Dinamitele de la Craiova

Categoria Sport 981 afisari

Vineri seara la Craiova în Sala Polivalentă a avut loc un nou eveniment din categoria luptelor combat, dar nu o piramidă, turneu sau titlu pus în joc ci un turneu de… promovare a retragerii lui Cătălin Moroșanu care după 2019 nu va mai lupta. Dacă ținem cont de faptul că acest turneu, ca și altele din seria Dynamite Fighting Show sunt organizate de Cătălin Moroșanu, se poate trage concluzia că acesta va trece la o altă activitate, aceea de organizator de astfel de meciuri, concurând poate cu Eduard Irimia. Nu știu să fi declarat Moroșanu așa ceva, dar acest turneu este un mod de a testa piața și a se acomoda cu acest gen de activitate. Dacă va avea rezultatele din fighting, se poate spune că va ieși în câștig.

La spectacolul organizat de această dată în polivalenta craioveană, au asistat câteva mii de spectatori, sala fiind aproape plină, dar nici înghesuială sau bătaie pe bilete nu a fost. Deci interesul a fost moderat spre ridicat, la fel ca și reacția spectatorilor pe timpul luptelor.

De altfel exceptând cele două meciuri din final, așteptate cu real interes, celelalte nu prea au ridicat sala în picioare, nu s-au auzit nici măcar tradiționalele fluierături sau ”coacinguri” din mulțime, deja tradiționale prin care antrenori de ocazie îi învață pe sportivi  ce să facă. Așa că se poate spune că Oltenia nu ”arse” așa cum era de așteptat, dar nici nu stătu acasă, în ciuda concurenței cu meciul  naționalei feminine de handbal care o fură și de la rusoaice sau a timpului câinos, pentru că cu doar câteva  ore înainte de  meciuri se puse o ninsoare și un vântișor de îți muia oasele. Pentru pesediști fac precizarea că termenul a muia nu are înțelesul cu care sunt ei obișnuiți.

Doar două sau trei meciuri din cele 11 care au compus prologul celor două meciuri de forță, s-au ridicat la un nivel care să te facă să îți ridici ochii din telefon, pentru că foarte multă lume, de la spectatori, la arbitri sau cheerleaders ( sau cum s-or numi fetele acelea care prezintă reprizele și aduc cupele (nu de șampanie) la fiecare meci, era cu ochii în telefoane, pe timpul meciurilor de deschidere.

Cum spuneam, puține  meciuri au reușit să țină sala atentă. Printre ele, se numără meciurile dintre Ciprian Șchiopu, antrenat de Benny Adegbuyi, și Ionuț Nistor, o mare speranță craioveană despre care toți credeau că va câștiga. Nu a fost să fie, deși craioveanul are niște lovituri foarte puternice,  este rezistent, ține la bătaie și era gata-gata,să întoarcă soarta meciului în repriza a treia, când toată lumea vedea partida pierdută de el.

Numai că Șchiopu, în repriza a treia, fiind sigur pe el, a scos limba la adversarul său, persiflându-l ceea ce l-a enervat la culme pe Nistor care a ieșit la bătaie fără să mai țină cont de riscuri, acesta enervându-se și  băgându-l el în corzi pe Ciprian.

Dacă mai ținea meciul o repriză, nu sunt sigur că mai câștiga omul lui Benny, deși a fost mai tehnic, mai cerebral, mai pregătit tactic.

Ce am sesizat, a fost că acesta a fost singurul meci în care au fost date cupe și învingătorului și .. învinsului, asta poate pentru că învinsul era marea speranță a kickboxingului craiovean, toată lumea credea că el va câștiga, și trebuia răsplătit cumva băiatul, ca nu cumva să se supere, că el venise cu tot neamul,  cu dizeuze, copii cu steaguri, contând pe o victorie măcar la puncte dacă nu ceva mai spectaculos.

A câștigat Șchiopu, care mi-a plăcut mai mult, nu numai pentru că era din Corabia, dar era un luptător tehnic, nu un buldozer cu pumnul greu. Pentru organizatorii craioveni acesta a fost meciul serii pe care îl așteptau crezând că îl vor sărbători. Nu a fost să fie.

