Ștampila la ambiție și votul negativ

Categoria Electorale


Dragnea a fost condamnat, PSD-ul linșat. Dragnea a fost condamnat cu ajutorul portocalelor, PSD-ul linșat cu ajutorul lui Dragnea.

Aparent, alegerile parlamentare arată dezastrul din PSD. Da de unde, așa cum am arătat și în articolul precedent, PSD-ul a avut aproximativ același număr de alegători la aceste alegeri, ca și la anterioarele europarlamentare. La cele din 2014 au obținut 2.093.234 de voturi iar acum, conform datelor la zi, au 1.860.949 fără cele ale UNPR și ALDE cu care a candidat pe liste în 2014. Deci nu și-a pierdut bazinul electoral. Practic PSD a pierdut prin faptul că nu a știut să își mărească bazinul sau să îi determine pe cei indeciși să voteze pentru ei, sau măcar împotriva celorlalți, cum a făcut opoziția. Dar datorită imaginii proaste a liderului de partid, a adăugat  voturi contra din rândul celor care nu au votat în 2014.

Comparând alegerile europarlamentare se poate observa că rezultatele PSD sunt aproximativ aceleași, iar dacă am scădea voturile luate de UNPR și ALDE ÎN 2014, vom constata că PSD a obținut mai multe voturi acum decât în 2014. Nu putem, compara  alegerile parlamentare cu cele prezidențiale, europarlamentare, sau locale, pentru că de exemplu la locale mai intervin factorii subiectivi și  altele, cum sunt  prezența și interesele votanților, de aceea relevante rămân rezultatele obținute la aceleași obiective, din 4 în 4 ani. Astfel, comparând rezultatele obținute de candidații PSD la europarlamentare, situația din acest an este chiar mai bună decât cea de anul trecut. PSD va avea probabil  mai mulți europarlamentari, mai ales prin redistribuire.

Diferențele de  participanți la vot și chiar rezultatele sunt influențate însă nu doar de performanțele propriului partid ci și de cele ale celorlalte partide, pentru că oamenii care nu merg la vot, nu merg scârbiți de întreaga clasă politică, nu doar de partidul aflat la putere, ci de performanțele în general ale aleșilor. Dacă ar fi scârbiți  doar de un anumit partid, ar ieși la vot și ar vota cu altul, pentru a îl taxa pe cel care i-a scârbit. Dar ei, neavând cu cine vota, stau acasă. 51% DIN ROMÂNII CU DREPT DE VOT NU AU CU CINE SĂ VOTEZE ȘI PRACTIC REFUZĂ SĂ ÎȘI EXERCITE ACEST DREPT, CA UN PROTEST  FAȚĂ DE ÎNTREAGA CLASĂ POLITICĂ. ASTA AR TREBUI SĂ ÎI PREOCUPE PE POLITICIENI, PE PREȘEDINTE, NU CINE A CÂȘTIGAT ALEGERILE, PENTRU CĂ ȘI DACĂ IES LA VOT DOAR 10 ROMÂNI, TOT VA FI UN CÂȘTIGĂTOR DINTRE POLITICIENI, DAR ASTA NU ÎNSEAMNĂ CĂ ROMÂNII AU MOTIV DE BUCURIE PENTRU CĂ A CÂȘTIGAT UNUL SAU ALTUL.

Președintele Iohannis s-a arătat entuziasmat și a mulțumit românilor pentru imensa participare la vot. Dar de unde imensă, că a fost chiar mai mică decât cea din 2016 și atunci de unde satisfacția? De fapt scopul acelei mulțumiri era să creeze impresia că propaganda lui a fost încununată de succes și că –vezi Doamne, este .. iubit. Da de unde, a ieșit mai puțină lume decât la ultimele alegeri, cu toată campania YES LA VOT.

Dar nici  rezultatele din 2016 nu au fost o  urmare a dragostei cetățenilor față de PSD, ci a insatisfacției, ca să nu spun urii față de guvernarea Cioloș.

