Ziua Culturii, Eminescu și parfumatul

Categoria Cultura, Despre Armata 977 afisari

Ziua Culturii

Ziua de 15 Ianuarie ziua de naștere a Luceafărului Universal a fost marcată și la Craiova. Printre alte activități organizate în școli și alte lăcașuri de cultură, Cercul Militar a adăpostit și el, la inițiativa și cu sprijinul  Cercului Militar Craiova, a  Asociației ROMIL filiala Dolj, a Colegiului Militar Tudor Vladimirescu, a Colegiului Carol I, a Asociației Naționale Cultul Eroilor Filiala Dolj și  Inspectoratului Școlar Dolj.

Înainte de a purcede la relatarea activității, câteva considerente personale privind această îngemănare sau dublă aniversare. Știu că Ziua Nașterii Unicului, a devenit și Ziua Culturii Naționale prin Legea  238/2010.Nu știu cine a sugerat această împerechere, poate a avut doar intenții bune, dar și drumul spre iad e pavat la fel. Eu nu prea  sunt de acord cu acest lucru din următoarele motive:

-Ziua Culturii Naționale nu înseamnă numai Eminescu, înseamnă și Brâncuși și Aman, și Grigorescu, și Porumbescu, și Enescu, și Gogu Constantinescu, și Vuia,  și alte sute de genii și artiști, scriitori, inventatori de valoare. La modul în care se sărbătorește acuma Ziua Culturii Naționale(dacă asta sărbătorim) , toți ceilalți sunt omiși. Nimeni nu a pomenit de ei în nici o activitate desfășurată azi în nici o localitate din țară.

– Pe de altă parte, Eminescu este unic. El merită o zi doar a lui.El nu a fost doar poetul iubirii, nici doar  iubitul Veronică Miclea, nici doar prietenul lui Ion Creangă el a fost și  un filosof de marcă, o voce politică și socială de răsunet, aș spune devastatoare, fapt ce i-a adus sfârșitul, ideile sale și opiniile sale politice din presa vremii au fost,  pe vremea lui, chiar mai citite decât poeziile, pentru că a fost unul din puținii care a avut curajul să își exprime opiniile indiferent de interesele de moment ale politicienilor sau diferitelor centre de putere, religii sau loje. Eminescu nu a murit de dorul Veronicăi Miclea, nici de sifilis, așa cum se spune prin anumite cercuri, chiar dacă a fost internat și tratat cu mercur. Sifilisul era singura boală care i se putea găsi pentru a fi otrăvit legal, fără riscuri iar câțiva din liderii Junimii se pare că  nu sunt străini de moartea sa.

-Deocamdată de Ziua Culturii Naționale se vorbește numai despre Eminescu, pentru că suntem la început. Îmi e teamă însă  că va veni o vreme, când, cu bună intenție, sau parșiv, se va sărbători mai mult Ziua Culturii decât Ziua lui Eminescu, pentru ca în final să se vorbească mai mult despre Patapievici, Dinescu, sau cine știe ce sponsor sportiv al cărui nume va fi dat stadioanelor sau fabricilor de mașini  decât despre Eminescu.  Antecedente avem. Militarii cunosc efectele de boomerang ale Deciziei 20 a CCR din 2000 prin care Magistrații au fost lipiți de militari în ceea ce privește drepturile la pensii de de serviciu, apoi au fost pentru foarte scurt timp tratați pe picior de egalitate pentru ca acuma doar magistrații să mai beneficieze de drepturile pe care le-au câștigat fiind lipiți de militari. Cam așa se va întâmpla și cu Ziua Culturii. Sper să mă înșel, dar îmi e teamă că  așa cum au fost scoși eroi naționali din istorie, la fel va fi scos și Eminescu. Deocamdată a fost dat la amestecat.

Eminescu

Închid subiectul. Revin la activitățile organizate. Am vorbit despre organizatori, acuma să spun câte ceva despre participanți. Activitatea s-a desfășurat la Cercul Militar Craiova, Sala Roșie și printre cei 160 de participanți s-au numărat militari din garnizoana Craiova, membrii ai Asociației ROMIL, elevi și profesori ai colegiilor menționate. A fost și ceva care s-a autointitulat presă, dar despre asta la sfârșit.