Au fost și meciuri amuzante, cum a fost cel dintre Călin Petrișor și Daniel Corbeanu. Călin era antrenat sau îndrumat și de o tânără care în  ultima repriză l-a… conseillat cu telefonul la ureche încât nu știam dacă țipa la el sau la cel cu care vorbea la telefon. Oricum la așa antrenor, așa luptător.

Interesant a fost și meciul dintre Eugen Mailat și Alexandru Radnev un luptător de aproape 40 de ani care părea să nu aibă nici o șansă în fața solidului Mailat. Numai că nici aici, ca și în cazul meciului Nistor- Șchiopu, socoteala din târg nu s-a potrivit cu cea de acasă. Ceva s-a întâmplat cu Mailat încât în repriza a doua îi era mai dificil să lovească decât să fie lovit acuzând dureri la brațul stâng. Așa se face că repriza a treia nu a mai avut loc, Mailat abandonând datorită durerilor din brațul stâng.

M-a mai amuzat și meciul dintre albanezul Isteri Mitat și românul Amansio Paraschiv, în care albanezul nu știa cum sa scape mai intact mai mult alergând decât luptând.

Per general, așa cum am spus, meciurile au fost așa cum de fapt era și de așteptat, menite  să umple palmaresul competitorilor dar și timpul galei, până la ultimele două meciuri, timp pe care fiecare l-a umplut cum a putut.

Sebastian Ciobanu de exemplu, în pauze butona telefonul, Cezar Gheorghe se fotografia cu … fotografii,

iar  crainicii făceau  zâmbre fetelor care anunțau reprizele,  doar-doar o pica ceva la gura pantalonilor.

Că îți mai clătești ochii, e acceptabil la noi, în țara în care ”sexual harassment” se traduce doar prin viol, dar și acela dacă e cu violență iar victima este o persoană cunoscută. Există printre bărbați, printre cei din show-bizz  în special,  impresia că își pot permite orice, iar fetele care își câștigă existența sau măcar își rotunjesc veniturile din modelling, castinguri sau astfel de evenimente, sunt gata să facă orice și abia așteaptă să le bage ei în seamă. Falsă socoteală, am avut ocazia să cunosc fete care participau la astfel de evenimente și să constat că sunt, cele mai multe,  fete  cât se poate de serioase.

Ei bine, să fiu sincer atitudinea și insistențele unuia din ”oficiali” m-a dezgustat și  pe mine, care nu sunt un sfânt.

Oricum, personal le mulțumesc fetelor de la Gorilla Gym care m-au ajutat să îmi reîncarc bateria aparatului  de fotografiat  pentru că se epuizaseră amândouă.

Și a urmat” co-main eventul” galei, meciul dintre Andrei Stoica și  Luis Morais. Pentru unul ca mine, care nu cunoștea cine este Luis Morais, dar îl cunoștea pe Andrei Stoica, pariul ar fi mers pe Stoica, dar cu inima strânsă pentru că nici portughezul nu arăta deloc rău.

Să fiu sincer speram să câștige Stoica dar nu gândeam că va fi așa cum a fost.

 

Nici nu a bătut gongul bine că la primul pumn al lui Stoica,  Luis era jos. A urmat .. ridicarea, un pic de tatonări și spre sfârșitul primului minut de luptă, un croșeu de stânga îl culcă pe portughez la pământ dar de data asta fără ca acesta să mai poată reveni.

Totul a fost atât de rapid, pentru mine era cel mai rapid KO pe care îl vedeam live,  încât nu știam ce să mai  cred. Sala era în delir. Nici nu știai dacă să te bucuri pentru victorie, sau să îți pară rău că s-a terminat așa de repede. Zău măi Andrei, nu puteai să îl mai .. fezandezi un pic, mai vedeam și noi ceva de calitate, că văzusem destule meciuri de doi bani.

Mă bucuram totuși că fusesem de față la cel mai rapid KO despre care aveam cunoștință. Nu știam și nu știa nimeni ce urma în ultimul meci.

