Tinerețe fără bătrânețe, o poveste depășită sau mai actuală ca oricând?

Categoria Divertisment

Am auzit că unul din posturile de televiziune a decis să prezinte o emisiune privind afacerile cu automatele  de cafea din școli și cât de nocive sunt ele pentru tineri. Dacă nu aș cunoaște scopul acestor subiecte ”de senzație” ale canalelor media și nu aș ști că ele urmăresc doar senzaționalul și după ce fac ceva rating pe un subiect îl aruncă la gunoi fără a urmări să schimbe ceva, aș aplauda inițiativa. Dar cunoscând obiceiurile acestor posturi tv și mai ales ale patronilor și făcătorilor de zgomot care își spun realizatori, m-am calmat. În plus, meditând mai mult asupra subiectului asupra tematicii intitulată ”tinerețe fără bătrânețe” mi-am dat seama că această ” campanie” este inutilă și din alt punct de vedere. Să mă explic.

Cine nu a auzit de povestea lui Ispirescu Petre  despre Făt Frumos și al său periplu în căutarea izvorului dătător de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte? Poate copiii din ziua de azi, care nu mai sunt impresionați de astfel de ficțiuni sau lumi virtuale. Dacă cineva ar fi avut idea sau inițiativa de a transforma vechile povești în jocuri pe calculator altfel ar fi stat problema, dar așa copii de azi au alți eroi, alți idoli, alte repere, alte modele. Ei caută,  se adâncesc în telefoane și tablete căutând în jocurile de acolo  zăcăminte de aur, uraniu, petrol, comori, arme sofisticate, nu pieptene, gresii, sau albine. Tot ce părea imposibil, avangardist, sau ireal pe vremea lui Ispirescu, astăzi este depășit, căci  iată cum începe povestea Ispirescului:

” A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele, de când se băteau urşii în coade, de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se,  de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti…”

Citind mai atent însă, cred că copii de azi au dreptate să nu mai fie interesați de astfel de povești care sunt deja depășite. Depășite ca năzuințe și idealuri depășite și uzate moral, tehnic și ideatic. Hai să vedem de ce. În primul rând să vedem când se întâmplau cele povestite de autor?

1.       ”Când făcea plopul mere și răchita micșunele”. Păi să ne fie cu iertare, asta s-a întâmplat în 89 , toată lumea știe că la Grozăvești au apărut în plin decembrie, pere în plopi. Cine mai năzuiește la vremurile alea? În nici un caz copii. Nu acum.

2.       ”Când se băteau urșii în coade”. Aici bineînțeles asistăm la o expresie folosită pe atunci, care ar fi trebuit să fie ”când stăteau urșii la/în coadă” sau ”când aveau urșii coadă”. Indiferent că autorul se referea la ursul Grizzli, la ursul Siberian, sau la ursul Carpatin, astăzi asistăm la la o bătaie a primilor doi, dar numai în cozi, nu își folosesc ghearele, nu se mușcă, se duelează doar în cozi. În ceea ce privește ursul nostru Carpatin, de când cu defrișările celor de la Holzindustrie, Dușa sau Chereștoi Atilla, se poate spune că ”stă ursul în coadă” fără a greși cu ceva.

3.       ”De când lupii se pupau lupii  cu miei” este văzut,  fapt împlinit tot cam din 89 încoace. Păi după loviluție, când marii ”dizidenți anticomuniști” formau guvern cu foștii lor ”călăi” securiști sau secretari de partid înființând partide de stânga sau de dreapta și până astăzi când formează comisii de etică în parlament și fac legi de basm, ce am văzut dacă nu lupi pupându-se cu mieii?

4.       ”De când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea povești”. Păi și asta s-a văzut. Puricele nord-corean potcovit de cei doi urși despre care vorbeam mai înainte, se urcă în slava cerului și spune povești despre cât de mare și tare este el și ce îi va face el ursului dacă îl prinde.

Ei bine, cum să creadă copii de azi în așa ceva, cum să își dorească așa ceva cum să citească astfel de răsuflături ? Nu e cool.

În plus, chiar și scopul fugii de acasă  a lui Făt Frumos( Doamne ce nume aiurea, păi nu putea să își spună și el Danny Șmecherul, sau Cheloo, sau Smiley, sau CRBL, sau Dezbrăcatu, ce puii mei?)este deja depășit. De ce a plecat el de la babaci ? Ca să caute tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte?  Păi ești dus  frate? Pentru asta nu trebuie să pleci, ci să stai acasă în țară, nu să pleci peste șapte mări și țări fără booking.