Mai fac o paranteză și fac o mărturisire: Prezența la această activitate lângă colegii mai tineri încă activi din garnizoană, m-a întinerit. M-a întinerit pentru că am retrăit momentele când eram trimiși pe vremea despre care spunem că a trecut, să participăm la diferite ”activități de partid” , prelegeri sau bilanțuri  iar interesul nostru era la fel de intens. Nimic nu se schimbă, nici modul în care sunt selecționați și trimiși oamenii să participe, nici rezultatele și comentariile care urmează din partea lor.

Evenimentul cultural a cuprins o serie de activități specifice, printre care luări de cuvânt, moment poetice, expuneri privind viața și activitatea poetului, legătura sa cu Craiova, mesaje adresate participanților de către unele personalități (nu politice, căci politicienii erau interesați de divorțuri  nu au avut timp astăzi de cultură, mai ales că cei mai mulți nu servesc acest meniu) și o prezentare de carte.

Să le luăm pe rând.

Au luat cuvântul Col. r. Naon Mișu, vicepreședinte ROMIL, profesori ai celor două colegii, Camelia Simeanu, Marian Niță, Cristian Angel Stăiculescu,  Leontina Monica Suna, Inspector general al Inspectoratului Școlar Dolj, Toma Rădulescu, Viorica Ioviță, un dascăl a cărei pasiune pentru literatură și Eminescu în special, a dus-o și la propriu și la figurat prin aproape toate locurile prin care a locuit marele poet.  Au fost  transmise mesaje din partea domnilor general Ilie Marin și compozitor și Eugen Doga.

Elevi ai celor două colegii au recitat din poeziile lui Eminescu. E totuși emoționant să vezi că mai sunt copii, elevi care iubesc valoarea.

Le mulțumesc în nume personal, pentru că știu că nu ”te expui” în fața atâtor ”străini” dacă nu există pasiune și dorință, mai ales în lumea de astăzi în care astfel de ”manifestări” atrag de cele mai multe ori priviri sau comentarii răutăcioase din partea colegilor pentru că, dacă e considerat ”cool”  să pictezi sau să cânți la un instrument, în schimb, să scrii sau reciți poezii nu e apreciat de tânăra generație. Dar,e totuși bine, că  Eminescu va trăi prin acești copii cel puțin încă o generație.

Parfumatul

Domnul profesor Marian Nițu și-a prezentat a treia carte despre Eminescu,intitulată ” Ecologia Eminesciană”, carte dedicată așa cum scrie din primele pagini, Centenarului Unirii din 1918, un studiu interesant și o viziune sau interpretare originală a vieții și operei Unicului, privind ”legarea  de glie”. Este bine că unii încă mai caută valențe și sensuri în poezia lui Eminescu în timp ce pentru alții a devenit desuet  iar dacă spun asta o spun pentru că inclusiv în cadrul acestei activități am avut dovada unei astfel de manifestări.

În timp ce domnul profesor Toma Rădulescu prezenta câteva date privind urmele lăsate de Eminescu în Craiova, un element parfumat a intervenit peste prezentarea acestuia în cel mai grossier mod posibil, tupeu pe care numai ”anafura” ți-l poate insufla spunându-i  că ” pe noi, presa nu ne interesează aceste elemente, le putem citi dacă vrem, noi avem probleme mai importante, nu putem aștepta aici la infinit, avem un program. ” Nu știu în numele cui a vorbit, dar prima mea reacție a fost să îl iau de guler și să îl dau afară din sală și m-am ridicat de pe locul meu plecând către locul unde adăsta individul. M-au oprit din intenția mea,  momentul pe care îl evocam, care însemna înainte de toate cultură, deci comportament decent,  apoi locul în care mă aflam și în care mă simțeam față de cei mai mulți de acolo ca și gazdă, iar în al treilea rând fețele nevinovate ale liceenilor care nu aveau nici o vină și nici  nevoie de un asemenea ”spectacol” din partea seniorilor. Îmi cer eu scuze pe această cale față de domnul profesor Rădulescu, față de invitați și mai ales față de copii care au văzut și sper că și  au înțeles că a fost o lecție de incultură crasă. Ceilalți participanți, jenați de gestul pretinsului jurnalist care crede că poate schimba programul activităților de acest gen în funcție de orele la care se spray-ează el, s-au făcut că nu observă gestul incalificabil al individului cu inițialele CP al cărui nume nu merită nici măcar menționat, dar eu cred că dacă îi tot lăsăm fără să luăm atitudine, acești clămpăi cu pretenție de reprezentanți media vor prinde curaj iar astfel de acte vor prolifera.