Ultimul meci a fost al ”promotorului” Moroșanu care, că veni vorba, nu s-a fâțâit prin ring la premierile celorlalte meciuri  sau printre arbitri, cum face Eduard Irimia . Sau poate m-am înșelat eu și Moroșanu nu are nici o legătură cu organizarea acestui eveniment.

În fine, a urmat meciul serii, meciul dintre Moroșanu și croatul Ivo Cuk. Nici de croat nu știam mare lucru, nu căutasem detalii despre el până la meci, pentru că nu eu urma să mă bat cu el, era treaba lui Cătălin. Cum știam că fusese găsit pe ultima sută de metri pentru că cel stabilit inițial nu a mai putut lupta, se putea trage concluzia că este un neica nimeni, mai ales dacă luai în considerare că este un luptător de MMA unde avea 13 victorii și 12 înfrângeri, mai luptase în arte marțiale, dar nu era specializat în Kickboxing, unde stilul e altul. E posibil ca Ghiță, cel care are ce are cu Moroșanu, să aibă dreptate când spune că acesta, deși foarte.. arătos, bine legat, fioros la înfățișare, nu era totuși un luptător cu șanse în fața lui Moroșanu. Dar nu are acoperire Daniel Ghiță că a fost un show ieftin, ko-ul nu a fost regizat, am fost acolo și am văzut fața și reacția croatului.

Deci a urmat meciul serii și cred că nimeni nu se aștepta ca Moroșanu să bată recordul serii stabilit de Stoica sau propriul record în ceea ce privește cel mai rapid KO. Ca și la Stoica, primul pumn a însemnat și primul contact cu podeaua al croatului. Dar după ce acesta s-a ridicat destul de năuc de la podea, Moroșanu, în stilul caracteristic a năvălit asupra adversarului cu deja cunoscutele sale lovituri dezordonate, plouate în capul adversarului, aș spune orbește cum ne-a obișnuit și așa croatul învățat ca la MMA cu învârtiri, tatonări, momentul prielnic pentru o priză bună, a făcut priză cu podeaua și nu s-a mai ridicat de acolo decât după ce Moroșanu fusese deja încoronat.

Până și fetele de la Gorilla Gym erau speriate, deși sunt convins că mai văzuseră și mai participaseră la astfel de lupte și se priveau îngrijorate.

Am apreciat la Moroșanu faptul că după ce i-a trecut bucuria victoriei, câteva secunde, văzând că croatul este în continuare la podea înconjurat de echipa medicală, a lăsat bucuria și se tot învârtea pe lângă croat încercând să vadă dacă e ok, încercând să ajute cu ceva, îngrijorat și el.

Văzând cu câtă ”furie” a năvălit pe acesta în meci, ai fi spus că e un om fără inimă, dar pentru mulți din ei, lupta e luptă, omul e om.

Deci victorie Moroșanu,  chiar dacă cu semnul întrebării legat de valoarea adversarului. Înainte de a începe meciul eu văzându-l pe croat mi-am spus că va fi un meci greu. Și a fost, dar numai pentru Cuk. Adevărul e că uneori în astfel de meciuri o secundă poate fi hotărâtoare, rezultatul nu reflectă mereu valoarea unui sportiv, totul poate ține de un pumn norocos, o clipă de neatenție, un călcâi neacoperit.

 

Una peste alta, a fost un spectacol care a mulțumit, sper pe toată lumea. Nu știu care au fost încasările, mai ales că am văzut că se mai intra și ”pe sub mână”sper că organizatorii au ieșit în câștig. Ce nu am văzut și m-a mirat, a lipsit … clasa politică, sau poate nu m-am uitat eu suficient de atent. Adevărul e că nici nu țineam să îi văd pe conducătorii urbei, dar nici chiar așa să nu fie nici unul. Singura persoană ”notabilă” a fost Sorin Cîrțu.

Se pare că politicienilor nu le mai arde de Kickboxing, mai ales că au ei propriile lupte între echipe și înăuntrul echipelor din care pot ieși toți cu nănăul spart. Să spun sincer, prefer să văd astfel de meciuri, oricât de sângeroase pot fi, decât pe cele politice în care politicienii se bat iar spectatorii sângerează.

