Depolitizați armata!

Categoria Despre Armata 3.407 afisari

Scriam cândva un articol intitulat ”drama armatei române”, referindu-mă la ceea ce s-a întâmplat cu armata României, mai bine spus cu conducerea ei, după 1989. Un coleg din Constanța, colonelul Macovei scria cam în aceeași perioadă despre generalii armatei române. Ambele scrieri aveau ca punct comun și implicarea militarilor, în special cei cu funcții și grade înalte în viața politică și urmarea acestei implicări. Urmarea este simplă: mai devreme sau mai târziu, în funcție de ferocitatea luptei de partid, acești înalți reprezentanți ai armatei plăteau. Unii au plătit cu destituirea, alții penal, alții moral, alții cu imaginea.Puțini au rămas neatinși de flagel.  Aproape nici unul nu a rămas așa cum a intrat, fără a fi amestecat în trocul politicii, devenind tărâțe.

Trădarea Apărării

Ei bine, deși analizele erau concludente, deși sunt convins că articolele, și al meu și al domnului colonel Macovei și altele care au atins subiectul amestecului politicului în armată, făcuseră ocolul anumitor structuri responsabile sau datoare să împiedice acest amestec,  viața a mers înainte. Recent, foarte recent, după scandalul protocoalelor SRI-DNA a ieșit pe piață –scos afară deloc întâmplător- un alt protocol, acel semnat între serviciile secrete ale Armatei și Parchetutul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prins cu pantalonii în vine, ministrul actual al apărării, domnul Mihai Fifor,  iese pe strasse și se spală pe mâini ”denunțând” protocolul care –culmea- cică nu ar fi fost secretizat, dar ”nu a știut de el”, dar nici ”informat de existența lui” nu fusese. Să ne fie cu iertare domnule Fifor, dar ne jigniți inteligența. Dacă adevărul este acesta, că habar nu aveați de existența unui astfel de protocol, normal ar fi fost ca odată cu denunțarea acestuia, după ce ați aflat, să ne prezentați și măcar propunerea de destituire a celor care se fac vinovați de acest fapt, plus sesizarea instanțelor militare pentru cercetarea celor care au semnat și aprobat acest protocol .Ar fi fost extrem de interesant de văzut, de altfel, cum juriștii militari se .. cercetau, pentru că își dăduseră avizul pe protocol.  Dacă nu ați făcut acest lucru, eu nu pot să concluzionez decât că fie ați cunoscut dar ”jucați televizor” cu noi, fie chiar dacă nu ați cunoscut, sunteți de acord cu protocolul și l-ați denunțat de gura lumii. În ambele situații, demisia dumneavoastră trebuia să apară în presă. Nu pentru că aș dori eu acest lucru, pentru că trebuie să admit că ați fost în unele aspecte (și mă refer la relația cu Șeful SMAp și –măcar formal- cu rezerviștii, mult mai deschis decât 90% din miniștrii de după 89,) ci pentru că onoarea vă impunea acest lucru. Dar la dumneavoastră, ca la toți politicienii de după 89, onoarea este un termen relativ și se stabilește sau se constată doar în ședințele de partid. Nu am văzut până acuma nici un politician care să aibă onoarea sa proprie, venită cu ea de acasă, de la părinții lui. Toți cei care au vorbit sau ”făcut abuz de ea” au făcut la ”indicațiile de partid”. De câte ori s-a pus problema unei demisii, politicienii, indiferent de partid spuneau că ei vor face ce va decide partidul.” Onoarea” politicienilor există numai în relația cu partidul, neavând nici o legătură cu educația, conștiința, jurământul față de alegători, opinia publică, morala, sau măcar legislația în vigoare. Nu, la toți, onoarea trece prin partid. De aceea domnule Fifor nici la dumneavoastră nu mă aștept să demisionați neîmpins de partid, pentru că sunteți totuși un politician. Urâtă creatură a ieșit din ”meandrele concretului”, ca să citez un ”clasic încă în libertate”.