Este paradoxal, sau ar fi paradoxal în orice altă țară dar nu în România,  că tocmai omul care a dus la rezultatele bune ale PSD-ului în 2016, a obținut, alături de USR rezultate peste așteptări acum, dar cele 10 procente lipsă la PSD acum și primite tot de PSD în 2016, sunt cele care s-au adăugat acum la cele ale USR. Practic, avem de-a face cu un procent de 10% care a făcut diferența și la alegerile din 2016 și la cele de acum, care se plimbă de la un partid la altul și care reprezintă numărul de alegători care votează după cum bate vântul sau după insuccesele celor pe care i-au votat inițial și i-au dezamăgit.

 DECI PRACTIC SE POATE SPUNE CĂ ACEIAȘI ALEGĂTORI (INDEPENDENȚI) CARE AU VOTAT ÎMPOTRIVA LUI CIOLOȘ ÎN 2016, AU VOTAT ACUM ÎMPOTRIVA PSD DAR ȘI A PNL, PE EI NU I-A INTERESAT CU CINE, CI DOAR ÎMPOTRIVA CUI VOTEAZĂ.

Că  acesta poate fi considerat un câștig al unui partid și concomitent un eșec al altuia, eu mă îndoiesc. Vorbim de fapt de un eșec al electorului român care merge la vot (cel care mai merge) DOAR PENTRU A NU DA ALTORA POSIBILITATEA SĂ VOTEZE ÎN LOCUL LUI ȘI POATE DIN SPIRIT CIVIC, căci de fapt nu mai are pe cine vota și pune ștampila la ambiție. Indiferent ce partid obține mai multe voturi, ROMÂNUL ESTE CEL CARE PIERDE ÎNTOTDEAUNA.

