Romania și relațiile tradiționale cu Poarta

Categoria Actualitate, Opinii 962 afisari

 

Conferinta constipatilor

De la aselenizare  nu am mai văzut atâta tevatură și orgasm mediatic asupra unui eveniment, ca după vizita lui Iohannis în America. Nici plimbarea  lui Nicu cu caleașca regală britanică nu a suscitat atâta interes ca intrarea lui Iohannis sub, pardon, în Biroul Oval. S-a mai mimat ceva asemănător când cu vizita lui Băsescu în SUA, o vizită atât de chinuită și forțată, în care o fotografie a lui Băse cu Obama a fost prezentată ca cea mai mare invenție căci de fapt invenție și fusese. Daca s-ar fi putut, atunci Băsescu ar fi acceptat să fie fotografiat și în poziția Monicăi Lewinski, numai să se vadă ca a fost și el pe acolo. Mentalitate de slugă.

De data asta Iohannis nu a trebuit să se roage să fie primit în birou, nici să îngenuncheze în fața sultanului, însuși sultanul a avut nevoie de acest lucru, pentru că și el trece prin furcile Caudine și avea nevoie de ceva lingușeală oficială și demonstrații de putere pentru a mai atenua efectele scandalului alegerilor.

Respectarea tradițiilor

Spuneam că presa română e în delir, sau măcar cea pro –Iohannis, ca și cum până acuma nici un președinte roman nu a mai câștigat un turneu de Mare Slam, adică nu a mai ajuns la Washington DC. Senzațional, epocal, istoric, sunt epitetele folosite, dare Eu nu înțeleg de ce.  De la Mircea cel Bătrân încoace, domnitorii români care doreau să cucerească scaunul și să își cumpere case din meditații, erau chemați sau mergeau periodic la Înalta Poartă pentru a depune jurământ de supunere, sau a reînnoi sau chiar accepta mărirea haraciului. În ce consta haraciul atunci ? Păi bunuri alimentare, resurse ale solului, și vieți omenești, băieți pentru armata de ieniceri fete pentru Sarai ca și promisiuni că vor pune la dispoziție ostași pentru luptele imperiului împotriva dușmanilor Porții. Ce a promis Iohannis acuma? Un parteneriat consolidat, adică disponibilizarea tuturor resurselor țării, pretențiilor și necesarului Înaltei Porți, carne de tun  pentru Afganistan, Siria și mai nou Qatar, mobilizarea efortului și cheltuielilor armatei române către bazele, sau exercițiile Înaltei porți în zona Mării Negre. Cât despre Sarai, nu mai e nevoie să trimitem fetele la Washington, vin 40000 de soldați prin România și se vor forma cozi pentru satisfacerea pohtelor carnale și ”detensionarea” stării de stress ale bravilor spahii. Chestia cu cei 2% pentru armată nu trebuie văzută altfel decât drept contribuția în bani la întreținerea armatei Înaltei Porți,  pe de o parte pentru că de fapt acei bani intră nu în bugetul militarilor români ci în susținerea exercițiilor NATO (care nu este altceva decât un imens imperiu militar), pe de o parte pentru că Armata română, atât cât mai există ea, nu mai urmărește interesul național, nu mai luptă pentru apărarea granițelor naționale ci pe cele ale imperiului NATO, lucru declarat oficial chiar cu ocazia acestei vizite. Deci nimic nou pe flancul de Est. Culmea este că deși de 15 ani încoace suntem declarați anual cel mai ascultător și docil,important și neprețuit partener al SUA,că am făcut progrese pentru apărarea statului de drept și uciderea corupției, cu oamenii susținuți sau mai bine spus impuși de ei dar fără rezultate,  când e vorba de vize ni se spune  invariabil  ”vom discuta”.   Și atunci de ce atâta tremurici și vânzoleală, dacă asistăm la aceleași evenimente pe care le exersăm  de sute de ani? Mă întreb dacă vechii cronicari prezentau la fel ”în presa vremii”  aceste prosternări în fața sultanilor  și ce ar fi spus Vrâncioaia dacă ar fi citit în presă sau văzut la tv că Ștefan s-a dus la Istanbul să semneze un ”parteneriat strategic” cu Sultanul. De când a devenit supunerea, umilința, vânzarea intereselor și resurselor țării, un obiect de mândrie națională și o mare realizare? De când mersul cu căciula în mână și depunerea armelor și a resurselor la picioarele conducătorului altui stat a devenit un eveniment senzațional și o realizare epocală? Nici măcar nu este o noutate, pupincurismul și trădarea  au intrat de mult în tradiția celor mai viteji și mai drepți dintre traci.