Apărarea trădării

Acestea fiind spuse, cred că 80% din români îmi vor da dreptate, mai ales că doi dintre cei trei ”reprezentanți ai armatei” care apar des, foarte des în media și pe mijloacele de socializare de internet, unii dintre ei și când trebuie dar și când nu trebuie, doar pentru propria imagine sau invitați să facă circ, au declarat și ei recent că nu sunt de vină cei care au semnat protocolul, ci haita politică, această plagă sau ciumă multicoloră, ca să folosesc un termen consacrat. Mă refer la declarațiile domnilor generali Dobrițoiu și Bălăceanu, care au înfierat, unul cu țintă fixă, celălalt în stilul propriu, vag și timid, aproape cu teamă să nu supere pe cineva, șoptit parcă, acest protocol. Unul urmărea să îl lovească pe Oprea, celălalt să se știe că există, dar că e băiat bun, nu s-a referit la nimeni anume. Am scris despre aceste intervenții în alt articol. Chiar dacă sunt de acord că dacă nu s-ar fi amestecat în viața politică capii armatei ar fi rămas-poate- cu dosarul de cadre  nepătat, fie că nu s-ar fi amestecat în porcării, fie că porcăriile ar fi fost minore sau nu ar fi făcut obiectul parchetelor, a spune că sunt nevinovați și a încerca să îi scoți basma curată dând vina exclusiv pe clasa politică și/sau pe faptul că fiind militari au trebuit să execute ordinele, au au fost șantajați, presați, intimidați, forțați să facă ce au făcut, mi se pare nu doar o greșeală ci chiar un act de complicitate, o încercare abilă, dar proastă, de a-i disculpa. Păi domnilor generali, acești oameni, nu doar că aveau funcții înalte dar aveau chiar sarcina de a apăra armata de astfel de amenințări de a-și apăra șefii, pe comandanții armatei, pe șefii de structuri, pe militari, de orice pericole din afara ministerului, inclusiv, sau mai ales de acest gen de amenințări, pericole șantajuri, presiuni. Dar ei ce au făcut, și când spun ei mă refer la șefii structurilor de protecție și juridice? Ei au vândut practic armata, predând informații privind capii armatei, altor parchete. Iar domnii generali îi scuză spunând că au fost șantajați sau obligați să o facă. Păi domnilor dragi, mari generali ai armatei române, ce să mai spună atunci un soldat prins de inamic,căruia i se va cere să divulge secrete inamicului? Conform principiilor dumneavoastră, ar avea nu dreptul, ci obligația să vomite tot, pentru că ar fi presați, șantajați, schingiuiți și fizic, nu numai psihic. Dacă acest gen de comportament este scuzat de generalii armatei române, atunci propun desființarea fie a armatei, fie a gradului de general. Ce doi domni generali au procedat ca guvernele care promit autostrăzi: vorbesc despre infrastructură, fac un cap de autostradă pe care îl inaugurează cu fast dar nu o termină niciodată. Așa și ei, au început să vorbească despre fenomen și s-au oprit, ca să nu deranjeze. Și nu am văzut nicăieri un alt general care să ia atitudine împotriva opiniei celor doi, a acestei încercări de a scuza și de a pune batista de țambal încercând să îi disculpe pe cei care au trădat interesele armatei. Oare toți gândesc la fel? E tragic.

Modificați schimbarea

Dar nici nu am văzut sau auzit pe nimeni care analizând situația din armată, cu cele spuse mai sus, cu corupția din armată, și sunt convins că nu numai la nivel central, cele întâmplate în serviciul secret al armatei, transformarea armatei în sluga și cenușăreasa societății civile, să spună : DOMNILOR, ASTEA SUNT URMĂRILE CONDUCERII ARMATEI DE CĂTRE POLITIC, proasta interpretare a sintagmei ”controlul civilului asupra armatei”.  E cazul să revedem conceptul și –dacă vrem măcar o armată a țării, nu a partidelor, dacă încă dorim o armată, și nu mai multe de diferite culori politice, să lăsăm armata, justiția, educația, să fie conduse de profesioniști, nu de specialiști în limbi, frizeri, lăcătuși, auto, repetenți și plagiatori, și ”de alte naționalități”. Există comisii de control a armate în cele două camere ale parlamentului, comisii care oricând pot chema la ordine și trage la răspundere, așa cum se întâmplă în orice țară civilizată, pe cei care conduc armata, dacă vor considera sau constata că ies pe arătură, DAR SCOATEȚI POLITICUL DIN CONDUCEREA ARMATEI, SCOATEȚI POLITRUCII DIN STRUCTURILE ARMATEI CĂ NU FAC ALTCEVA DECÂT SĂ ÎMBOLNĂVEASCĂ ARMATA. Asta trebuia să spună, sau să concluzioneze cei doi generali, dacă au constatat ca politicul este de vină pentru corupția din armată și vânzarea intereselor acesteia și deci și cele naționale, cât armata mai este națională. Dar cei doi tovarăși generali nu pot cere așa ceva pentru că ar fi imediat puși în bancă, de propriile partide sau dirijori, onoarea și interesul de partid sau de gașcă, nu le permite. Mă așteptam ca la sfârșitul intervenției sale, domnul Bălăceanu,președintele AORR, membru al FMR, am înțeles că  deja, sau viitor vice la ANCMRR, să anunțe că în numele sau cu sprijinul asociațiilor pe care le reprezintă la CIOR și în fața miniștrilor și parlamentarilor cu care se vede destul de des, prea des și prea degeaba, solicită, ca o măsură pentru deratizarea armatei, ca toate elementele politice să dispară din MApN, acest minister să fie condus de profesioniști care să dea socoteală, constituțional în fața Parlamentului, și să propună ca:

  1. Ministrul Apărării să fie fie un militar activ fie un fost militar, care în primul rând să facă proba competenței și a unui profil moralo- juridic impecabil. (e adevărat, e foarte greu, dar nu imposibil);
  2. Să se înființeze un Consiliu al generalilor, comandanților de structuri, șefi de direcții, din Minister SMAp și categorii de forțe, care să facă propuneri privind nominalizarea funcțiilor de răspundere de la șefi de categorii de forțe în sus;
  3. Să se constituie un îndrumar sau regulament privind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească propozabilii pentru aceste funcții, condiții de la care să nu se facă excepții;
  4. Propunerile,(cel puți 3, nu doar una) să fie avizate de un consiliu asemănător, al acelorași funcții, dar din rezervă, aceștia având avantajul că nu vor mai fi șantajați sau nu se vor mai teme pentru scaunele și funcțiile lor, cum spunea domnul Dobrițoiu;
  5. Dacă unul sau chiar toți din cei propuși nu va/vor avea avizul rezervei,(negație care va trebui argumentată), primul consiliu să revadă propunerea și dacă motivele sunt întemeiate, să se facă altă/alte propunere/propuneri;
  6. După aceasta, propunerile să meargă la Parlament, la cele două comisii de apărare. Comisiile să aleagă unul din cele trei propuneri. Fiecare comisie cu propunerea sa, dacă coincide, cu atât mai bine;
  7. Propunerile comisiilor de Apărare din cele două camere să meargă la CSAT. CSAT-ul va alege unul din cei doi, iar președintele îl va numi în funcție pe viitorul ministru al Apărării.
  8. Numirea Șefului SMAp. să se facă printr-o procedură similară.
  9. Ambele nominalizări să aibă avizul șefilor tuturor serviciilor secrete,(înainte de a ajunge la comisiile parlamentare) iar aceștia (șefii serviciilor de informații) să răspundă cu funcția dacă mai târziu se va dovedi că au acoperit sau nu au cunoscut pete din dosarele celor nominalizați.
  10. Miniștrii să fie apoi răspunzători pentru tot ceea ce se petrece în casa lor. Să vedem cine se mai înghesuie să prindă funcția, știind că trebuie să muncească și să dea socoteală, nu doar să fure și să dea vina pe sistem sau partidele politice.