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

12 Raspunsuri la Dinamitele de la Craiova

  1. Virgil

    Surprinzator si de calitate acest reportaj…bravo magister militum! Esti inca tanar! Se pare că politicienilor nu le mai arde de Kickboxing? Dar noua?

  2. Politicienilor nu le mai arde de kickboxing?
    Păi,nu prea le mai arde de nimic dintr-un singur motiv,nu este an electoral.
    Ei participă la evenimente sportive,culturale etc.numai în an electoral cerșind voturi.
    Oricum,vă felicit pt.reportaj!
    Sunteți cu câteva clase peste așa zișii ziariști.
    Să ne trăiți mulți ani!

    PS:Cu atâtea frumuseți prin preajmă,era și păcat să nu vă iasă reportajul:)))

  3. @Nicolae,
    Niklai, Nikalai, subtil subtil.Apropo, nu ma consider si nici nu sunt ziarist, desi ma folosesc de o… așa zisa legitimatie oferita de detinatorul unui ziar… vechi. Cum insa nu fac parte din nicio asociatie profesionala de profil, sunt ca circarii de balci care prezinta numere de circ, dar nu fac parte din familia profesionistilor. Oricum, din cand in cand imi mai iese si mie cate ceva…

  4. Geofreeland

    Am văzut meciul final. O secundă, un croșeu, un croat groggy. Restul e istorie. Și noi suntem groggy de atâta nerv în articol. Super descriere. Bravo, maestre!

  5. Geofreeland

    O lume a violenței.Asta e lumea în care trăim. Inspirată de o selecție naturală genetică. Cel mai tare procrează. Bătaia dintre oameni exhibă visele nevolnicilor, trăind adrenalinic, rămânând tot nevolnici. Nu e nicio selecție naturală. O afacere în final. Nevoile astea hormonale trebuie întreținute într-o lume dirijată. O lume a violenței, oriunde, acasă, în politică, la cârciumi, pe ringurile oficiale mai ales olimpice. Anticorupția mult clamată e veșnică, subiect indus timpuriu copiiilor recitând cu sârg musafirilor „cățeluș cu părul creț,fură…”. Un film, chiar de Oscar, dacă nu are violență nu e film. Violența e o componentă latentă a modului nostru de a fi. „Nu fă asta, că te bate Dumnezeu”. De fapt un îndemn ca să justifice iertarea. Prin iertare violența e propovăduită. ” Iartă-l, că nu știe ce face!” Cum adică nu știe? Nu e ființă rațională? Bătaia între oameni, e motorul lumii. În orice. Bătaia e consecința sentimentului de invidie, specific omului. Legile sociale au la bază canonizarea invidiei, regularizarea ei, din interese care o stimulează și nu o reprimă (oricum n-ar putea). Într-o lucrare, „Oeconomica” prin ’62, un american a luat Nivelul. Dezvoltarea civilizațiilor are la bază invidia. Bătaia între oameni e similară războiului. Așa zisa victorie, conferă efemer putere, stârnind invidia, și totul se repetă… Așa ne umplem timpul scurt al vieții, trăind în invidie și bătaie. Si vis pacem, para bellum!

  6. Geofreeland

    Nobelul, nu Nivelul. Așa bagă automatul. Sorry!

  7. Ifrim

    Sper ca in aceasta viata sa nu am vreodata datorii la baietii de pe ring!

  8. Domnule Neacșu,lăsați,
    lăsați,că prea multă modestie strică.
    Întotdeauna am apreciat oamenii valoroși,curajoși și mai ales patrioți!
    Niciodată nu i-am invidiat pe cei cu aceste calități.
    Nu am suportat jigodiile,pe hoți,pe avari și pe trădătorii acestei nații și nici nu-i voi „înghiți”vreodată!