Conferința constipaților

Am urmărit cu curiozitate declarațiile de presă ale celor doi constipați și  controversați șefi de stat și am reținut următoarele:

1.       Donald Trump a lăudat poziția (de vasalitate necondiționată) a României afirmând că suntem cel mai fidel colaborator (a se citi supus) al SUA. Era normal, asta se vede din Groapa Marianelor.

2.       Donald Trump era crispat, poate constipat, poate diareic, invitând presa să îi pună întrebări lui Iohannis. Știa el de ce, presa americană era mai interesată de scandalul alegerilor și anchetei privind relațiile cu Putin ale staffului său de campanie.

3.       Donald Trump îl trata pe Iohannis cu paternitate, îl încuraja când spunea ceva ce îi plăcea, dar nu se uita la el, era mereu cu privirile în jos. Apropo, ”mărețul” gest de bătaie pe umăr de la intrarea în Casa Albă,  atât de lăudat de mister Gușă ca fiind un gest de apreciere,  arată nu respect, ci condescendență, superioritate, indulgență, ceva în genul, ”hai să mergem, că pierdem prea mult timp, urmează-mă !” Un gest de apreciere și respect ar fi fost dacă Trump l-ar fi luat de umeri sau mijloc și i-ar fi făcut semn cu cealaltă mână să intre înaintea lui sau ar fi intrat amândoi odată. Dar bătaia aia pe umăr  și intrarea în fața lui în interior, nu înseamnă nimic altceva decât” hai că am treabă”.

4.       Iohannis era la fel de constipat dar la el figura aia crispată și zâmbetul crăpat,  fals, prefăcut,  sunt ceva ce face parte din cotidian. Atâta poate atâta arată.

5.       Iohannis vorbește engleza mai bine decât româna. Să fiu sincer însă, mi-a plăcut răspunsul dat de Iohannis vizând o presupusă stare de îngrijorare față de declarațiile lui Putin. Nu știu dacă întrebarea și răspunsul au fost fabricate și pregătite din timp, dar răspunsul a fost cel corect.

6.       M-a surprins absența din alaiul prezidențial a rezistenților și ONG-urilor care l-au propulsat, consiliat și susținut pe Iohannis. Să se fi plictisit de ei, sau ăia sunt buni numai pe  teritoriul național? De fapt nu m-a surprins, am mințit, ar fi fost o mare gafă să meargă la Washington înconjurat de oamenii lui Soroș. Oricum aceștia ar trebui să înțeleagă că dragostea lui Iohannis față de ei merge doar acolo și până unde se împletește cu interesul personal.

Cam asta se poate spune despre ”senzaționala” vizită a lui Iohannis. Marele lingușitor Rareș Bogdan se întrece pe sine declarând că se poate vorbi de acuma, despre perioada ”înainte și după Trump”, dar uită sau nu vede că luminoasa epocă Trump are mari șanse să țină mai puțin decât renumitele baterii Duracell și atunci să vedem cum va  prezenta el întâlnirea dintre tătucul Iohannis și renegatul Trump.