Dacă e prea stufoasă procedura sau prea complicată, atunci măcar să se rețină obligativitatea numirii în funcția de ministru al apărării a unui militar de carieră, active sau în rezervă, propus de șefii și locțiitorii șefilor de stat major ai categoriilor de forțe și locțiitorilor lor, pe care apoi primul ministru să îl nominalizeze și să urmeze procedura standard dar să ofere garanția competenței și unui dosar imaculat politic, moral și juridic cu avizele și garanția șefilor serviciilor privind  lipsa oricăror semen de întrebare. Și să dispară așa zișii secretar de stat care nu sunt altceva decât consilieri politici, sau politruci în haine noi.

Cam așa ceva aștept eu de la generalii din armată și șefii asociațiilor. Este doar o variantă care suportă modificări, îmbunătățiri,  principiul este esențial. Este, în opinia mea, singura posibilitatea de a curăța armata. Ceva asemănător ar trebui să se facă în justiție.

Sunt curios câți dintre șefii de asociații vor susține măcar necesitatea depolitizării armatei, argumente fiind acuma suficiente.

Și dacă nu sunt suficiente, iată ce spunea generalul (era să zic motanul) Dănilă, fostul șef al SMG nepotul doamnei domnului….: ”

„Noi am facut o evaluare din punct de vedere militar, dar nu este suficient pentru ca daca noi, militarii, spunem ca vrem sa inchidem anumite cazarmi, din partea politica vin presiunile ca presedintele de Consiliu judetean sau primarul vrea sa primeasca onorul nu-stiu-cand si are nevoie de o structura militara in acea localitate. Au fost situatii de felul acesta, s-au infiintat unitati de anumite categorii, de anumite niveluri pentru a avea diferiti oameni politici o prezenta militara in localitatea respectiva, din pacate”.

Nu îl învinuiesc pe domnul Dănilă de oarece gânduri sau intenții serioase privind armata, dar dacă pila președintelui se plânge că a fost depășit și nu a făcut față intereselor de partid, fiind nevoit să lase sau să înființeze unități militare pentru că nu știu ce primar voia fanfară militară și marș de întâmpinare, am ajuns rău de tot.

PS: Să nu spună cineva că am avut și generali în rezervă  miniștri ai apărării și nu au făcut nimic, dându-i exemplu pe Oprea și pe Dobrițoiu, pentru că ei din momentul în care au intrat în politică au încetat să mai fie militari, iar Oprea (spun unii) nu a fost militar nici când era în armată.

Drama armatei române

http://monitorfg.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=7704%3Ageneralii-romaniei-din-ultimele-opt-decenii&Itemid=63

http://www.ziare.com/stiri/armata/fost-sef-al-statului-major-general-sunt-unitati-militare-infiintate-pentru-ca-politicieni-sa-primeasca-onorul-tutuianu-a-fost-o-victima-1483029

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

30 Raspunsuri la Depolitizați armata!

  1. Geofreeland

    În prezent e o utopie sa mai depolitizezi armata. Daca cerințele operaționale ale armatei impun cu necesitate o anume tehnica de dotare, factorul politic decide, cu forță, achiziții second hand obediente afacerilor impuse politic. Luptați cu astea ca noi si așa le casam! Da, absolut adevărat, secretarii de stat din minister trebuie sa dispară definitiv. Politruci si supravegherea politica a armatei. La război ce fac? Chiftele? Criteriile de numire ziceți? Ar fi prea frumos!

  2. Geofreeland

    Prima cerință militara este cercetarea si informațiile despre inamic. Apoi stabilirea raportului de forte. Alegerea strategiei si modul de acțiune, toate subsumate capabilităților tehnico-tactice ale mijloacelor din dotare si resurselor logistice existente in stocurile armatei sau in rezerva națională, daca mai e. Stabilirea duratei acțiunilor funcție de strategia aleasa ceea ce presupune un efort extrem de susținere cu forță umana, pregătirea ei, asigurarea consumurilor etc. Ce treabă are politicul cu asta? In caz real are, nu in timp de pace, de poziție in diplomația de negociere funcție de rezultatul din teren al acțiunilor armatei. Deci ce contează? Politicul sau forța armatei? O armata slaba înseamnă un politic limitat. Ce alegem? Imixtiunea (sufocarea? Armatei prin politic ii impune limitări gen kamikaze. Istoria noastră e plina de exemple.

  3. Geofreeland

    Armata e instrumentul de acțiune când politicul eșuează in pace. Când politicul reprezintă interesele naționale, alternativa la eșec este armata sau cumpărarea de securitate. Deci, ori o armata puternica ori plata către alții, fara garanții. Garanțiile de azi sunt cedarea resurselor pana la epuizare. Dar întrebarea rămâne. Ce treaba are politicul in armata?

