Ziua care va veni

Categoria Despre Armata 3.241 afisari

Moto: ” În fiecare an, fără să știm, fără să conștientizăm, trecem prin ziua morții noastre!”

 

Azi dimineață, la prima oră telefonul, această minune a minții umane m-a întâmpinat cu un mesaj scurt și trist: ” Azi noapte a murit Gl Valeriu Nicuț!” Scurt, neașteptat, dureros!

Sunt destui oameni pentru care numele nu spune nimic, pentru mine însă reprezintă un nume, un om lângă  care, cu care și sub comanda căruia am lucrat la CRP,  actualul DEPARTAMENT REGIONAL DE MANAGEMENT AL CRIZELOR SI OPERATII MULTINATIONALE (D.R.M.C.O.M.) din cadrul UNAp.

S-a născut  pe 17 noiembrie 1955 la Domneşti, Argeș. Iată locurile prin care a lucrat :

– de la 10 martie 2014 – până la 3 Martie 2016 când a cerut eliberarea din funcție,   secretar de stat pentru politica de apărare şi planificare;
– decembrie 2013 – martie 2014 – consilier al ministrului apărării naţionale;
– decembrie 2013 – avansat general (cu patru stele) şi trecut în rezervă;
– noiembrie – decembrie 2013 – consilier militar coordonator domeniu al ministrului apărării naţionale;
– decembrie 2011- avansat general-locotenent (***);
– octombrie 2009 – avansat general-maior (**);
– martie 2009 – decembrie 2013 – locţiitor al şefului Statului Major General pentru operaţii şi instrucţie;
– februarie – martie 2009 – director adjunct pentru conducere operaţională în Statul Major General;
– iunie 2006 – februarie 2009 – reprezentant militar al Statului Major General la Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate din Europa, Mons, Belgia;
– mai 2005 – iunie 2006 – consilier al şefului Statului Major General;
– martie 2004 – mai 2005 – şeful Direcţiei Planificare Strategică a Statului Major General;
– martie 2004 – avansat general de brigada (*);
– iunie 2001 – martie 2004 – şef Secţie Parteneriat din Divizia Cooperare şi Securitate Regională din cadrul Statului Major Militar Internaţional, Cartierul General al NATO, Bruxelles, Belgia;
– august 2000 – iunie 2001 – comandant al Centrului Regional de Pregătire PfP Româno-Britanic, UNAp, Bucureşti;
– ianuarie – august 2000 – împuternicit comandant al Centrului Regional de Pregătire PfP Româno-Britanic, UNAp, Bucureşti;
– iunie 1998 – ianuarie 2000 – şef birou curs Joint şi Operaţii Multinaţionale, Centrul Regional de Pregătire PfP Româno-Britanic, UNAp, Bucureşti;
– septembrie 1996 – iunie 1998 – ofiţer în cadrul Statului Major General;
– iulie 1993 – septembrie 1996 – a ocupat funcţii de: şef al cercetării la Brigada 30 Gardă, şef birou pregătire de luptă, comandant grup planificarea pregătirii de luptă/Subunitatea cu misiuni speciale, Bucureşti;
– septembrie 1991 – iulie 1993 – student Academia de Înalte Studii Militare, Bucureşti;
– iunie 1979 – septembrie 1991 – ofiţer (diferite funcţii de comandă şi stat major) în cadrul Brigăzii 4 VM „Posada“, Curtea de Argeş;
– septembrie 1977 – iunie 1979 – comandant grup cercetare în cadrul Brigăzii 2 VM „Sarmizegetusa“, Braşov.

Am trecut toate aceste date nu pentru a-l lăuda ci pentru cei care nu l-au cunoscut și vor să știe, totuși cine  a fost  acest ”Ilie de la sculărie”.

Eu l-am cunoscut în perioada cât am lucrat împreună  la CPR din 1998 până în 2005, chiar dacă a plecat mai devreme din Centru. Ne-am mai întâlnit apoi  în câteva rânduri, odată când era director la SMG și m-a întâmpinat în biroul său cu aceleași cuvinte cu care mă întâmpina și în Centru: ”ce faci guriță?” În gândul meu, el era Guriță, dar i-am spus întotdeauna ”domnule gradul” deși ne despărțeau doar doi ani și îmi ceruse să îi spun și eu cum îi spuneau toți colegii (subordonații) din Centru, adică Vali. Nu am putut, chestie de educație, eu l-am cunoscut șef de Curs, era Locotenent-colonel iar eu maior, educația mi-a impus să mă adresez cu ”domnule.. gradul”. Și acum, pensionar fiind, mă adresez foștilor colegi care mi-au fost șefi sau mai mare în grad și vârstă, cu domnule gradu, deși foarte puțini mai sunt încă, mai mari în grad.