  9. Geofreeland

    În Sud, plouă bacovian. Vreme de beție? Nenea Băhnăreanu ne anunță că s-a întâlnit cu Leș. Rămâne ca-n tren. Cu pensiile, cu bătaia de joc, cu toate. Pe Ciucă îl medaliară americanii. Foarte bine, are pieptul lat și mai încape. Plouă, ceață, vremuri gri. Ca sufletele noastre, încă dornice de bucurii. Noroc cu nepoții, nevinovați de viitorul lor. Încă ne bat inimile. Chiar românește. Bat și clopotele, nu vă speriați, de sărbători. Bate și vântul peste plaiurile Daciei, în dungă. Mai batem un covor, că vine Crăciunul. Ne bate-n poartă câte un vecin, motiv de vorbă, o părere, cât o țuică fiartă. Bate și ceasul, ne înfioară clipele ce trec, ignorăm și ne facem de treabă, de rost. Ne bate o gheată, un ciorap prea gros. Prin bătătură, pe ploaie, nicio vietate nu bântuie. Batem cu deștele în taste, să ne fim. Nici nu mă uit în dex la verbul a bate. Ce verb superb, ce limbă bogată. Sunt mândru că bătaia e ruptă din rai, până și viața e o ordine de bătaie. În curând colindele bat ulițele cu zarvă de copii. Ei ne-au mai rămas speranță și pentru ei merită să ne batem. Adică să ne batem pentru țară, cum ne-am bătut cu toți năvălitorii, de mii de ani. A te bate, așa ne-a fost sortit. Pentru dreptate, pentru drepturi, pentru o viață decentă. Că una e. Definitiv. Plouă și gândim. Nu știm ce bătălii ne-așteaptă.

  10. Titi

    Eu as propune si o lupta in ring intre liderii politici, ca de exemplu: Tariceanu-Iohannis, Dragnea-Basescu, Olguta-Turcanu, Pambucian-Ponta, s.a.m.d..!
    si invingatorul ia totul..si Cotroceniul si Guvernul si Parlamentul chiar si DNA ul; in acest fel ar lua sfarsit si razboiul fara de sfarsit intre romani..!

  11. Geofreeland

    Pensiile militarilor? Motiv politic aiurea de discuție. Dreptate? Demnitate, rost social? Câtă vrăjeală politicianistă! Cât timp hormonii procreării ne activează în echilibru organismul, ne simțim în putere, visăm în mâine, avem rost și parte la bucuriile acestei minuni, viața. Parafrazându-l pe Birman, „vine o zi” când fericirea înseamnă să nu te doară nimic,să te miști funcțional, să mai poți munci. E alta? Priveam acum ceva ani un bătrân mergând încet pe un trotuar cu un cadru de metal, lângă clădirea Guvernului. Am oprit pe dreapta și l-am admirat. Se ducea să-și ia pâine. Fiecare pas era o victorie. Mă întreb, pe politicienii ăștia nu-i doare nimic? Matricea biologică nu iartă. Unii gen plăvanul din deal se crede nemuritor. Un Gică -Contra naturii poporului român. Copii nu are, ce rost de a lăsa viitorimii? Sau poate rolul lui e să mâhnească un popor? La țară se zice, „nu l-ar mai răbda pământul”. Rânjete, hăhăieli. Asta ce se vede oficial. În subteran colcăie veninul. Oare asta merităm? Vine o vreme, o cruce și-un pământ. Dar e pământul patriei. Al lui o fi? Semnă pentru migranți în țară. Pe noi ne-a întrebat? Nu. De ce? Io cred că de proști ce suntem că stăm în case, hlizindu-ne, ca la meci, făcându-ne că nu ne pasă. De ce? Ce lăsăm după noi? O țară a cui? Subdezvoltată, incapabilă să aibă grijă de copii, de bătrâni, de decența celor ce muncesc. Bănci străine în cârdășie, multinaționale care ne iau toată plusvaloarea, jefuirea petrolului, pădurilor, tuturor resurselor naturale.Am distrus economia productivă, flota făcută cu bani grei, am vândut pământul. De ce? Singurul răspuns e ” pentru valorile europene”. Sărăcirea unui popor e „valoare europeană”? Nu, cert nu. Trăim aceste valori sub un plăvan străin de țara românească. Plouă în decembrie, lacrimi de Crăciun. O fi vreun semn?

  12. Câtă dreptate aveți,@geofreeland.
    D-zeu,să vă de sanătate,că bine le mai ziceți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5