  4. @Geofreeland,
    sper sa nu faceti greseala sa condundati noriunile. Una este CONTROLUL societatiicivile asupra institutiilor statului si alta CONDUCEREA INSTITUTIILOR DE CATRE POLITIC, INCLUSIV A ARMATEI. Armata trebuie condusa de profesionisti si controlata de oameni responsabili. ]n acest moment este condusa de iresponsabili si deprofesionalizata.

  5. Geofreeland

    Nu confund nimic. Control civil, ok,nu conducere civila a armatei. Armata are regulamente unde nu mai sunt politruci, secretari de stat. Nevoile armatei sunt strict legate de credibilitatea îndeplinirii misiunilor.

  6. Micutzul

    De foarte mult timp am spus că cea mai mare greșeală a fost numirea politică a unor civili la ministerele sau structurile SNAp.A ceasta a dus la apariția unor generali datori politicului si care în final prin deciziile impuse au făcut mult rău structurilor subordonate , plecând de la acceptarea subdimenionarii armatei în raport cu teritoriul si pana la acceptarea contractelor de achiziționare a fierului vechi occidental în detrimentul producției indigene sau a tehnicii noi și cu capacități reale din străinătate. Personal cred că acestea se pot încadra la ,,tradare,,.Să nu mai vorbim de ceea ce se întâmplă cu rezervă reala a armatei , batjocorita si umilita . Noi îmbătrânim ,iesim din caietele de mobilizare si atrag atenția foarte serios ca armata rămâne fără rezervă pregătită si se increde mult prea mult în sprijinul partenerilor străini. Războiul modern nu îți mai permite instruirea rezervei pe timpul acțiunilor de luptă. Sunt multe de spus ,iar concluzia este clară …Implicarea politicului în armata a distrus-o.

  7. Gerula

    Se pare ca iar nu vedem,,padurea,, de copaci.Depolitizarea armatei inseamna in primul rand scoaterea politicului din circuitul promovarii in functie si avansarea in grad a militarilor,caretrebuie sa fi fost formati in institutiile militare de invatamant,si nu la gogoseriile de la colt de strada care vand diplome la metru patrat.Apoi seful ARMATEI,cum vor sa il numeascaei,actualul Sef alApararii sa aiba rang de ministru si sa conduca efectiv treburile institutiei,punand in fata mimistrului numit politic ce nevoi are armata pt a fi capabila sa isi indeplineasca misiunea,acesta cu guvernul trebuind sa gaseasca solutiile.Ministrul si directiile din subordinea sa fie incadrate cu fosti militari deveniti inalti functionari publici,care au habar de domeniul militar.DGIA sa treaca in subordinea Sefului Apararii si sa se ocupe de treburi serioase.

  8. Geofreeland

    Oare de ce Macron vrea serviciul militar obligatoriu de o luna pentru tinerii francezi? Sau de ce vrea ca învățământul da revină la modelul clasic? Pentru ca ii pasa de viitorul Franței. Întrebați oricare cetățean matur al tării daca vrea ca fii si fiicele lui sa facă obligatoriu o luna de armata. Rezultatul va fi pozitiv zdrobitor. De ce? Nu insist dar numai simpla încorporare va evalua exact rezerva civilă apta la mobilizare. Ca sa nu mai spun de constientizarea individului in raport cu tara. Si ca regula, niciun politician nu trebuie propus electoratului daca nu au in CV aceasta luna de stagiu militar. De când tot zic eu asta…Uite ca președintele Franței chiar va face instrucție ca nici el n-a facut armata.

  9. Gerula

    La noi si dupa ’89s-acontinuat mizeria comunista ca generalii sa fie facuti numai cu sprijin politic,asa ca toti au avut in spate cate un politruc mai nou sau mai vechi.Asa se explica situatia la care s-a ajuns azi,cu generali fideli altor interese decat cele ale armatei,ca sa nu vorbim de cei sprijiniti si promovati de,,partenerii,,de ici si de colo,cum zice olteanu.Pregatirea profesionala,experienta,patriotismul nu mai conteaza,tot ce conteaza e sa raspunzi la comenzi.Pentru cei de acum razboiul cu toate implicatiile sale de ordin ec,social si militar,e o problema prea complicata si greu de priceput si abordat.Norocul acestei natii e cu politrucii de ieri ca Balaceanu,Baetelu Pinta Savoiu care nu au somn pana ce nu rezolva problema mobilizarii si cea a rezervistului voluntar,asta cand razboiul o fi facultativ.

  10. MIhai

    Apara macar Tu Doamne Romania, acum cand armata a devenit doar o sinecura a hulpavilor, trogloditi „politicieni” !

  11. Vorbeam de alienarea noastra, de gardurile curtilor prea inalte, de insensibilitatea noastra la nevoile altora, la abandonul dragostei fata de semeni. O solutie? O luna de instructie, la trupa.