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS

6 Raspunsuri la Ștampila la ambiție și votul negativ

  1. geofreeland

    Da, romanul pierde intotdeauna! Pierde ca Tutea a zis bine ce a zis. Inca nu am invatat democratia, spiritul civic, responsabilitatea unui vot, interesul personal coagulat cu cel politic. Romanul nu-si da seama inca, nu dezvolt de ce, ca politica sa este cea personala regasita in vreun partid, ci in mistocareala caragialiana, merge orbeste la vot fara a sti de ce. Exact cum s-ar uita la niste icoane, imi place asta, asta votez. Romanul voteaza ca primeste ceva, atunci, un ciubuc, vanzandu-si votul, pentru ca asculta barfele unor prieteni de tuici, pentru ca e inrolat in vreun grup, ca oaia in turma, pentru ca nu-si gandeste interesul, indiferent de influente. Romanul e cum bate vantul de moment, un emotional la alertele meteo, aoleo! asa o fi bine, pentru ca refuza sa gandeasca. E prea obositor. Lasa ca stiu aia ce fac, si in fond eu tot nu pot face ni’i’ca. Tot ca ei iese si de ce sa ma mai complic. Asta e lipsa simtului civic, lipsa responsabilitatii in alegerea celora care ii diriguiesc viata, interesul motivational de a trai, practic de a fi. Politicienii, ipocriti pana in oase, zic ca poporul are intotdeauna dreptate. o avea, ca d-aia se cheama democratie, dar poporul asta nu trebuie manipulat, mintit perpetuu, imbatat cu victorii ca la fotbal, dupa care bea o bere si pleaca acasa. Aici e buba. Ce e acasa? Ceea ce a negat prin vot, ceea ce ii dadea un pic de demnitate muncii lui, zi de zi, ceea ce putea oferi a lor sai. Suntem, in majoritate oameni traitori prin tara asta fara exercitiul democratiei. Asta inseamna a fi trait intr-o dictatura, intr-o indoctrinare a binelui care vine de la un tatuc conducator, si de ce nu? a traitului intr-o tara a fricii si delatiunii. Dupa 30 de ani de la lovitura de stat din 1989, frica si delatiunea a ramas, metehnele inca exista in arhitectura statului, in relatiile dintre oameni, in asteptarea ca politicienii le vor da ceva, fara munca si merit personal. Impactul revolutiei internetului a impartit tara in doua: tinerii, imberbi, croitori de vise vazute prin afara si amarastenii pensionari fauritori de bunuri comuniste, parintii nostri, ramasi in urma cu trendul mondial, neintelegandu-l, logic dupa propriile valori conservatoare. In final, scarba fata de lumea de azi e dezamagirea fostilor muncitori acum pensionari, o scarba de zi cu zi, fie din neintelegerea lumii de azi, fie de neputinta de a mai fi activi decizional, in casa, pe strada, oriunde. Biologicul e inefabil. Un sfert din populatia activa si incorporabila militar e plecata in pribegie. Copiii nostri, nu spun ametiti, dar beneficiari ai revolutiei informationale, lipsiti de buchea, aia care o stim, a cartilor de valori in orice, dornici de inavutirea de care nu vor avea parte niciodata, amagindu-se ca un nivel de trai decent inseamna o casa frumoasa, scule casnice moderne si vacante exotice, uita de ei, de valorile esentiale, nu numai de parinti. Orizontul, cum spuneam mai deunazi, pentru ei, e nedefinit, fara vocatie de extrapolare a dorintei de a sti si se cantoneaza in prezentul imediat supus alergarii pentru bani de cheltuit. Timpul lor e o alergatura pentru bani, satisfactia e cheltuirea lor, exacerband aceasta foame ca o victorie asupra conditiei umane. Ce pot sa voteze acesti tineri? Numai pe cei care le ofera mirajul aceluiasi tip de viata, tentatia luxului. Din vorbe. Luxul e definit ca masura trecuta de necesitatile decent functionale. Numai ca, luxul e abordat spiritual, coagulat intr-un radicalism de nepatruns, o manifestare frusta a invidiei, emulatiei cu orice pret, un concurs fara niciun lider final. Atunci isi aleg un lider, o doctrina impusa, auzita, repetata, o doctrina a unei refulari a neputintelor de zi cu zi si la care trebuie gasit un vinovat. Statul, guvernul, niste politicieni. Niciunul nu-si va recunoaste propria limita de capacitate intr-un social si de esecurile lui e vinovat un altul. Atunci, intr-un cor de nemultumiti, se naste o comuniune a revoltei. Nu fata de ei insisi ci, manipulati, fata de altii. Cine? Pai aia care ne guverneaza. De parca aia ar trebui sa munceasca in locul lor si sa le dea. Fronda, clamata in grup, capata rezultante motivationale de haita, abordeaza un scop comun, uneori si violent. In fond ce vor la nemultumirile lor? Pe asta se si mizeaza emotional si manipularea e facila. Voteaza, ca orice cetatean, dar o face cu furie, cu scrasnet din dinti, suduind si rugandu-se sa …Sa ce? Sa pice, oricine o fi. Asta e victoria lui social-civica. Cu asta si-a rezolvat propria problema, afirmand-o mandru in publicul din grupul-haita al acelorasi refulati. Asta e masa de manevra. Materialul de baza al manipularii. Sigur, nimeni nu contesta, sunt si tineri de succes, tineri care au invatat, si-au dovedit capacitatile, castiga enorm si cinstit muncind pe rupte. Acestia vor sa se dezvolte, socialul de potential uman ii deprima, statul ii incorseteaza cu legi de avar si atunci se revolta si ei. Nivelul lor intelectual discerne exact problematica hotiei statale. Unii, ajunsi si platiti copios de multinationale, sunt obligati sa faca politica lor. Masa de manevra a frustratilor ii iau ca exemplu, vedeti, astia stiu de spun, ca d-aia au ajuns la lux. Daca facem ca ei, si noi vom avea. Amagire, dar fapt real, amanetam un vis prin vot. Niciodata nu-l vor rascumpara. Iar a treia categorie e cea a nesimtitilor sociali, cei care nu voteaza. Incultura crasa, habarnismul, yesmenii, prostia, lenea mentala sunt toate un bazin electorat mare, evident neprezent la vot, imprevizibil si debusolant al altora cu optiuni. Nu am epuizat categorisirile votante desigur, sunt mult mai multe, cert e ca nu latraturile politicienilor sunt definitorii in lipsa unui lider autentic ci scepticismul valorii votului determinant la nivel individual. O lasitate neexprimata, ascunsa, ca un act de aparare similar gainilor care se ascund cand vine uliul.