A să nu uit, am râs cu poftă, cu toate reținerile fizice, în momentul în care Trump a declarat că Iohannis este un președinte popular. Nu îl știam pe Trump capabil de atâta subtilitate. Sau poate a tras concluzia asta în urma țepei trasă de Iohannis comunității românești din SUA pe care a învitat-o la discuții dar s-a limitat la fotografii de album.  Și am mai râs când domnul Trump a lăudat lupta lui Iohannis împotriva corupției. Abia aștept să văd probe video  ale acestui efort, adică să îl văd pe Klauss  dându-și palme. Hi hi hi!

Să vedem ce va face presa dacă Halep va câștiga la Roland Garros, care va fi cea mai mediatizată și senzațională știre, vizita sau trofeul? Orice roman ar alege-o pe Halep, cu atât mai mult cu cât vizite de supunere au loc de câteva ori pe an, în funcție de situația politico-militară, dar un nr 1 Mondial la tenis se vede odată la 50 de ani. Sper să nu se bage fitile pentru a împiedica umbrirea ”măreței” vizite sau casele de pariuri care ne sponsorizează  federațiile, să nu se amestece. Nu m-ar mira nici una nici alta că doar avem tradiție în domeniu.

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

3 Raspunsuri la Romania și relațiile tradiționale cu Poarta

  1. Vladimarrr...!!!

    Eram mic, mic de tot, abia începusem sa vad câte ceva din minunile vieții. Tocmai primisem niște sandale noi, care-mi captaseră toată atenția și așa de mult imi plăceau ca ai mei nu reuseau sa mi le mai scoată din picioare nici măcar la culcare. Cu chiu cu vai, au reușit s-o facă, dar cu condiția ca ele sa petreacă noaptea pe un scăunel pus lângă pat, in dreptul ochilor.
    Tot cam pe atunci am început sa conștientizez (dacă pe mine ma calcă pe nervi cuvantul asta, la fel de mult cu imbecilul „vizualizez”, de ce sa va iert spunând normal ca pana mai ieri, „sa-mi dau seama”), ca pe lume mai exista și alte ființe in afara celor cu doar doua picioare, dintre care PORCUL, nu știu de ce, imi atrasese atenția in mod deosebit.
    Depășind prima impresie făcută de frumoasele incaltari primite, din instinct social, am început sa verific dacă și cei din jurul meu au sandale, adică dacă sunt încălțați.
    Văzând ca din partea asta nu este nicio problema, mi-am îndreptat atenția și spre noua mea cunoștința, PORCUL, ca nu cumva el sa fie văduvit de aceste minunate încălțări.
    Atunci, intrebarea mea a fost: „ȘI PORCUL ARE ‘ÎNDALE ?”, fără „S”, ca pe la începutul vorbirii mele aveam acces la el, precum primul Tovarăș al țării la „X”-ul pentru care dăduse ordin sa fie scos din alfabet, pentru ca, după ce nu eSprima nimic, se pronunța și greu, dar, nu știu din ce motiv, cu „A”-ul de după „S”, înlocuit cu vocala „Δ.
    Ani de zile, de câte ori imi înnoiam încălțămintea, întrebarea revenea in familie, spre amuzamentul tuturor: „ȘI PORCUL ARE ‘ÎNDALE ?”, iar răspunsul venea fără crutare: „DA’ CE, NU SE VEDE …?”
    Plecat pe drumurile vieții, întrebarea mi-o puneam singur la fiecare noua pereche de botine, pana ea, cea care ne făcuse atâtea momente hazlii, a căzut in adânca uitare.
    Dar azi, citind articolul prietenului Marin, in care Mutu’ Carpaților aflat peste mari și tari este plimbat și el, precum ăla care a surghiunit „X”-ul, cu „Caleașca” nesimțirii, nu știu de ce, mi-a țâșnit din debaraua amintirilor acea, poate prima întrebare existențiala a vieții mele, ca or fi fost și altele, cine sa și le mai amintească ..?, „ȘI PORCUL ARE ‘ÎNDALE …!”
    Abia aștept sa văd imaginile de la acest grandios eveniment planetar pentru a-mi ostoi copilărească mea curiozitate ..