    „Dintr-un Audi bengos un tanar punk-ist, insotit de un zdrahon, se uita mirat dar bucuros la cladirea pe care scrie Centrul Militar… Soldatul de la poarta confirma prin prezenta kakiul institutiei. Ii prezinta acestuia ordinul de incorporare si-l pofti in curte unde erau mai multi tineri, unii barbieriti prea devreme, altii cu cioc sau piercing in urechi. „Domnul ramane afara!” ii spuse soldatul zdrahonului la randu-i mirat de interdictie…
    Asta a fost inceputul. Tanarul, sa-i zicem George, baiatul unui miliardar cu afaceri in energie. Dezinvolt si cu o atitudine vadit si voit superioara celorlalti. Un alt tanar, alaturi de el, la apelul facut de un ofiter, pentru triere, ii tot privea blugii tipand pe coapse. Neras, cu parul valvoi si netuns cam de mult, cu o haina netinuta pe vreun umeras si pantofi nefacuti, prafuiti. „Ce e?” il intreba pe curios.”Nimic, mirosi frumos” ii raspunse Ionica, ajutor de cioban, prin Silistea-Gumestiului. I-au repartizat la Centrul de Instructie din… Culmea, patul lui George s-a nimerit langa patul lui Ionica. Un dormitor mare, cu paturi multe, cearsafuri cu o stampila violeta si paturi albastre. La tuns a fost mai greu, si chilugi, decent, imbracati in uniforme si bocanci noi si-au predat hainele civile la magazie. Prima desteptare a fost cea mai grea. Inviorarea, exercitii de gimnastica, alergare in grup pe pista betonata a platoului, spalatorul, barbieritul, toaletele tot ocupate, mersul cu formatia la masa, mancarea la cazan imbiind cu miros de afumatura. „Cand or fi gatit astia?” se intreba George. La instructie, un teren numai cu gropi si un pas neatent, George se indoi de durere. „Misca piciorul, nu-l lasa” il incuraja Ionica. Il sprijini si-l ajuta sa calce, incet, apoi mai viguros. „Stai asa” si-l descalta de bocanc masandu-i glezna si rotind-o de mai multe ori.”N-ai nimic, chiar daca te doare acum, nu schiopata”. George il privi pe baiatul asta cu ochi vii, albastri, cu fata arsa de soare la pometi. „Cum ai zis ca te cheama?” il intreba. „Ionica, asa imi zic toti, dar in acte sunt Ion”. Seara au vorbit mai multe si George hotari ca baiatului asta chiar ii pasa de mica lui problema. Surpriza lui a fost seara cand Ionica, de nu stiu unde, gasise si ii aduse niste gheata intr-un ciorap cu care ii infasura glezna. A stat el asa, dupa stingere, pana s-a topit gheata si Ionica ii aduse o frunza mare de varza, ii inveli piciorul cu ea si-i puse ciorapul. „Dormi cu ea” ii spuse, se spala si adormi instantaneu. Dimineata nu mai avea nimic, se misca in voie si mirarea lui a fost imensa vazand ca si bocancii lui erau lustruiti.”Cine mi-o fi facut bocancii?” ii zise lui Ionica. „Trebuia, altfel ne scula pe toti domn’ caporal”. Apoi zile in sir, inviorare, instructie, trageri. Zilnic George era sunat de taica-su care tot ii spunea ca a vorbit cu nu stiu cine sa nu-i dea treburi grele, sa stea mai comod, ca are el grija. Nimic nu s-a intamplat din toate acestea si George, cand toti facusera dus si stateau inainte de stingere fiecare cu ale lui, le punea muzica. Se mai ciondanise el cu cate unii mai fitosi pe te miri ce. Uneori cand se infierbanta, Ionica il tragea de maneca, „Lasa-i nu vezi ca bat campii?” Cum sa-i las, Ioane, nu vezi ce distrusi sunt?” Ionica tacea si parca prin tacere il calma. O luna incheiata. Cat au putut face. George a slabit aproape zece kilograme, fata prinsese culoare in obraji. Ionica, la fel, doar ca palmele lui nu mai aveau crapaturi. Cel mai mult ii placuse statia radio, cu saltul de frecventa. Cu pusca mai trasese intr-o iarna sa sperie o haita de caini care ii atacase tarcul cu oi. Era singur, ciobanul plecase in sat. Cand a sapat locasul individual de tragere si-a amintit cum sapase la un ustiubeu sa-l largeasca, sa bea oile apa. George, cu bataturi in palme, se uimea de cum sapa Ionica in felii pamantul cu lopatica aia mica de infanterie. Cand si-au pus masca au facut cate un selfie. La plecarea din unitate, la final, acelasi Audi bengos, cu acelasi zdrahon, a venit sa-l ia pe George. S-a schimbat in haine noi, l-a imbratisat pe Ionica si a plecat. „Ne mai vedem, prietene!” si a zbughit-o de parca se terminase o corvoada fara sfarsit. In masina, cauta in bar, lua o gura de whisky, „ahhh! ce dor mi-era” sub privirile caline ale zambitorului zdrahon. L-a sunat taica-su daca totul e in regula si ca Raluca il asteapta la ei, sa vina ca vantul, auzi? Se mai linsti si privi la pozele facute, amintiri deja, cu care sa se laude. Isi aminti de Ionica. „Asta cu ce-o pleca acasa?” si se linisti, ca are foi de drum. Dar un gand nu-i dadea pace. „Intoarce!” ii ordona soferului. „De ce sefu’?” „Urgent, ne intoarcem si fuga la gara. Baga!” L-au gasit pe Ionica pe o banca pe peron, langa valiza. „Ioane, hai, vino-ncoa!” Ionica surprins isi revazu prietenul si trecu peste liniile cu pietre. „Hai, opa sus!” si-l baga in masina.”Cat e, ma, pana la tine acasa?” Ionica ramase mut si uimit. George iar dadu ordin soferului, ca invatase doar, „Baga pe GPS Silistea si hai!” Tot drumul, dezlegati la vorba de whiskey, ca baietii, numai amintiri din ce traisera impreuna, „Hai ca a fost de groaza caporalu’ nostru, cu sange kaki in el, am zis noi ca-i al dracu’ dar avea dreptate, asta e, noi eram puii de gaina!” „Sau mi s-a parut mie ca se legase de noi si cand am plecat ii daduse o lacrima?” „Tu n-ai vazut, n-a dat nicio zi de arest, ca la aia de la plutonul doi!” Tot au vorbit si au ajuns. Unde mergem, Ioane?” Ionica se uita mirat la George si coplesit ii spuse soferului „Ia-o pe drumul ala, la stana”. „Pai tu nu ai casa, parinti, cum la stana?” Ionica, vinovat ca trebuie sa spuna ii raspunse „Nu am parinti, am venit de la orfelinat si i-a fost mila lu’ nea Gore, ciobanul si lucrez la el” La stana, langa padure, nu era nimeni. Gore era plecat cu oile. George simti mirosul, intra in stana cu oale pe pereti, cu ciubere si haine soioase atarnate prin cuie. Pe masa de lemn, mustele zburau pe farfurii nespalate, linguri si cutite. „Trebuie sa fac curat si mancare pana vine nea Gore”, de parca timpul il impingea de la spate privind soarele in amiezi. „George, ce faci, unde esti?” il lua la rost taica-su pe George. „Hai ca te las, Ioane, ne mai vedem. Hai sa te pup, camarade!” si s-au imbratisat. Masina, plina de praf, praf in urma Audi-ului bengos.”