Bineînțeles că purtătorul de cuvânt al libertății …de exprimare  nu a stat până la terminarea activității, după ce și-a făcut numărul și a obținut câteva hârtii cu datele necesare articolului, a plecat grăbit, eu speram că pentru a-și scrie și trimite informațiile, dar nu a fost așa, pentru că până aseară târziu nu îi apăruse relatarea. Probabil plecase să mai cumpere un parfum.   Dar l-am prins în cuiul cătării și nu-l voi pierde din vizor.

Activitatea s-a încheiat decent, după o oră și jumătate,timp optim  pentru a nu fi nici insuficientă, nici plicticoasă, ca majoritatea activităților de acest gen, pentru că totuși suntem români.

TESTAMENTUL POLITIC al lui EMINESCU, mai ACTUAL decât oricând | „Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta”

Mihai Eminescu, omagiat la Cercul Militar Craiova

 

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

5 Raspunsuri la Ziua Culturii, Eminescu și parfumatul

  1. geofreeland

    1. Excelent d-le Neacsu.
    2. Cultura nationala nu e numai Eminescu. Ci cum spune dex ca fiind totalitatea valorilor materiale și spirituale create de poporul roman de-a lungul existentei sale transmise ancestral ca model al vietuirii in spatiului carpatic-danubian-pontic. De la tablitele din Tartaria, vechi de 8000 de ani, ca fiind prima scriere din lume si pana inventica romaneasca prezentata de copiii romani la NASA unde uimesc de zeci de ani fiind printre premianti, cultura acestui popor e sustinuta de genetica oamenilor, de scormonul cunoasterii si inteligenta nativa, dar de la Dumnezeu. O astfel de zi, e chiar o zi nationala, o zi care ne exprima in raport cu lumea intreaga. Cei care au facut acea lege nu au surprins imensitatea si profunzimea unei astfel de semnificatii.Cred ca aceasta zi sa fie ziua bucuriei, ziua recunoasterii noastre de catre lumea intreaga ca parte a ei. Cultura inseamna tot, de la preistoricul ganditor al Hamangiei la geniul brancusian, de la ocarina daca la Enescu, de la morile cu zbaturi taranesti la inventiile lui Iustin Capra, de la podul DAC, nu roman facut de un anume Apolodor, de la Drobeta la bijuteria podului metalic al lui Saligny, de la cibernetica initiata de Stefan Odobleja la antivirusul Bitdefender sau tinerii romani ai companiei Microsoft, de la calusul jucat prin tarina satelor la zecele istoric al Nadiei Comaneci, de la…pana la…un istoric al marilor inventii si provocarile fizice si morale ale unui intreg neam ce a durat mii de ani o citadela a unei culturi specifice incat limba aceasta in care ne gandim e cea mai frumoasa limba din care s-au tras toate limbile europene. Eminescu e un varf intre varfuri. Tot romanesti.

  2. @Geofreealnder,
    Achiesez!

  3. gheo

    Domnule Neacsu, aprecierea dvs este deja intro mare masura „realitate”, la Botosani, zona in care se afla si „casa memoriala a Marelui Eminescu”, festivitatile, se pare ca au avut drept scop „recitaluri de poezii pornografice prin continutul deocheat”. Daca ar fi fost vorba despre Creanga care intradevar a avut un „vocabular mai deocheat sau … popular” in lucrarile sale originale, probabil ca … nu ar fi fost o problema doar ca, Eminescu a fost intradevar in afara de un mare poet si un „patriot si nationalist c-am greu de egalat” si nu merita un asemenea tratament „aniversar” chiar la „el acasa”. Si da,aveti dreptate, ca astazi marile nume ale poporului roman sunt incet, incet trecute pe tusa pentru a face loc „mediocritatilor, filfizonilor, penalilor … familiei germane a lui Carol I de parca poporul roman a fost inventat la 1866 cand a fost el adus in tara”, evenimentele tragice ale romanilor falsificate doar pentru a fi pe placul privilegiatilor de astazi, fiind sterse din memoria romanilor prin estomparea lor sistematica pana la suprimare. Emigrarea a circa 4- 5 milioane de romani, un sfert din populatia Romaniai, probabil nu este singurul pericol, peste cativa zeci de ani, romanii ramasi in tara nici nu vor mai sti cine „sunt sau de unde vin,o politica bine dirijata, la comanda, venita din afara si bine platita, acceptata si adoptata de politicienii romani. Eminescu, probabil ca ar avea astazi, mult mai multe teme pentru articolele lui decat in vremea in care a trait.

