Două știri din ultimele 24 de ore, știri aparent lipsite de importanță pe care sunt convins media le va trata tangențial, mi-au atras atenția.
O farsă, două farse
Prima ar fi cea legată de ”investigarea lui Zuckenberg” în Senatul SUA. Am auzit un mare anal ist care știe tot, cunoaște tot, vede tot și nu iartă nimic, spunând cum că depoziția acestuia a fost cam ca golul lui Hagi la Mondiale în aceeași ”SUĂ” long time ago, adică toată lumea a rămas ”bouche bee”, tânărul antreprenor, miliardar sau geniu a negat orice vină în folosirea datelor sale de către Cambridge Analitica, ba a și înfierat cu mânie americană, (ca și fratele mai mic Trump, atacul chimic din Siria) folosirea platformei sale ca bază de informații pentru diferite scopuri politice sau de altă natură. Cică a fost o depoziție ”morală”. Bineînțeles că congresman-ii au ascultat fascinați explicații sale și i-au dat dreptate, pentru că de fapt investigarea lor asta și urmărea, în primul rând scoaterea SUA din cocina urât mirositoare a afacerilor cu datele personale culese și folosite de Facebook și aruncarea lăturilor în curtea briților, iar în al doilea rând refacerea capitalului financiar al magnatului, zdruncinat inițial în prima săptămână de scandal. Nu a întrebat nimeni de ce totuși cere Facebook atât de multe date de la utilizatori, de ce le urmărește, filtrează, cenzurează după bunul plac postările, dar mai ales dacă și de ce serviciile secrete americane le folosește având chiar un ”protocol” semnat cu facebook, yahoo, wazzup și alte platforme și programe în acest sens? Asta nu a întrebat nimeni și nici nu va explica nimeni. Nu știu de ce, dar investigarea lui Zuckenberg mi se pare copie la Indigo sau un copy-paste al investigării lui Coldea din Parlamentul României și mă întreb dacă ai noștri au făcut acea caricatură de interpelare (în care Coldea a citit un material scris de acasă) la indicațiile fratelui mai mare sau fratele mai mare a început să ia lecții de la români. Oricum ar fi, senzația că am devenit o mică stea pe drapelul SUA este tot mai apăsătoare. Ce sărbătorim noi anul acesta? 100 de ani de independență? Ha, ha, ha, ce glumă ! Ar trebui să mai așteptăm un an și să sărbătorim pe bune 30 de ani de supunere oarbă, în primul rând a serviciilor secrete.
Coordonarea de urgență
Cea de-a doua știre este – sper- pur internă și se referă la trecerea INS sub ”oblăduirea” directă a primului ministru. Aparent, căci la noi nimic nu e ce pare a fi la prima vedere, această trecere ar părea o simplă și continuă bătălie între instituții, ba, chiar nici atât, pentru că de fapt INS se afla oricum în subordinea guvernului, ceea ce ar fi practic tot aia. Art 14 din legea 226/2009 spunea că ”Institutul Național de Statistică este organizat și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, în coordonarea Secretariatului General al Guvernului.” Însă prin OUG, acest articol se va schimba și va prevedea faptul că INS va fi în”subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului, prin Secretariatul General al Guvernului”.
Așa cum spuneam, aparent nu e nici o filosofie, o simplă schimbare de cuvinte, dar ca să înțelegi diferența trebuie să citești în primul rând legea, apoi să vezi ce atribuțiuni și ”drepturi” au persoanele fizice și juridice din ”coordonarea” primului ministru și sau pur și simplu să cunoști semnificația sintagmei a coordona. Iată ce spune DEX : ” a coordona=A pune de acord, a aranja părțile unui tot potrivit anumitor relații sau unui anumit scop.” Ce scop avea până acuma INS? Conform legii de organizare și funcționare, acesta era de ”elaborare sistematică și programata de statistici oficiale în vederea formulării, implementării, modernizării și evaluării politicilor naționale, a planurilor de dezvoltare naționale și locale, în conformitate cu principiile fundamentale ale statisticii oficiale, cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 322/1997 și ale Codului de practici ale statisticii europene.”
Ce scop are premierul României? Rețineți, am spus premierul, nu Guvernul, pentru că nu e tot una. Nu e tot una, pentru că dacă ar fi fost tot una nu s-ar mai fi făcut modificarea respectivă, căci oricum INS era tot în subordinea guvernului. Nu e tot una, pentru că deși aflat până acuma în subordinea guvernului, INS avea o independență în ceea ce privește emiterea comunicatelor și prelucrarea datelor cu scopul arătat mai sus. Scopul Guvernului este și el statuat în legea de organizare și funcționare, însă scopul primului ministru este cu totul altul. Acesta are ca primă misiune asigurarea stabilității guvernului, și partidului care l-a nominalizat, nu a țării, căci DACĂ AR FI URMĂRIT STABILITATEA ȚĂRII, NU AM FI AVUT O INFLAȚIE DE 5% PE LUNA MARTIE. De fapt doborârea guvernelor PSD de chiar partidul care le numise s-a făcut tocmai pentru că primul ministru nu urmărise bunăstarea și stabilitatea partidului și programului de guvernare. La fel va fi schimbată și conducerea INS de acuma, dacă nu va urmări scopurile primului ministru, adică ale PSD.
Acuma percepeți de ce a fost nevoie de modificarea aceea? De acuma INS se va subordona scopului primului ministru care va coordona INS în direcția dorită de domnia sa. Se mai pune întrebarea de ce e nevoie de o ordonanță de urgență în acest scop, atâta vreme cât nu este nici o urgență, avem parlament în sesiune, nu e nici o grabă. Legal nu este, dar din punctul de vedere al primului ministru și al partidului aflat la putere este, pentru că dacă INS va raporta și în aprilie (pe bună dreptate) situația reală, PSD nu numai că va avea mari probleme interne și externe, nu numai că programul de guvernare va fi făcut de râs, dar în Ianuarie 2019, în anul alegerilor, va trebui ca pensiile să fie indexate în funcție de rata inflației ceea ce va duce la prăbușirea bugetului, guvernului, partidului în februarie.
Deci, cum inflația nu o poate opri, premierul va lua măsuri să oprească raportarea acesteia, prin coordonarea INS spre același scop.
Apreciez stirea cu INS-ul, d-le colonel (ca si stirea cu legea autonomiei secuiesti pe pamant romanesc din Parlament – nu putem face precum getii cu solii lui Darius cand au cerut pamant si apa prin zona si au fost aruncati intr-o fantana „sa isi ia de acolo apa si pamantul”). Este varianta capitalista (?) de damage control: daca nu se raporteaza, nu se intampla, si daca nu se intampla, nu exista.