    O sa ma intrebati de ce am scris asta. Probabil, vreti urmarea? Sa nu va mai fierb. Urmarea e ca, la vreo doua luni, un elicopter ateriza la stana, langa padure. Era George, camaradul lui Ionica, si i-a propus lui nea Gore o afacere cu o fabrica de branza si cascaval, investitia lui. Pe Ionica l-a luat cu el.

    Cam asta e cu armata si spiritul ei. O fi rau? Chiar daca ai piercing in urechi.

  12. Gerula

    Buna povestea pt cei intrati in sistem pe filiera indirecta,cei care nu inteleg si nu vor intelege cum e armata.Bine ca au avut grija,,tatucii,,sa ii plaseze in locuri caldute la birou la esalon.Acum cinci minute Balaceanu anunta la tv ca pt rezarvistii voțuntari se vor mari soldele pt ca meseria sa devina atractiva.Vai de cei care lssa sa faca maine,ceputeau sa faca azi.

  13. Grigoraș J Georgian - Neculai

    Armata este țara , iar țara este armata .

  14. Pai depolititzati-o dracu

    @Neacsu
    Pai procedura e cam stufoasa si cam are darul de a complica lucrurile si mai rau. Crearea de noi consilii, comandamente, structuri, etc. fac doar sa apara noi nuclee de putere si interese iar crearea consiliului care propune sefi e bomboana pe coliva armatei. Cam cum ar fi daca la o scara mai redusa, sa zicem la nivel unitate se creaza un consiliu de nominalizare a comandantului unitatii compus din loctiitor, sef stat major, plutonierul de la magazie, secretara si inca vreo doua rude? Si la Vatican cand se alege noul papa nu inseamna ca e cel mai nimerit ci doar cel care serveste interesele gruparii mai puternice din conclav. Cam asta ar fi povestea cu nominalizare ministrului si a sefilor de structuri din armata pe baza de propuneri si consilii. Ocuparea posturilor de conducere sa se faca doar pe baza de examen iar demiterea lor in niciun caz dupa cum a facut-o Dobritoiu cu Hapau si Sava, nu ca le-as tine palma la cur celor doi dar daca ne intrebam pe ce criterii a numit Dobritoiu alti doi in locul lor ramanem cu nedumerirea.
    Si mai e o chestiune cu numirea ministrului, cum poate Primul Ministru sa ofere să ofere garanția competenței și unui dosar imaculat politic .. pentru un individ nominalizat de un consiliu, grupare, ceva acolo, bagat pe gat. Cat despre a il OBLIGA pe Primul Ministru sa-l numeasca in functie, sincer, e o copilarie si pe deasupra ilegal. Dovada competentei se face numai si numai prin examen, restul sunt basme. Eliminarea consilierilor e o propunere foarte buna din pacate imposibila, functiile de consilieri nu doar la armata sunt sinecuri pure si au rostul de a rasplati clientela politica ori eliminarea lor nici in ruptul capului nu va fi acceptata. Ca tot vorbeam de Dobritoiu sa nu uitam ca a fost si el consilier.
    Situatia in Romania nu doar in armata e atat de complicata incat e foarte greu de crezut ca lucrurile se vor indrepta complicandu-le si mai rau.
    Singura solutie si cea care are sorti de izbanda e ca ocuparea functiilor sa se faca numai si numai pe baza de examen, impusti doi iepuri, vor fi ocupate de cei mai bine pregatiti, asta e primul iepure si nu vor mai fi obligati sa intoarca recunostinta binefacatorului care i-au miluit cu postul respectiv, asta e al doilea rupandu-se legatura toxica intre politic si angajatii statului.