Pe domnul general Nicuț eu l-am cunoscut, așa cum spuneam acolo, la Academie, (pentru mine tot Academia Militară a rămas) unde am beneficiat de un colectiv de ofițeri cărora nu le-am mulțumit niciodată pentru dragostea prietenia și camaraderia cu care m-au primit. S-a format acolo, sub comanda domnului general Caceu Septimiu (pe atunci colonel) un colectiv de instructori  cum puține am văzut în toată cariera mea, o adevărată familie, iar generalul Nicuț a contribuit din plin, mai ales că a fost al doilea șef al centrului. Ne-am reîntâlnit în aproape aceeași formulă  acum un an, după 20 de ani de la înființarea Centrului și plăcerea  revederii și întâlnirii e nealterată. Din păcate, de acum grupul începe să scadă. Nu știu cine va fi următorul, sunt convins că domnul general Nicuț a fost ales, ca cel mai mare în grad șă funcție, să se  ocupe acolo sus de organizarea unui Centru în care să ne integreze pe și în  VECIE , așa cum CENTRUL   a avut un rol capital în integrarea României în NATO. Nu are rost să ne  amăgim, așa cum îmi spunea de dimineață domnul general Ilie Marin căruia i-am împărtășit  trista veste,  Moartea este singura certitudine. Toți vom trece Styxul  mai devreme sau mai târziu asta e sigur, nemuritorii sunt doar în filme sau povești. Tot dânsul îmi mai spunea că  un vechi proverb spune că în fiecare an, la un moment dat, pe care încă nu îl știm,  trecem prin ziua morții noastre, adică ziua în care vom muri. Este un ciclu pe care îl urmăm fără să conștientizăm fără să ne gândim la el, din momentul nașterii noastre. Există o zi a anului în care vom muri și trecem prin ea până în anul sorocit. Din fericire nu știm care e acea zi, din nefericire, nu dăm zilelor prin care trecem, importanța pe care ar merita-o având în vedere faptul că  că următoarea ar putea fi ultima. Pentru Valeriu Nicuț, ziua de 04.12.2018 a fost ultima petrecută alături de noi. Dumnezeu să îl odihnească! Coondoleanțe familiei și tuturor celor alături de care s-a simțit ca în familie și care l-au primit în familia sufletului lor!

Noi mergem mai departe în întâmpinarea ZILEI CARE VA VENI.

Din informațiile pe care le am, înmormântarea va avea loc vineri, LA ORA 12 , la Cimitirul Ghencea 1 ! Alte detalii nu am, cine va afla detalii, le poate posta aici pentru cei interesați.

PS nu am postat o fotografie ”tip”, ci una de grup de la ultima întâlnire cu domnul general, pentru că  sunt convins că el rămâne acolo, între noi, în inimile noastre, iar noi , mai devreme sau mai târziu îl vom urma, deci tot împreună vom rămâne.

UPDATE: TRUPUL NEÎNSUFLEȚIT AL DOMNULUI GENERAL VA FI DEPUS MÂINE, 06.12.2018, ÎNCEPÂND CU ORA 09.30 LA MAUSOLEUL  CIMITIRULUI GHENCEA MILITAR 1, UNDE  VINERI VA AVEA LOC ȘI PROCESIUNEA ÎNMORMÂNTĂRII, ÎNCEPÂND CU ORA 12. 

http://www.in-cuiul-catarii.info/2017/10/01/la-aniversare-2-12807

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

5 Raspunsuri la Ziua care va veni

  1. Odihnească-se în pace argeșeanul meu! Condoleanțe familiei!

  2. Ifrim

    Dumnezeu sa-l odihneasca!Sincere condoleante familiei!

  3. Septimiu

    Sincere condoleante familiei indurerate.
    Da, toti trecem, la un moment dat prin ziua mortii noastre, timpul ne poate fura oricand oameni dragi, insa niciodata amintirea lor
    Sa se odihneasca in pace!

  4. Geofreeland

    L-am cunoscut. Cu fiecare om cunoscut, la acel „l’adieu suprem”, moare o parte din noi. Ți se strânge inima de un fior de gheață. La mine când vine? Și atunci te trezești, accepți condiția umană, și știi că viu fiind, cel dus rămâne în tine. Atunci înțelegi că oamenii mor fizic dar trăiesc alături de sufletele noastre, parte din noi. Vali nu a murit. A plecat numai. Cum spunea rondelistul francez Edmond Haraucourt, ” partir, c’est mourir un peu”. El va trăi prin noi. Fie-i drumul lin spre altă lume! Ne vom reîntâlni negreșit. Familiei, o amintire vie și putere! Onor la drapel!

  5. Condoleanțe familiei îndoliate!D-ZEU să le dea putere pentru a trece mai ușor prin greaua pierdere suferită!
    Odihnească-se în pace!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5