  2. NeO

    Dacă la fiecare prostie inventată, politicienii aruncă vorba cu legitimitatea dată de votul anterior, aşa se va întâmpla mereu: vot negativ sau acordat din ambiţie altuia. Surprinderea mare a perdantului a fost că el a luat 10 la matematică şi acum la chimie nu se aştepta la un 2. Ei credeau că doar la 4 ani pot să primească note. Greşit, după mine, indiferent de tipul de alegeri sau referendumuri, partidele politice primesc note care reprezintă răspunsul votanţilor la acţiunile politice ale fiecărui partid, nu neapărat la situaţia concretă a alegerilor. Nici cei care au luat notă mare acum nu se prea bucură: ar cam trebui să meargă la olimpiadă şi nu prea vor la chimie, tot la matematica sau româna ar vrea şi ei. Mai mult, ei ştiu că norocul că au învăţat doar ceea ce din întâmplare şi cu multă şansă, i-a întrebat profesoara, nu poate să se repete. Alţi ghinionişti : UNPR, să ai 100.000 de membri şi la numărătoarea voturilor să ai doar puţin peste 53.000 e cam complicat mai ales când vezi că sunt independenţi care au obţinut şi de 10 ori mai mult. Poate din cauză că sunt mulţi care n-au avut ochelarii la ei, că altfel nu se explică.
    Oricum, temperatura a mai scăzut, văd că merge batista pe ţambal, noi ne facem că vă dăm la o parte, voi fentaţi uşor o perioadă şi apoi peste o lună două, punem nişte tehnocraţi de uniune naţională care să salveze onoarea tuturor partidelor politice. Pe ei nu are cum să-i ajungă votul poporului. Nici nu dăm înainte cu programul perdanţilor, nici nu începem ceva de la câştigători.
    Hai politiceni, care vă înscrieţi să nu vă votez, că nu am decât un vot de dat!

  3. Titi

    Nea Marine, cam incurcasi cifrele: in acest an au mers la vot aproximativ 9 milioane de romani, mai mult cu un milion fata de europarlamentarele din 2014 si cu 2 milioane fata de parlamentarele din anul 2016.
    Iar PSD, in urma celor 2 milioane de voturi din 2014 a avut 16 europarlamentari, iar astazi , tot 2 milioane de votanti vor trimite numai 8 europarlamentari..!
    La aceste alegeri, PSD a pierdut cam 1 milion de voturi fata de anul 2016 cand a avut 3,2 milioane de voturi.

  4. neacsu marin

    @Titi, datele privind patiiparea sunt luate de la BEC. In ceea ce priveste locurile ai dreptate, atunci au fost doua mari partide care si-au impartit locurile si au lasat firimituri altor cateva. Acuma potul s-a impartit la 4 si au fost si mai multi la firimituri. Eu facusem calculul la numarul de voturi primite.

  5. Marinică Pannduru

    „Vin ai lor și pleacă-ai noștri,
    Noi rămânem tot ca proștii!”
    sau
    „Ăia hoți,
    Ăștia hoți,
    Mama lor la toți!”
    Cam asta e părerea populară despre voturi votanți și votați… Restul e tăcere !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici T5