  15. @Pai depolitizati-o..
    Trec peste … id-uri si stil, pentru ca totusi ai oarece coerenta in ceea ce spui. Deci:
    1. Procedura arata stufoasa, dar nu lasa loc de interpretari, ca toate legisle din Romania.
    2. Procedura nu exclude, examenul, transparenta, chiar daca nu au fost incluse. Examenul se poate da inaintea tuturor acestor proceduri iar primii 10 sau 5, sa intra in faza de interviu in comisiile propuse. Se mai pune intrebarea cine face intrebarile si cine va face parte din comisia de exament. Deci alte comisii.
    3. Chestia cu numirea comandantilor de catre proprii subordonati, la nivel de unitati e bagata asa la contra, nu raspund la provocari .
    4. Sunt de acord ca demiterea nu trebuie facuta dupa ureche si, mai ales, daca are motive serioase si efecte sau aspecte penale, trebuie urmata de masurile de rigoare, nu de schimbare pe alta pozitie inalta, ca sa mai nenororceasca si pe altii.
    5. Spuneai ca nu e legal? Pai in tara asta cine mai tine cont de legi in conditiile in care legile sunt facute dupa interese personale sau de grup si sunt facute ca sa poata fi incalcate sau interpretate? Serios vorbind, legile sunt facute de oameni si nimeni nu ii impiedica sa propuna un proiect de lege sau de modificare a legii si gata, s-a rezolvat cu legalitatea.
    6. Singura solutie nu este numai examenul, pentru ca si la ora asta se fac incadrarile tot in urma unor examene, dar apar probleme privind: 1. conditiile pentru incerierea in examen, conditii care pot fi facute cu dedicatie, ca numai na sau doua persoane sa poata sa le indeplineasca; 2.Anuntarea postului si inscrierea / acceptarea dosarelor;3. cine face intrebarile pentru concurs si cine le afla inainte de a fi facute;4. Cine este in comisia de examen si pune intrebari la interviu; Cine decide pana la urma.
    Apropo stii cum a fost cu alegerea dintre F16 si Grippen? Iti spun eu: S-a dat ” examen” in fata sefilor de sectii … de fata fiind ministrul Oprea. A castigat concursul Gripen. A fost anuntat seful cel mare care a spus ca nu se pune problema. Noaptea, ca hotii, ca sa folosesc o expresie consacrata, au fost chemati iarasi sefii, dar fara cei care votasera cu Grippen, un cerc mai docil, si s-a votat pentru F16. Asa e cu examenele in armata.

  16. gerula,

    Infiintarea a tot felul de COMITIi mai mult sau mai putin obiective e tot un fel de politizare,dand puterea pe mana unor grupuri cu interese greu de controlat.Ce dracu de armata e aia in care sefii se ajeg ca la colhoz?Separand apele,intre Structurile de minister subordonate ministrului incadrate nu cu militari activi ci cu functionari publici cu pregatire militara,si Statul Major al Apararii ,armata adevarata se rezolva problema.Seful Apararii sa aiba rang de ministru asimilat ,sa fie numit de Presedintele Romaniei(care se presupune cae apolitic)cu avizul CSAT.

  17. gerula,

    Ne place sau nu politicul face parte din viata noastra,si nu poate fii exclus din viata societatii,democratia insemnand Parlament ca organ suprem de decizie,aceasta structura fiind politica prin componenta.In orice democratie toate deciziile de conducere sunt politice.

  18. gerula,

    Pentru a nu se ajunge la situatii precum cazul Grippen,trebuie ca specialictii militari sa hotarasca nevoile de aparare,si ce tehnica trebuie achizitionata,ministrul si structurile de achizitii informand guvernul si parlamentul cu tot ce inseamna costurile,programe de achizitie sa.Ministrii care nu pot raspunde satisfacerii nevoilor de aparare ,
    din respect pt institutie trebuie sa demisioneze.Asa e in societatile normale.

  19. @Gerula,
    De acord cu tine, Politicul nu poate fi exclus, desi decat cu o asa clasa politica, mai bine lipsa.Dar, am mai spus, una e controlul structurilor de catre Parlament, si alta Conducerea armatei de catre politicieni incapabili, corupti, iresponsabili. De acord si cu sugestia privind inzestrarea armatei dar asta nu se va intampla atata vreme cat ministrul e subordonat intereselor de partid iar secretarii de stat ii dicteaza sefului SMAp. La noi ca si in cazul Grippen, civilii stabilesc ce ii trebuie armatei, nu specialistii. Daca guvernul nu are bani decat pentru arme de mana a treia, „specialistii” declara ca le trebuie arme de mana a patra, ca sa poata sa… pluseze si guvernul, sa isi arate marinimia.

  20. Practic nu corifeii politici din armata sunt cauza, ei sunt consecinta, ci politica in ansamblul ei e viermele de lemn. Politica in Romania se rezuma la salarii si pensii, sa inchida gura poporului. Adica acest popor e redus la bani, la supravietuirea fizica si atat. Restul e o discutie care nu-si are rostul. Nu mai motivez pentru ca rezumand intreb ce mai e apararea tarii? De cine ne aparam, pe cine aparam si de ce ne aparam?

  21. @Geofreeland,
    Apararea tarii, in conceptia clasei politice se rezuma la apararea scaunelor lor si a „statului de drept” si deocamdata singura amenintare la adresa lor sunt cei din interior, fie populatia care odata si odata se va rascula, fie ONG-urile dirijate, fie asa zisa opozitie. Media nu intra in calcul, desi fusese nominalizata de Basescu la categoria vulnerabilitati. Impotriva acestor potentiale pericole e suficienta supravegherea , interceptarea si legea Big Brother, televiziunea aservita care indobitoceste, taxele si impozitele, un sistem sanitar ineficient, jandarmeria si un sistem educativ care sa formeze tampiti, cum spunea si are langa el fostul presedinte. Cui iu mai trebuie armata in aceste conditii ?

  22. Geofreeland

    Apararea tarii? Ce mai înseamnă asta? Tara înseamnă istorie milenara, cultura, cutumele, educația, economia, sănătatea, idealul comun, resursele, iubirea de aproape, munca si decenta, justiție si moralitate, speranțe si viitor, moștenirea lăsată copiilor…Bucuria de a trai…Cam asta ar trebui sa apăram. Si noi ce trăim? Asta vrem?