Și au dreptate din nou copii să gândească așa. Hai să calculăm:

Coca Cola,Energizante, Mc Donnald, hamburger, crispy chicken, cartofi prăjiți, automate de cafea, semipreparate, E-uri, Coloranți sintetici, aditivi, Codex Alimentarius, sunt tot atâtea căi de a atinge această aspirație, pentru că toate astea duc către ”mult visata” tinerețe fără bătrânețe în cel mai pur  și nedorit sens al cuvântului. Credeți că cu o astfel de alimentație  copiii de azi vor mai ajunge la bătrânețe? Eu nu. Nu numai la bătrânețe, ci nici la pensie așa că  să nu ne mai mirăm că guvernele facilitează accesul copiilor și fac jocul producătorilor de otravă, pentru că cu ajutorul lor, în anii care vin, (dacă mai luăm în calcul și creșterea vârstei de pensionare pas cu pas până la 90 de ani) nu se vor mai plânge că nu au bani de pensie, cel mult că nu au pensionari pentru fondurile respective.

Cât despre viață fără de moarte, ce să mai spunem. Idealul ăsta este atins de foarte mulți tineri, începând cu vârsta de 16 ani, când prafurile, ierburile, băutura, teribilismul, inconștiența, bolizii babacilor sau cei primiți cadou pentru că au luat bacul, îi aduc în acea stare în care ei cred că sunt fără de moarte și vor să dovedească și altora. Iar părinții lor vor confirma apoi, spunând că copiii lor sunt în ceruri, au devenit îngeri și vor fi veșnic lângă ei.

Deci despre ce vorbea Ispirescu? Hai să fim serioși, povestea asta este răsuflată.

Dar, mai e un aspect, povestea mai are și un aspect mai actual decât oricând. Având în vedere că Făt Frumos a plecat să caute ce îi promisese tatăl lui, împăratul  pe când era bebeluș în scutece și plângea ca să îl liniștească, sfătuiesc tinerii părinți să nu vorbească ce nu trebuie în fața copiilor, să nu le promită luna de pe cer, ca politicienii în campanie electorală, că uite, copiii,  așa mici și aparent proști, aud, bagă la cap, țin minte și te trezești cu ei plecați de acasă la cules de căpșuni sau spălat de funduri străine  sau ieșiți în stradă pentru viața aia frumoasă promisă, poate la beție, încă de pe vremea când se învârteau în căldare sau în Cristelniță. Aveți mare grijă, stimați viitori părinți,  că o să vă mănânce și urechile și ficații și salariile și pensiile dacă nu le dați ce le-ați promis. Aranjați și cu ursitoarele alea care vă iau banii la botez să o lase mai moale cu laudele și floricelele, că ele pleacă, voi rămâneți cu copiii. Nu le mai cumpărați jucării chinezești cât sunt mici  că o să vă ceară mașini japoneze sau nemțești, fonduri europene și dolari  americani când se fac mari.  Nu le promiteți nici marea cu sarea, că nu se știe cât o să o mai avem acces la ea.  Sub acest aspect, povestea lui Ispirescu este încă  actuală.

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

2 Raspunsuri la Tinerețe fără bătrânețe, o poveste depășită sau mai actuală ca oricând?

  1. ifrim

    Râzi tu râzi Harap Alb dar fata lu’ Verde-mparat e pe rosu!

  2. Geofreeland

    Da, descrețirea frunții, ironie fină, joc frumos cu o realitate de basm. Frumos, d-le Neacșu. Autovaccinul spre liniștea noastră. De fapt, stema României socialiste era chiar frumoasă. Reprezenta o Chintesență a patriei române. Mă întreb, ce stemă are România azi? Adică ce reprezintă? Sau tricolorul sfânt? Ce-o semnifica Roșul? Sângele vărsat de români prin războaie. Pentru ce? Azi nu mai știu ce e Roșul. Galbenul sigur e de la rapiță, nu de la grâu. Albastrul, care era libertatea, nu știu care, dar azi sigur e cerul ideal, pe care rachetele Patriot pot intercepta Ținte. Băieții de la trenajoare pot confirma. Ispirescu ăsta, cu minunile lui de basme, mi-a stârnit curiozitatea, scormonul arghezian, de a citi Literatura ȘF, alternativa la lumea reală. Azi? Trăim un ȘF sau suntem atât de ipocriți încât a devenit o boală cutumiară politicienilor. Lumea românească e într-o suferință extremă. Salvarea e reîntoarcerea la basm, recunoașterea eroilor din viața publică, apoi la VOT să le-o dăm în bot, să se aleagă ei pe ei, între ei, după negocierea caninilor, după stomatologia SRI-stă. Ce treabă mai avem noi cetățenii cu democrația? E treaba lor s-o spoiască în culorile tricolorului. Dar dacă galbenul din steag o fi aurul? Aurul de cultură multimilenară al unui popor ales, poporul român, leagănul sufletului nostru de fiecare zi.