ideala si de ce nu? reala. Orice deviere, intruziune, forta perturbatoare, sabotaj manipulat, minciuna, si inselatorie, fata de puterea rezultata de optiunile majoritare legale, inseamna un atac la socialul din aria constitutionala. Orice atac la regula bazala a Constitutiei, redus pana la nivel individ, inseamna tradarea socialului acceptant constitutional si merita riposta cea mai dura pentru ca legea bazala, Constitutia, e a tuturor, si incalcarea ei e pedepsita cu pedeapsa maxima stabilita de fiintele sociale si rationale, in speta, oamenii, pentru ca distruge esenta de comunitate a valorilor unei civilizatii organizate.
    Cu scuze pentru prea laconismul expunerii, dar cat de cat staruitor in logica, judecati sincer, cine vrea si cine nu vrea, bunastarea romanilor, ca sistem social, traditional de mii de ani, sustinut de cutume verificate de istorie ca viabilitate pana azi, cand suntem un stat cu un sistem social sustinut de valori si creativitate viabile.
    Cine nu vrea bunastarea romanilor? Scrie in Constitutie ca e o prevedere careia toti decidentii demos-ului ii jura garantie. Mintind, prin fapte sau jurand stramb, dovedit tot prin fapte, pedeapsa poate intrece, prin gravitate, chiar toleranta crestina ortodoxa, si anume exilarea definitiva. Judecata poporului prin pedeapsa data excede judecatii Domnului iertator, pacatuind deci, dar la acest pacat, la randu-i Domnul iertand-ul suprem. Spre binele poporului cu Domnul in suflet, mereu.
    De unde venim? De ce venim? Pentru ce? Si de ce?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Statistici T5