  23. Geofreeland

    Life goes on…Din comentarii rezultă numai constatări și retorica unor întrebări. Un fel de facto a ceea ce ni se întâmplă. E bine pe undeva, e o atitudine dar multe din realitățile frustrante sunt supuse și subiectivismului nostru dobândit prin experiența culturală practicată în două orânduiri. Multe din lucrurile ascunse în culisele globale ne scăpă înțelegerii. Limitându-ne la argumentele publice nu putem descâlci decât consecințele și nu cauza. Comentăm ce se vede, ca la teatru, vedem piesa și nu repetițiile regizorale. Asta se și vrea. Să ne testeze feedback-ul. De fapt, „ei”, care ei?, prin noi își cizelează Matrix-ul lor prin neputința vulgului ce suntem, înscriindu-l ca pe o victorie. Numai că scenarita asta are ca miză țara, încă de jure a nostră.

  24. Geofreeland

    La situația gravă în care e țara cred că numai o „revoluție a identității naționale” ne mai poate salva. Îmi amintesc de „tăiatul mâinilor” din Congo belgian. Și nouă ni se taie mâinile de la butoanele puterii „democratice”. Situația e absolut similară. Dacia noastră nu e numai un areal geografic, e o cultură venind din milenii. Ce lăsăm după noi? O țară sub bocanc? Un viitor incert pe un deșert în toate? Versurile Horei Unirii le-am uitat? Versurile Imnului național le-am uitat? Nu, nu le-am uitat, ne e frică să le cântăm fiind acuzați de naționalism. Oda bucuriei nu se cântă la noi, fiind triști. Se cântă în cor Nabucco. Ca și commenturile noastre

  25. Sergiu

    D-le Geofreeland, am primit azi rest o moneda de 50 bani – aniversara. In anul sarbatoririi a 100 de ani de la Marea Unire, oarece factori de decizie au emis moneda aniversara de sarbatorire a 10 ani in UE. Eu tin minte mai bine versurile din „Hora Unirii” decat alea din „Desteapta-te, romane”.

  26. Vladimir Putzin

    @Sergiu,
    din spusele dumneavoastră, ințeleg că s-a vrut si s-a realizat de 50 DE BANI UNIRE si că matematic, mai sunt doar 48 de bani, pana la o UNIRE DE 2 BANI …!
    Mai e mult până acolo, mai e puțin … ?, cine mai poate ști, dar se pare totusi ca, cu doi nătângi care au luat unul Țara si celalalt Parlamentul României pe persoana fizica si conducându-le nu cu capul ci cu „fizicul”, mai precis cu o anumita parte a fizicului, numita șezut, nu avem cum sa ne asteptam la ceva bun.

  27. Sergiu

    D-le Putzin, e o palma peste fata noastra in general si peste fata mea in special. Nu cred ca introducerea monezilor de aniversare de 10 ani de la intrarea in UE (si imi amintesc bine momentul „votarii”) trebuie sa stea deasupra aniversarii de 100 de ani a Marii Uniri. Dar realitatea contrazice acut parerile mele, asa ca astept, ascult si tin minte. Poate mica mea contributie la memoria colectiva va ajuta poporul nostru.

  28. Geofreeland

    @Sergiu Nu e o surpriză prioritatea UE față de Marea Unire, cum nici denunțarea raptului Ribbentrop-Molotov, nici datoria istorică a Germaniei față de România din WW2, nici de ce moții l-au declarat pe sasul din deal persona non grata refuzând declararea lui Avram Iancu erou național, nici de ce FGDR urmașa patrimonială (deși în statut spune că nu are scop patrimonial) s-a raliat sloganului cu „penalii” deciși de serviciile nu știu cui că românești e prea lozincard spus… Asta e acea johanist clamată”altă politică” la alegeri? Vedem ce e. O vânătoare politicienilor români aleși democratic. Oameni fără copii, gen Klaus,Kovesi,Cioloș și alți boși bruxellezi, nu pot vorbi de copii ca viitor, nu pot pretinde valori umane – familie, morală, muncă pentru supraviețuirea zilnică. Caricatura politică a României este un biet măgăruș cărând în cotigă ditamai Europă. Ne rugăm de guvernatorul pe viață al așa-zisei „bănci naționale” să omagieze numismatic Marea Unire? Nu a primit ordin s-o facă. Nici n-o va face. El e ocupat cu vinișorul de 2000 euro butelca.

  29. Vladimir Putzin

    Domnule Sergiu,
    departe de mine intentia să dau palme in general si dumneavoastra in special, pentru ca am inteles si v-am apreciat mesajul, mai ales ca revenind, ati spus, va citez, „Dar realitatea contrazice acut parerile mele …”.
    Eu nu am facut decât sa anticipez acest gand al dumneavoastra, subliniid haosul politic rau prevestitor din anul Centenarului Marii Uniri.
    Asigurandu-va de cele mai bune ganduril, va doresc o noapte tihnită, urmată de zile senine.

  30. Geofreeland

    @Sergiu Uitasem de tezaurul României. Niște „speculații” cu probe documentaristice invocă o coincidență că bolșevicii ruși (cât era Lenin de rus?) au plătit Germaniei o datorie în aur cam de aceeași valoare. Poate Joha o sună pe cancelariță s-o-ntrebe, „așa e? sau nu? că uite ce zic niște șorecarii de arhive rusești”. Bineînțeles că dialogul e biunivoc, ce pleonasm! nu public. Au trecut patru luni din anul centenar și drapelul tricolor nu e pe catedra fiecărui dascăl și lumea habar nu are. Ce Mare Unire? Chestia cu Treceți batalioane române Carpații se cântă pe la nunți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5