  4. Gheorghe Deresu

    Eminescu un geniu cenzurat de „ei”… In carti este data varianta interzisa de comunisti care le convine. Cititi si comparati…

    DOINA

    De la Nistru pân’ la Tisa
    Tot românul plânsu-mi-s-a,
    Că nu mai poate străbate
    De-atâta străinătate
    Din Hotin şi pân’ la Mare
    Vin Muscalii de-a călare,
    De la Mare la Hotin
    Calea noastră ne-o aţin
    Şi Muscalii şi Calmucii
    Şi nici Nistrul nu-i înneacă
    Săraca ţară, săracă!
    Din Boian la Cornu Luncii
    Jidoveşte-nvaţă pruncii
    Şi sub mână de jidan
    Sunt românii lui Ştefan.
    Că-ndărăt tot dă ca racul
    Fără tihnă-i masa lui
    Şi-i străin în ţara lui.
    Din Braşov pân’la Abrud
    Vai ce văd şi ce aud
    Stăpânind ungurul crud
    Iar din Olt până la Criş
    Nu mai este luminiş
    De greul suspinelor
    De umbra străinilor,
    De nu mai ştii ce te-ai face
    Sărace român, sărace!
    De la Turnu-n Dorohoi
    Curg duşmanii în puhoi
    Şi s-aşează pe la noi;
    Şi cum vin cu drum de fier
    Toate cântecele pier
    Zboară paserile toate
    De neagra străinătate
    Numai umbra spinului
    La uşa creştinului
    Codrul geme şi se pleacă
    Şi izvoarele îi seacă
    Săraca ţară, săracă!
    Cine ne-a adus jidanii
    Nu mai vază zi cu anii
    Şi să-i scoată ochii corbii
    Să rămâie-n drum ca orbii
    Cine ne-a adus pe greci
    N-ar mai putrezi în veci
    Cine ne-a adus Muscalii
    Prăpădi-i-ar focul jalei
    Să-l arză, să-l dogorească
    Neamul să i-l prăpădească,
    Iar cine mi-a fost mişel
    Seca-i-ar inima-n el,
    Cum duşmanii mi te seacă
    Săraca ţară, săracă!
    Ştefane, Măria ta,
    Lasă Putna, nu mai sta,
    Las’ arhimandritului
    Toată grija schitului,
    Lasă grija gropilor
    Dă-o-n seama popilor
    La metanii să tot bată,
    Ziua toată, noaptea toată,
    Să se-ndure Dumnezeu
    Ca să-ţi mântui neamul tău…
    Tu te-nalţă din mormânt
    Să te-aud din corn cântând
    Şi Moldova adunând
    Adunându-ţi flamurile
    Să se mire neamurile;
    De-i suna din corn odată
    Ai s-aduni Moldova toată
    De-i suna de două ori
    Vin şi codri-n ajutor;
    De-i suna a treia oară
    Toţi duşmanii or să piară
    Daţi în seama ciorilor
    Ş-a spânzurătorilor.
    Ştefane, Măria Ta,
    Lasă Putna, nu mai sta
    Că te-aşteaptă litvele
    Să le zboare tigvele
    Să le spui molitvele
    Pe câţi pari, pe câţi fuştei
    Căpăţani de grecotei
    Grecoteii şi străinii
    Mânca-le-ar inima câinii
    Mânca-le-ar ţara pustia
    Şi neamul nemernicia
    Cum te pradă, cum te seacă
    Săraca ţară, săracă!

    Această variantă a Doinei, extrem de puţin cunoscută astăzi, este preluată din cartea Mihai Eminescu – poezii tipărite in timpul vieţii, vol. III, note şi variante, ediţie critică îngrijită de Perpessicius, cu reproduceri după manuscrise, Editura Fundaţiei Regale, Bucureşti, 1944.

  5. @Deresu,
    Banuiesc ca postarea ta a fost facuta în interesul artei si educației, pentru cunoasterea operelor celui mai mare poet al tarii, nu cu alt scop.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5