  2. @Mirule
    Asta e o perla!De acuma nu iti mai reproduc eu spusele. Ai talent cat sistemul solar, scrie nene, ca o faci spumos si bine tintit.

  3. geofreeland

    Io n-am inteles cu ce ne alegem noi din aceasta vizita a celui care se crede presedinte al unei colonii numite al-Romaniya (cartier din Raqqa, Irak).
    Am inteles ca vom plati niste bani grei (cam 6 miliarde de euroi, sau dolari, dracu’ stie) pe rachete americane. Sa ne apere. De cine sa ne apere? Pai de Iran, cica, dar de fapt nato-ist discutand, de rusi. Ca rusii n-au alta treaba de cand sunt ei p-acilea decat sa ne omoare pe noi. Mai speculara unii ca baza nucleara de la Incirlik, Turcia, vor s-o mute la noi. Si mai mult, baietii nostri ostasi vor mai lupta sub stindardul NATO, spre binele tarii, prin alte meleaguri, ca oamenii aia de acolo vor sa ne prade tara.
    Ma, nene, pleca Mutu in America si nu vorbi cu nimeni, cu partide politice, cu guvernul, cu parlamentul, asa ca sa dea impresia unui mandat national la care toti sa achiesam. El pleca sa primeasca nu’s’ ce fel de medalie de mare onoare facuta evreilor, pleca sa se izmeneasca cu nenea Trumpitza in mascari dulci, atingeri amicale, glumite verbale si obediente, mai ii pacali pe romanii (care nu mai sunt romani ci doar americani care vor afaceri, daca mai vor, in Ro, ca asa e sufletul romanesc, uitat si parasit las prin cele Americi- saracu’ Brad din ardelenii). Adica pe scurt, platim la greu sa faca astia afacererea lor cu noi, sanchi, sa ne apere, nu, nene, sa-si apere campurile petroliere din Marea Neagra, sa facem elicopterele lor la noi, dar pe care sa le platim bineinteles, si sa fim platforma lor de lansare pentru atac in Orientul Mijlociu, de recuperare si logistica militara pentru fortele americane si sa avem o flota straina de care sa fuga chinezii care ar fi vrut sa faca din Constanta Poarta Europei. Dracia e ca neamtul nost’ cu Merkelika in spate face un joc dublu cu tara. Adica e cu curu’ in doua luntre. Dar noi, noi, amarastenii de romani, baba Safta si nea Petrica, traitori p-acilea, ce zic? Pai ce sa zica? Tot in fundul curtii merg dimineata, drumurile au pietroaie printre siroaie, prunele, caisele, strugurii nu se mai fac ca ploile dinspre Baltica sunt atat de poluate si nimeni nu vede asta, sapa e unealta mileniului, copiii ne pleaca afara sa faca un cheag derizoriu (adica sa-si tencuiasca peretii casei lu’ al’ batran, care e bolnav si sa-i mai dea un ban la doctor pana o scapa de impozite), Didina zice ca nu mai tine vaca, ” nu mai poci maica, si cu fanul, si cu laptele de nu-l mai cumpara nimeni, am obosit si io!”.
    Ma, da’ pan’ la orma, de ce se duse asta in America? Cu ce ne alegem noi, noi, romanii? Cu securitate? Securitate o veni de la secure? Dracu’ stie!
    Ei, lasa ca vine el, ca doar se duse la rasfat pe banii nostri si ne spune el ce facu p-acolo. Dar tare mi-e ca n-o sa aprobe legea salarizarii, ca o gaura de 6 miliarde da jos si guvernul si visele noastre de-o paine in plus si nu ne mai uitam la cer ci la pamant. Care nu ne mai rabda.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Statistici T5